157,129 matches
-
ferestre, asemănătoare unei pușcării pentru criminalii În serie. În interior, Într-un hol, copii, băieți și fete la un loc. Stăteau În genunchi. În aceeași poziție, am fost pusă și eu. Priveam zidul din fața mea, fără a avea dreptul să zic nimic. Un individ cu băț lung ne păzea. Cum Încercai să te ridici sau să Îți schimbi poziția, cum te plesnea. Toți moțăiam. Doar ferestrele Încăperii, Înalte și larg deschise, ne țineau trezi. Aproape de miezul nopții, a Început să plouă
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Cu o iuțeală Învățată, s-au aliniat În fața paturilor. Am procedat la fel, Însă am fost deja atinsă cu vârful joardei, pentru că am coborât cu o clipă mai târziu. Mă ustura ca În ochi, dar, Încremenită de frică, nu am zis nimic. În acel moment m-am gândit fulgerător la Iba. Îmi era teamă că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
aproape invizibil, parcă Îmi auzeam bătăile inimii. Cineva din spatele meu a scăpat un pârț. Nici ceilalți nu apucaseră să meargă la WC. Care a Îndrăznit, mă? Fi-v-ar mama voastră a dracu! Pârțuri, ai? Vă doare-n cur de ce zic eu? Hai, ăla care se știe... un pas În față! Nici unul dintre noi nu s-a clintit. Din nou, liniște! Parcă nici inimile nu mai băteau. Totul muțise. Pe drumul său spre tavan, cred că și păianjenul Încremenise. Asta Înseamnă
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
nu au mai putut ține cana cu ceai În mână. Privindu-i, În mintea mea de copil, Începusem să-i invidiez pe cei care veneau la maternitate, zăceau uitați, Într-un pat mizerabil, și, În câteva zile, mureau, fără a zice pâs! Nu deranjau pe nimeni și nu erau deranjați. ...Și crematoriul fumega Îndestulat! * * * Întâmplător, În ziua aceea mâncarea a venit la timp. Am servit-o pe marginea patului. Nu exista o sală de mese. Meniul era același: ceaiul, apa maronie
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
albastru trist și apăsător! I-am Întins felia de pâine lui și mi-am scuturat palmele, zâmbindu-i. A luat-o fără să spună nimic. A mâncat din ea cam până la jumătate, apoi a venit la mine și mi-a zis: “Ia, mai mănâncă și tu!“ Numele meu este Alexandra. Așa mi-a spus Iba. Al tău? ...Nu, nu cred că am un nume... sau eu știu?! Uite, am să te botez eu: Făt-Frumos! ...Sau, Albăstrel? Îți place? Sună bine! Ăștia
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
și tu!“ Numele meu este Alexandra. Așa mi-a spus Iba. Al tău? ...Nu, nu cred că am un nume... sau eu știu?! Uite, am să te botez eu: Făt-Frumos! ...Sau, Albăstrel? Îți place? Sună bine! Ăștia, pe aici, Îmi zic Sulică. Sulică Frânaru'... Nu cunoșteam cuvântul, dar am zâmbit, el Însă s-a rușinat. După micul dejun, am fost aliniați iarăși În fața paturilor. Supraveghetorul ne-a ținut o prelegere despre cum trebuie să devenim fii de nădejde ai patriei. Nu
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
zâmbit, el Însă s-a rușinat. După micul dejun, am fost aliniați iarăși În fața paturilor. Supraveghetorul ne-a ținut o prelegere despre cum trebuie să devenim fii de nădejde ai patriei. Nu am Înțeles și, fără să vreau, i-am zis: Eu sunt a lu' Iba și Iva! O să vină... A cui, fă? A lu' mă-ta? Ia uite, piticania dracu! Vai de mama ta! Aici, patria ți-e mumă și eu... stăpân. Eu sunt legea!! Bă, băgați pe urechile ălea
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
urmă, voiam să-mi dau drumul pe mine. Au intrat Însă În Încăpere femeile ce trebuiau să ne schimbe hăinuțele și să șteargă, cât de cât, scările murdare. M-am repezit la una din ele. “Fac pipi!“ abia am apucat zice, În timp ce am simțit că mă Învăluie un soi de friguri, din vârful picioarelor până În creștetul capului. Femeia m-a dus la WC, apoi m-a schimbat. “Mă fată, mă, pe tine cine te-o fi trimis aici?“ m-a Întrebat
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
o mână de om! Of, Doamne! Pe ăștia or să-i mănânce viermii de vii! a șoptit ca pentru ea, apoi m-a așezat pe marginea patului. Părea un om cu milă. Am pus ochii În pământ și nu am zis nimic Între timp, s-a trezit și supraveghetorul. Întors cu spatele spre noi, iar a băut din sticlă, apoi ne-a dat câteva minute pauză. Acest lucru Însemna că puteam să ne mișcăm și să privim pe ferestrele ce dădeau
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
viermuială! Parcă eram deasupra unui furnicar! Într-un anume fel, pentru o clipă, m-am speriat. Vedeam prima dată lumea de dincolo de a mea. Nimeni nu Își Întorcea capul spre noi. Am lăcrimat. “De aici nu mai scap!“ mi-am zis, În gând, În timp ce am simțit În ceafă răsuflarea caldă a unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el să se uite dincolo de geamurile murdare. Privea parcă mai fără de speranță decât mine
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
ceafă răsuflarea caldă a unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el să se uite dincolo de geamurile murdare. Privea parcă mai fără de speranță decât mine. Tu ești caldă, arzi! mi-a zis el. Eu sunt sloi. În iarna trecută, mi-au degerat picioarele. Au zis că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el. L-am pipăit În timp ce și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
mână și l-am lăsat și pe el să se uite dincolo de geamurile murdare. Privea parcă mai fără de speranță decât mine. Tu ești caldă, arzi! mi-a zis el. Eu sunt sloi. În iarna trecută, mi-au degerat picioarele. Au zis că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el. L-am pipăit În timp ce și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era Învinețită, pe alocuri chiar Înnegrită, și Într-adevăr rece. Da, dar de ce? am
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
a murit, mai Înainte mi-a răspuns și a lăcrimat și el. O să-ți treacă! Nu te speria, o să-ți treacă! l-am Încurajat eu. Ba, nu! O să-mi taie picioarele, sau am să mă stric de viu. Așa au zis doctorii ieri. Jos, sub noi, e infirmeria. Acolo zac, până mor, ăia bolnavi rău. Copii? Da, copii ca și noi! mi-a zis Albăstrel, privind parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Încurajat eu. Ba, nu! O să-mi taie picioarele, sau am să mă stric de viu. Așa au zis doctorii ieri. Jos, sub noi, e infirmeria. Acolo zac, până mor, ăia bolnavi rău. Copii? Da, copii ca și noi! mi-a zis Albăstrel, privind parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el, mângâindu-mi obrajii. M-am rușinat. Puțin mai târziu, la sfârșitul pauzei, mă copleșeau când valuri de căldură, când frisoane puternice. Capul Începuse
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
-ți facă, mă, nimeni statuie, dacă te porți cu ei ca o bestie! Nu e zi de la Dumnezeu să nu bagi măcar unul În spital! ...Și, Într-o săptămână, moare! Fă, tu să taci, că te ia dracu! Așa a zis șefu', așa fac! Șefu'? Dar tu, minte n-ai? Un gram de suflet, că ești și tu om...? Om!!! Fă, o duci sau nu? O s-o duc, mă nenorocitule, că-mi pare rău! Nu sunt ca tine! Până mâine... Până
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
și salciile-n albă floare E pace-n cer și pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-nvierii// și cât e de frumos În sat !/ Creștinii vin tăcuți din vale/ și doi de se Întâlnesc În cale/ Își zic : Hristos a Înviat./ și râde atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars de soare ..." Poezia "Hristos a Înviat", Alexandru Vlahuță surprinde pe stăpânii lumii, Înspăimântați : S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Îi aduceau aminte de stăpân. Ușa se deschise, iar În pragul ei apăru cu o lumânare În mână el, bărbatul și stăpânul casei. Oare mă va primi?" se Întrebă câinele retrăgându-se puțin de pe preșul din fața ușii. ―Veniți să vedeți, zise Georgescu deschizând ușa larg către cei dinlăuntru. ―Hamilcar, Hamilcar al nostru, spuse băiatul repezindu-se să-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră În casa luminată doar de lumânarea aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
blocul, de parcă ar fi tras un foc de pistol. Se Înspăimântă. Spaima Îi retrase elanul inițial, iar dorința de a afla ce se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
dinți. Din când În când Își aprindea bricheta, scoțând la iveală pereții ascunși În Întuneric. Apoi, Își dădu seama că nu avea nimic cu care să se apere. Să-și fi luat măcar un cuțit. Sau mai bine satârul, Își zise el ajungând În fața ușii. Cuprins de-o teamă ce nu și-o putea lămuri se Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
ei. Cu satârul Într-o mână și bricheta În cealaltă se așeză să-și tragă sufletul pentru câteva clipe, pe scaunul melaminat din bucătăria nouă, abia cumpărată pentru noua locuință. Apoi se ridică Îmbărbătându-se: Fie ce-o fi, Își zise ieșind pe ușă hotărât să dezlege misterul. Cobori din nou cele două etaje, simțindu-și transpirația coborând de-a lungul șirei spinării de o răceală nedorită. Când mai avea câteva trepte de coborât, ușa celor de la parter se deschise. Învăluite
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de durere, din cauza lumânării ce-și recăpătase căldura firească. Rigiditatea corpurilor dispăru ca prin farmec, odată cu dispariția luminii nefirești. Lumânarea căzută din nou pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeia grijulie fată de soarta covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele ce stătea nemișcat În holul lor. L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele ce stătea nemișcat În holul lor. L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
putea să explice ceea ce văzuse. Se ridică tăcut, Își luă satârul și se depărtă fără nici o explicație pe treptele ce duceau la etaj spre apartamentul său, sub privirile consternate ale vecinilor de la parter. Dar poate că n-a fost el, zise băiatul de la parter ce părea că Încă se mai află sub impulsul celor Întâmplate. Nici tatăl și nici mama nu-l contraziseră și nici nu-l Încurajară să spună ceva. Teama pe care o simțeau plutind În aer, Încă mai
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
să-și părăsească natura creată și să treacă în necreat, care poate fi regăsit în acele forme ale gândirii platonice și neoplatonice în care extazul este o permanentă uniune cu divinul. El se bazează pe Filipeni 3, 12-14<footnote „Nu (zic) că am și dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârșit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât și eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraților, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, dar una fac: uitând cele
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
prin harul Său. Această acțiune de ridicare a sufletului peste sine și, în general, desfășurarea întregii vieți duhovnicești în această fază, se datoresc exclusiv harului, iubirii dumnezeiești, ca dar de sus. Sub raportul eforturilor proprii, sufletul a intrat acum, așa cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, „în ziua a VII-a a odihnei de puterile naturale”, „în Duminica vieții îndumnezeite”, sau „Sâmbăta odihnei”<footnote Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, Viața și scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul, în col. Filocalia ..., vol. II, București
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]