3,078 matches
-
diversele momente ale existenței sale și nu prezentat într-o acțiune unică. "Francezii, chiar și în acelea dintre tragediile lor care sunt bazate pe tradiție sau pe istorie, nu zugrăvesc decât o faptă sau o pasiune. Germanii, în ale lor, zugrăvesc o întreagă viață și un întreg caracter. Când spun că zugrăvesc o întreagă viață, nu vreau să spun că abordează în piesele lor întreaga viață a eroilor lor. Însă nu omit niciun eveniment important din ea; iar unirea dintre ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unică. "Francezii, chiar și în acelea dintre tragediile lor care sunt bazate pe tradiție sau pe istorie, nu zugrăvesc decât o faptă sau o pasiune. Germanii, în ale lor, zugrăvesc o întreagă viață și un întreg caracter. Când spun că zugrăvesc o întreagă viață, nu vreau să spun că abordează în piesele lor întreaga viață a eroilor lor. Însă nu omit niciun eveniment important din ea; iar unirea dintre ceea ce se petrece pe scenă și ceea ce află spectatorul din povestiri sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
naturii umane și care formează ființele reale. Francezii au o nevoie de unitate care îi face să urmeze un alt drum. Ei resping din caractere tot ceea ce nu servește la scoaterea în evidență a pasiunii pe care vor să o zugrăvească: ei suprimă din viața anterioară a eroilor lor tot ce nu se leagă în mod obligatoriu de fapta pe care au ales-o. Ce ne învață Racine despre Fedra? Dragostea ei pentru Hippolyte, dar nu și caracterul ei personal, independent
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aici, pe scena noastră, trei feluri de opere foarte distincte: una vulgară și inferioară, celelalte două ilustre și superioare, dar care toate trei vor satisface o nevoie: melodrama pentru mulțime; pentru femei, tragedia care analizează pasiunea; pentru gânditori, comedia care zugrăvește umanitatea." Abandonând zugrăvirea condițiilor dragă Enciclopediștilor, autorii dramei burgheze pun din nou pe primul loc studiul caracterelor. Dornici de a reda complexitatea sufletului uman, ei creează, invers decât Clasicii, personaje care să evolueze în timp, ca Don Carlos, care, prinț
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
experiență chestiunile de criminalitate, nu înseamnă asta să fim lucrătorii cei mai utili și cei mai morali ai genului uman? De aceea s-a indignat adesea în fața nedreptății acuzației contemporanilor săi ce-i taxau opera de imoralitate sub pretextul că zugrăvește acolo viciul. Dacă se străduiește să descrie mizeria și nebunia umană sub toate formele sale, o face în scopul moral de a descoperi cauzele răului social, cu speranța de a le eradica. În Prefața la Cârciuma (L'Assommoir), în 1877
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care piesele lor ne-o descoperă. Omenirea vorbește în personajele lor", scrie el în Autorii noștri dramatici. Totuși, le reproșează că au adus pe scenă, din dorința de universalitate, ființe ireale. Dornic să-i cuprindă pe indivizi și nu să zugrăvească tipuri, să-i reprezinte în cele mai mărunte particularități ale lor, în gesturile lor cotidiene, el critică modul lor de "generalizare în loc să individualizeze; personajele lor nu mai sunt ființe vii, ci sentimente, argumente, pasiuni deduse și gândite" (Naturalismul în teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Goriot, tatăl care-și dă și sufletul pentru fiicele sale, o figură atât de enormă de veridic și de dragoste, încât nicio literatură nu poate oferi ceva asemănător." Zola subliniază dificultățile multiple de care se lovește scriitorul când vrea să zugrăvească un personaj real, în carne și oase, mai curând decât un erou stilizat. Nimic mai ușor decât să lucrezi după șabloane, cu formule cunoscute; iar eroii, după gustul clasic sau romantic, costă atât de puțin efort, încât sunt fabricați cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obiceiurile lor de viață, decorurile țin loc de "descriere continuă". "Ele au câștigat importanța pe care a luat-o descrierea în romanele noastre", afirmă Zola în Naturalismul în teatru. Ele reprezintă acele "felii de viață" pe care romancierii naturaliști le zugrăvesc cu minuție. "Cum de nu este perceput întregul interes pe care un decor exact îl adaugă acțiunii? Un decor exact, un salon de exemplu cu mobilele sale, jardinierele, bibelourile, precizează imediat o situație, îți spune cum este lumea în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cadrul nu trebuie să eclipseze personajele prin importanța și bogăția sa. Adesea locurile sunt o explicație, un complement al omului care se zbate acolo, cu condiția ca omul să rămână centrul, subiectul pe care autorul și-a propus să-l zugrăvească. El este însumarea în totalitate a efectului, în el se află rezultattul general obținut; decorul real nu se desfășoară decât pentru a-i aduce mai multă realitate, pentru a-l situa în ambianța care îi este specifică, în fața spectatorului. În afara
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cronică. În Bleus, Blancs, Rouges ou les Libertins (1967), el pune în scenă provinciali scufundați în vârtejul Revoluției, în Le Radeau de la Méduse (1993), tineri ale căror idealuri s-au prăbușit în urma eșecului lui Napoleon și revenirii la Monarhie. El zugrăvește drama războaielor religioase atât la catolici cât și la protestanți în Le Vieil Hiver și în Fragile Forêt (1991). În fiecare din aceste piese, aranjamentul secvențelor dramei dă naștere unei analize a evenimentelor trecute care îl determină pe spectator să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul ei, la locul vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor din rășină de brad, sub chipurile zugrăvite cu roșu, însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
durat Într-o regiune mai mult decât În alta, În timp ce altele au fost chiar sărite. Pe de altă parte, unele stadii descrise pot ritma evoluția umană pentru că se succed pretutindeni În aceeași ordine, fără reveniri. Sunt vârste arheologice care, efectiv, zugrăvesc În linii mari progresul tehnologic și creșterea complexității organizatorice de-a lungul succedării societăților umane. În decursul timpului, societățile au inventat un număr limitat de moduri de viață. Și mai restrânse sunt modurile de achiziționare a hranei: primul mod pare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iorga oratorul, profesorul și ultimul, dar nu cel din urmă -, de Iorga ca ființă umană. Dimensiunile fantastice ale acestui titan, acest veritabil Tatmensch goethian, m-au convins că nu aveam altă posibilitate decît să apelez la metoda lui Rembrandt: să zugrăvesc imaginea și să scot în evidență în cadrul tabloului elementul activ esențial. Nu pot decît să sper că am reușit acest lucru într-o oarecare măsură. Mi-am asumat pînă acum sarcina de a duce la capăt acest proiect deoarece se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ziarist și un pamfletist politic prolific, dramaturg, eseist, poet, istoric și critic literar militant, orator, lingvist, memorialist și profesor universitar de prim rang, care își fascina auditoriul. Plus activitățile sale politice, conferințele, numeroasele călătorii și volume care le descriu. Să zugrăvești imaginea integrală a unui fenomen aproape supraomenesc este dificil, nerămînîndu-ți decît speranța de a reuși să dai dovadă de discreția cuvenită, încercînd să realizezi tabloul în maniera lui Rembrandt, prezentîndu-l ca pe un fundal și străduindu-te să scoți la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau cu un proces organic, cum ar spune Iorga). Splendidele relații patriarhale pe care le-a idealizat el în idealul său sămănătorist aveau să fie distruse fie dinăuntru, fie dinafară. Idealizarea acestei Românii de pe vremuri constituie esența sămănătorismului. Iorga a zugrăvit imaginea lui asupra satului sămănătorist în 1933: "Am încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor noastre timpuri care se rupseseră de aceste legături naturale despre amintirile văilor de la Dorohoi; ele au răsărit acum în mintea mea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Din păcate, conceptele lui istorice îi determinau mult prea des și estetica. Întrucît adoptase o teorie care explica ridicarea boierilor ca un fenomen nonorganic și străin, Iorga s-a raliat mesajului din Două neamuri al lui C. Sandu-Aldea, deoarece acesta zugrăvea un sat asemănător descrierilor lui istorice, indiferent de valoarea lui literară. Cu toate că Iorga simțea că istoria și literatura se află în relații de interdeterminare, literatura era mai vagă decît istoria, datorită documentelor acesteia din urmă. După părerea lui, evoluția organică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins însă după primul război mondial. Recomanda scriitorilor modelul clasic latin întrucît latinii "aduc logică, limpezime, armonie și măsură în civilizație". Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugrăvit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivită pentru satul sămănătorist. A fost un romantic îndrăgostit de clasicism. Înainte de a veni în contact cu societatea "Junimea", istoriile lui literare sînt opere de pionierat scrise cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împart în patru categorii: 1) istorice; 2) contemporane; 3) teme pentru "oamenii simpli" și 4) "scene din viață", accentuînd pe elementul educativ din cadrul naționalismului său cultural. A scris chiar și alegorii politice: Împotriva Patriei, scrisă la începutul anilor '20, îi zugrăvește pe emigranții francezi care fugeau de armata de ocupație a învingătorilor (după înfrîngerea lui Napoleon). Alegoria lui Iorga îi înfierează pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici și Arghezi. A scris și multe romans à clef și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
puțin despre soția, copiii și ceilalți membri ai familiei sale. El era figura publică a bătrînei Europe, a cărui viață publică și intimă se desfășoară paralel fără să se întîlnească niciodată. Un tablou intim al lui Iorga nu poate fi zugrăvit decît apelînd la amintirile prietenilor, rudelor și ale contemporanilor săi. Divorțul lui Iorga de prima lui soție a fost prima lui mare încercare personală. După întîlnirea lor romantică, curtea și călătoria de nuntă au apărut dificultățile. Socrul lui Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intelectuali. Limba română literară fusese reconstituită nu cu multă vreme în urmă, făcînd dificilă crearea unor opere importante. Intelectualii erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
condamna secolul al XX-lea. "Trebuie să găsim un echilibru între ceea ce poate face o mașină și (țelurile) pe care se străduie sufletul omenesc să le atingă". Sau: " Este nevoie de o metodă istorică (de interpretare a prezentului). Noi nu zugrăvim sufletul animalelor mai bine decît au făcut-o autorii picturilor din peștera Altamira. Nu le sîntem superiori din punct de vedere moral creștinilor din catacombe. Și nici mai disciplinați decît romanii, așa cum nici orașele noastre nu sînt superioare cetăților grecești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
român la Viena (care tocmai fusese chemat în țară) i-a făcut o vizită lui Iorga. Diplomatul român (ca mulți alții din Balcani) îi disprețuia pe austrieci și mai ales pe vienezi. Națiunile balcanice nu văd Austria așa cum este ea zugrăvită în filme ca Sunetul muzicii. Ele au opinii bazate pe realitate, neuitînd că Viena poate fi foarte înșelătoare! Cafenelele, teatrele, prințesele și valsurile ei, opera ei, precum și unele dintre cele mai strălucite spirite din Europa produse de ea dau impresia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Liviu Rebreanu în romanul Ion, subliniind faptul că Rebreanu prezenta viața țăranilor ardeleni..., dar "sub forma zugrăvirii cenușii, a celor mai de jos reziduuri ale spiritului uman". Rebreanu prezintă "circa 80 de actori, violuri și crime, aceste manifestări fiind zugrăvite într-o manieră dură, semănînd cu un fel de hoit putred pe care cineva îl răstoarnă cu piciorul. Acesta este realismul (lui Rebreanu) de o sălbatică autenticitate, cel mai josnic din viața zoologică a națiunii noastre. Așa este (văzută viața
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga disperat. Ion al lui Rebreanu îi amintea de duhoarea care se înălța din Pămîntul lui Zola. Nici măcar lupta țărinimii române împotriva ungurilor nu-l salvează pe Rebreanu în ochii lui Iorga. Rebreanu încălcase regula "realist-naționalistă" a lui Iorga. El zugrăvea într-o manieră realistă (demoralizatoare, după părerea lui Iorga) satele așa cum erau ele, renunțînd la rolul esențial al literaturii (tot conform lui Iorga) de a educa, de a prezenta satul ideal sămănătorist, așa cum trebuia să fie! Lovinescu avea dreptate afirmînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anterior: întrucît există ceva ținînd de o forță elementară care străbate viața și activitățile lui Iorga chiar și în timpul conflictului dintre ei, Mircea Eliade îl numea pe Iorga o "forță a naturii" autorul nu a putut decît să încerce să zugrăvească un tablou de ansamblu, punînd în lumină acțiuni și evenimente importante. Și, mai presus de orice, să-i prezinte viața ca un tot. Iorga trebuie privit întotdeauna în contextul epocii în care a trăit, de care nu poate fi separat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]