31,572 matches
-
atacat mica armată a aliaților stabilită la vestul liniilor. După o scurtă dar intensă luptă de cavalerie în care Marlborough a fost implicat personal, francezii au fost respinși, iar Villeroi a fost nevoit să se retragă cu armata sa spre vest, în spatele râului Dyle. Fiind pus în imposibilitatea de a-i urmării pe francezi - oamenii săi fiind epuizați după marșul din timpul nopții și lupta intensă la care participaseră - Marlborough spera totuși că-l va obliga din nou pe Villeroi să
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
epuizați după marșul din timpul nopții și lupta intensă la care participaseră - Marlborough spera totuși că-l va obliga din nou pe Villeroi să lupte. Cu toate acestea în luna care a urmat nu a văzut decât manevre sterile la vestul liniilor unde se desfășurase bătălia. Într-un efort final, la începutul lunii august, folosind care pentru a transporta proviziile și pentru a crește mobilitatea și a reduce dependența față de liniile sale de comunicare și aprovizionare, Marlborough a reușit într-un
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
asigura un loc bun de trecere pentru aprovizionare când aliații se vor afla în sudul râului. Înnălțimile Schellenbergului dominau orizontul la nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat de dealul cu pădurea Boschberg, deasă și impenetrabilă și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător. Cu toate acestea vârful de formă ovală cu diametrul de un kilometru, era plat și deschis și era apărat de un vechi fort neglijat și aproape
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
, cunoscută și ca Rebeliunea lui Pitchfork sau Revolta din vest, a fost o tentativă armată organizată de un grup de disidenți protestanți cu scopul de a-l detrona pe regele catolic Iacob al II-lea al Angliei. Regele urcase pe tronul Angliei după moartea fratelui său Carol al II-lea
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
confiscate. "Forumurile sângeroase" ale judecătorului George Jeffreys au fost o serie de procese în care au fost judecați susținătorii lui Monmouth: 320 de persoane au fost condamnate la moarte și peste 800 au fost deportate în coloniile din Indiile de Vest. Alte persoane care îi ajutaseră în orice fel pe rebeli și-au pierdut pământurile și proprietățile. Iacob al II-lea a profitat de reprimarea revoltei pentru a-și consolida puterea. A cerut Parlamentului abrogare legilor "Test Act" și "Habeas Corpus
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
yürümek", “a merge”, “a umbla”), care face aluzie la stilul de viață nomad care îi caracteriza pe membrii comunității în trecut. Astăzi sunt o comunitate sedentară, răspândită în zonele de coastă ale Mării Marmara și Mării Egee, dar și în estul, vestul și centrul bazinului Mării Mediterane.(Munteanu 2005: 198-199) 21 martie este prilej de sărbătoare și pentru grupurile "Karakalpak"(pălarie neagră), care în regiunea Amasya, în nordul Turciei sunt cunoscuți sub numele de "Șivranlılar". În cadrul acestei comunități sărbătoarea durează trei zile
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
s-a confruntat cu o concurență acerbă pentru adepți în Estul musulman, din partea școlilor Shafi'i , Hanbali și Zahiri școli ce se bucurau de un succes mai mare decât școală lui Malik. Școala Maliki avut mult mai mult succes în Vestul musulman. Sub domnia Omayyazilor, școala Maliki a fost promovată ca fiind codul de drept oficial de stat, iar judecătorii Maliki conduceau în mod liber practicile religioase. În schimb, adepții Maliki trebuiau să sprijine și să legitimeze dreptul guvernului de a
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
amândouă cu suspiciune, și puțini dintre ei erau cunoscători cu adevărat a celor două. Cu toate ca Al-Andalus a fost, în cele din urmă, pierdută, școala Maliki a fost în măsură să-și păstreze până astăzi poziția dominantă în Africa de Nord și de Vest. În plus, școala Maliki a fost preferată în statele arabe mici din Golful Persic (Bahrain, Kuweit, Dubai). În timp ce mare parte din Arabia Saudita respectă legile Hanbali, provincia de est este cunoscută de secole că un bastion Maliki. Școala Maliki derivă din
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
Maria din Westonzoyland. Alții au fost vânați și împușcați în tranșeele în care se ascundeau. Cei mai mulți au fost spânzurați în spânzurătorile construite de-a lungul drumului. Aproximativ 1300 de persoane au fost judecate și condamnate la deportare în Indiile de Vest sau executate. Printre cei judecați se afla și tânărul Daniel Foe, cunoscut mai târziu cu pseudonimul Daniel Defoe (mai târziu autorului cunoscutului roman Robinson Crusoe), care participase la luptă și rebeliune. A fost condamnat de judecătorul George Jeffreys și a
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
instalat, poate, în teorie, ordinea poliției, dar eficacitatea sa încetează la scurt timp, în spatele pereților orașului. Sociologul concluzionează că vendeta are o anumită ordine socială, dar în societăți non-moderne. În opinia sa, poliția este un fenomen occidental pentru că doar în vest s-a dezvoltat un asemenea grad de rațiune, încât sentimentul pasionant al onoarei sau al furiei a fost înlocuit de logică și disciplină. Vendeta reprezintă în istoria mondială, nucleul politic al dezvoltării culturale, iar modernitatea și poliția modernă nu pot
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
ar fi fost distruse și anihilate. Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate și atacate de trei armate; Susa, Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino, fortificată de către Emanuel Filibert, Duce de
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
în aval spre Amazon. În timpul navigării pe Fluviul Napo Orellana și oamenii săi au fost permanent atacați de tribul Cambeba. Au ajuns la Rio Negro pe 3 iunie 1542 și apoi în sfârșit pe Amazon. Pe longitudinea de aproximativ 69 vest Orellana și oamenii săi au fost implicați într-o serie de altercații indigenii Machiparo și au fost fugăriți în aval. Continuând să navigheze în aval au trecut de Rio de la Trinidad, Pueblo Vicioso, Rio Negro (numit de Orellana), Pueblo del
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
Pueblo de los Quemados și Pueblo de la Calle. Acolo au intrat în teritoriul Amazoanelor. O altercație cu aceste femei războinice se spune că a avut loc pe 24 iunie 1542 când Orellana se apropia de râul Trombetus. La aproximativ 54 vest s-au oprit pentru 18 zile pentru a-și repara ambarcațiunile și au ajuns în cele din urmă la țărmul oceanului pe 26 august 1542 unde navele au fost verificate dacă sunt capabile pentru o călătorie pe ocean. Navigând de-
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
Montes în Portugalia. Ei au fost crescători de oi care locuiau în colibe circulare construite din gips, carton și piatră. Albionii au fost un trib important din Asturia occidentală. Patria Asturilor a cuprins comunitatea autonomă modernă Asturia și Leon, la vest, Lugo, Orense, iar provinciile din nordul Zamorei, împreună cu vârful de nord-est a regiunii portugheze de Trás-os-Montes. Aici au avut loc în orașele Lancia (Villasabariego - León), Asturica (Astorga - León), Mons Medullius (Las Medulas -? León), Bergidum (Cacabelos, lângă Villafranca del Bierzo - León
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
din Praga s-au subordonat "Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților" din Viena (îndrumat de trimisul Partidului Național Român din Transilvania, Iuliu Maniu), organism care-și propusese gruparea și organizare în jurul său a soldaților și ofițerilor români din vestul Dublei Monarhii și care la data de 1 noiembrie trimesese o delegație (formată din ofițerii Petru Popovici și Emil Colbazi) la Praga. Pentru a colabora eficient a trimis un delegat ca membru al "Senatului Militar Român Central". Pe parcursul lunii noiembrie
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
(în ) este o plajă din Rio de Janeiro. Situată în cartierul Recreio dos Bandeirantes din zona de vest a orașului, se întinde de la Plaja Recreio și dealul Pedra do Pontal la est până la Plaja Macumba și dealul Pedra de Itapuă la vest. Plaja a fost popularizată în anul 1980 de melodia "Do Leme ao Pontal" („de la Leme până la
Plaja Pontal () [Corola-website/Science/335551_a_336880]
-
este o plajă din Rio de Janeiro. Situată în cartierul Recreio dos Bandeirantes din zona de vest a orașului, se întinde de la Plaja Recreio și dealul Pedra do Pontal la est până la Plaja Macumba și dealul Pedra de Itapuă la vest. Plaja a fost popularizată în anul 1980 de melodia "Do Leme ao Pontal" („de la Leme până la Pontal”) a lui Tim Maia. Este un loc renumit pentru practicarea surfing-ului. va găzdui probele de cursă contra cronometru și probele de marș
Plaja Pontal () [Corola-website/Science/335551_a_336880]
-
același an. Cursa contra cronometru va avea o lungime de 29,8 km, începând și sfârșind la Piața Tim Maia (fostă Piața Pontal). Circuitul de marș va avea o lungime de 2 km. Cursa se va desfășura de la est la vest în sens antiorar. Instalațiile de pe Piața Tim Maia vor fi doar temporare și vor fi demolate după Jocuri.
Plaja Pontal () [Corola-website/Science/335551_a_336880]
-
încheiat cu capitularea germanilor pe 8 mai 1945. În istoriografia militară americană, ansamblul operațiunilor din această perioadă este cunoscută cu numele „Campania Europei Centrale”. La începutul anului 1945, desfășurarea luptelor erau în avantajul forțelor aliate din Europa. Pe frontul de vest, aliații occidentali obținuseră succese importante în octombrie, în Bătălia de la Aachen, iar în ianuarie respinseseră ofensiva germană din Ardeni. Înfrângerea germanilor în ultima lor ofensivă majoră în Ardeni, a dus la epuizarea resurselor lor, insuficiente pentru asaltul final al aliaților
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cele trei grupuri de armată au reușit să alunge unitățile "Wehrmachtului" de pe malul vestic al Rinului, Eisenhower a regândit planurile pentru traversarea fluviului și declanșarea atacului în inima teritoriului german. Inițial, Eisenhower gândise să își conducă forțele până pe malul de vest al Rinului și să folosească fluviul ca pe o barieră naturală, care să îi apere sectoarele mai puțin puternice ale frontului să. Atacul principal trebuia dat după traversarea Rinului de unitățile din nord - Grupul de Armată 21 comandat de Montgomery
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de la Gerd von Rundstedt. Deși Kesselring se bucura de renumele unui excelent organizator al luptelor de apărare, cucerit în special în timpul luptelor din Italia, el nu a avut în Germania resursele să construiască o linie defensivă puternică. În timpul luptelor de la vest de Rin până în martie 1945, forțele germane de pe frontul de vest fuseseră reduse la doar 26 de divizii organizate în trei grupuri de armată ("H", "B" și "G"). Pe frontul de vest erau trimise întăriri puține, de vreme ce OKH (Înaltul Comandament
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
excelent organizator al luptelor de apărare, cucerit în special în timpul luptelor din Italia, el nu a avut în Germania resursele să construiască o linie defensivă puternică. În timpul luptelor de la vest de Rin până în martie 1945, forțele germane de pe frontul de vest fuseseră reduse la doar 26 de divizii organizate în trei grupuri de armată ("H", "B" și "G"). Pe frontul de vest erau trimise întăriri puține, de vreme ce OKH (Înaltul Comandament al Armatei) a concentrat principalul efort de război pe frontul de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
construiască o linie defensivă puternică. În timpul luptelor de la vest de Rin până în martie 1945, forțele germane de pe frontul de vest fuseseră reduse la doar 26 de divizii organizate în trei grupuri de armată ("H", "B" și "G"). Pe frontul de vest erau trimise întăriri puține, de vreme ce OKH (Înaltul Comandament al Armatei) a concentrat principalul efort de război pe frontul de est, împotriva sovieticilor. Istoricii militari estimează că germanii au avut în aprilie 1945 214 de divizii implicat în lupta cu Armata
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
planuri. În primul rând, generalul american a primit rapoarte cu privire la reușita stabilirii de către sovietici a unui cap de pod peste Oder, la aproximativ 48 km est de Berlin. În acel moment, forțele aliaților occidentali se aflau la aproximativ 480 km vest de capitala Germană și la peste 320 km de râul Elba, (un obstacol major pe care trebuia încă să îl traverseze). În aceste condiții, părea clar că sovieticii aveau să cucerească Berlinul cu mult timp înainte ca aliații occidentali să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a hotărât să își concentreze eforturile împotriva „Fortăreței Alpine”. Informațiile primite de americani indicau că trupele cele mai loiale ale lui Hitler se pregăteau să organizeze efort final, de durată, în fortăreața naturală a munților Alpi din sudul Germaniei și vestul Austriei. Era de presupus că, dacă ar fi reușit o rezistență de un an sau mai mult, disensiunile dintre Uniunea Sovietică și aliații occidentali le-ar fi oferit germanilor un instrument de negociere care să le permită obținerea unor aranjamente
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]