33,912 matches
-
Comitetului Artistic Regional, care va milita pentru afirmarea valorilor culturale ale Banatului. O contribuție majoră are Sfatul Parlamentarilor Bănățeni, constituit cu scopul să susțină construirea Catedralei Ortodoxe Române în Timișoara; înființarea Asociației Culturale a Banatului, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură, reconstituirea Mitropoliei Banatului, etc. Stăruințele, mereu repetate, ale locuitorilor orașului s-au materializat în valoroase și semnificative acte culturale. În 21 noiembrie 1934, mii de oameni au luat parte la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu Babeș, monument așezat
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
și crucile care vor împodobi turlele Catedralei, simbolizând îngerii păzitori și ocrotitori ai Comunității timișorene. Strădanii importante, rămase însă neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură. Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populației în perioada interbelică vor fi simțitor afectate în timpul celei de-al Doilea Război Mondial. Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
(n. 26 iulie 1902 - 2003?, Rahău, județul Alba) a fost unul dintre cei mai prolifici teologi români. Profesorul Neaga aparține generației de aur a mitropolitului Nicolae Bălan, îndrumătorul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu între anii 1920 și 1955, generație din care a făcut parte și Dumitru Stăniloae. Profesorul de teologie a urmat studiile superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între 1928 și 1973 la catedra "Vechiul Testament și Limba ebraică" din cadrul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu (transformată în anul 1948 în Institutul Teologic Universitar din Sibiu). Între anii 1946 și 1952 a fost rector al instituțiilor amintite mai sus. Ca membru al Bisericii Ortodoxe, activitatea lui a fost marcată de hirotonirea lui
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
mintale și endocrinologice din București (1930-1940). În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române și în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. Deține și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. În 1946, regele Mihai înființează
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
membru corespondent al Academiei Române și în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. Deține și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon". Primul sediu
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
1953). După schimbarea regimului și formarea Republicii Populare Romîne, în anul 1948, Verdeț este numit director al minei în care era angajat. La începutul activității sale politice, Ilie Verdeț și-a desăvârșit studiile, absolvind Școala Superioară de partid și apoi Academia de Științe Economice din București. În anul 1949, Ilie Verdeț iese din producție și intră în activitatea politică. Va îndeplini diferite funcții, iar apoi accede la funcția de prim-secretar al Comitetului Regional al P.C.R. Hunedoara (1954-1956). În anul 1955
Ilie Verdeț () [Corola-website/Science/299974_a_301303]
-
îndeplinit funcția de prim-ministru al României în perioada din 1982 și până la căderea regimului în 1989. s-a născut la data de 2 iulie 1923, în orașul Breaza (județul Prahova). A studiat la Școala de Partid de la Ploiești, la Academia de Studii Economice din București și apoi la Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS de la Moscova (1962). El a fost director al Școlii de Partid de la Ploiești și membru supleant al Comitetului Central al PMR (1952-1956). A îndeplinit
Constantin Dăscălescu () [Corola-website/Science/299975_a_301304]
-
a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai mulți ani ÎPS Mitropolit. Tomosul de canonizare s-a citit la Mănăstirea Căpriana, locul de veșnică odihnă al sfântului. Gavriil Bănulescu-Bodoni și-a absolvit studiile în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1771-1773), la școlile grecești din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773 - 1776). Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în anul 1777. Se călugărește la Constantinopol în 1779, cu numele
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
tehnologice, gen colaj, coloranți florescenti sau pe baza de acril, diferitele tipuri de pitum, pigmenți de „bronz” și „aluminiu”. Experiențele tehnice cu coloranți moderni i-au permis să descopere posibilitățile materialului, finalitatea relației formă-materie. Format în spațiul cultural românesc, la Academia de Arte Frumoase din București, Mihail Grecu a rămas fidel tradiției românești în pictură. El a fost un model pentru mai multe generații de pictori, iar atelierul acestuia o adevărată școală pentru cei mai talentați artiști basarabeni. Aici au lucrat
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato ulterior, între 1940-1941 și 1945-1946 continuă studiile la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău, R. Moldova, în atelierul lui M.
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
la România. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat în anul 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița, aflată pe atunci în județul Mureș (interbelic). Ulterior și-a continuat studiile la ""Facultatea de Teologie"" din București și la ""Academia Andreiană"" din Sibiu, obținând titlul de ""licențiat în teologie"" (1948). Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de "Istorie Bisericească
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Artiștilor Plastici din România 2007 ; Diploma Ministerului Culturii, "Concursul Național în domeniul Artelor Plastice", Chișinău 2009, 2008, 2005; Medalia de argint Salonul Mondial „Eureca” (Bruxelles), 1998; Diploma de Onoare a Breslei Artiștilor Plastici Flamanzi (Bruxelles), 1998; Diploma de Onoare a Academiei Europene de Artă, Bruxelles, 1997 și altele Lucrările artistului se află in numeroase muzee: Muzeul Național de Artă al Moldovei; Muzeul Național de Artă Contemporană, București, România; Muzeul de Stat de Artă, Ankara, Turcia; Muzeul Național de Artă, Beijing, China
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
forma - partea tehnică a artei lor - era de o importanță extremă, și, ca reacție împotriva lui Musset, și-au reprimat cu rigurozitate în opere expresia sentimentului și emoției. "Poezia adevărată", spunea M. de Heredia în discursul său la intrarea în Academie, "poezia adevărată trăiește în natură și în umanitate, și nu în inima ființei dintr-o zi, chiar dacă minunată." Locul lui M. de Heredia în această mișcare a fost numaidecât asigurat. A scris foarte puțin, dar sonetele sale au circulat în
José María de Heredia () [Corola-website/Science/300008_a_301337]
-
sale au circulat în manuscris, și i-au conferit o reputație înainte de apariția lor în 1893, împreună cu câteva poeme mai lungi, într-un volum cu titlul de "Trofeele". A primit cetățenia franceză în anul 1893 și a fost ales la Academia Franceză pe 22 februarie 1894, în locul publicistului Louis de Mazade-Percin. Puțini adevărați scriitori au putut intra la Academie cu atât de puține scrisori de recomandare. Un mic volum de versuri - o traducere, cu introducere, a "Istoriei cuceririi Spaniei Noi" a
José María de Heredia () [Corola-website/Science/300008_a_301337]
-
poeme mai lungi, într-un volum cu titlul de "Trofeele". A primit cetățenia franceză în anul 1893 și a fost ales la Academia Franceză pe 22 februarie 1894, în locul publicistului Louis de Mazade-Percin. Puțini adevărați scriitori au putut intra la Academie cu atât de puține scrisori de recomandare. Un mic volum de versuri - o traducere, cu introducere, a "Istoriei cuceririi Spaniei Noi" a lui of Diaz del Castillo (1878-1881) - o traducere a vieții călugărului Alferez (1894), "Călugărul militar spaniol" a lui
José María de Heredia () [Corola-website/Science/300008_a_301337]
-
la Școala de Arte Plastice "Stroganov" din Moscova, unde studiază sculptura în anii 1907-1908 în atelierul profesorilor Konionkov și Dziubanov. În 1909 studiază literele și filosofia la Institutul "Bestujev" din Sankt Petersburg. În 1910 pleacă la München, unde lucrează în Academia de pictură sub îndrumarea maeștrilor avangardei, Wassily Kandinsky și Alexei von Jawlensky și ia contact cu echipa de creație a revistei germane ""Jugend"". Din Germania pleacă la Paris, unde lucrează în atelierele lui Henri Matisse și Antoine Bourdelle (1910-1914). În
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
a alocat fonduri pentru realizarea unei copii a bustului "Chip de fată" de Militza Pătrașcu, spre a fi donată domnului Gilbert Money Câmpeanu, deținătorul arhivei originale Nicolae Titulescu. Milița Petrașcu și soțul ei, Emil Petrașcu (1890 - 1967), fost profesor la Academia Militară, au fost urmăriți de Securitate. Emil Petrașcu, doctor în știinte radiofonice, a avut ""convorbiri suspecte din 1942 cu diferite elemente din Turcia. Tot în acel an a vizitat Legația Turciei"". Aceste indicii sumare au fost suficiente pentru ca Direcția a
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
ca muzeu științific în cadrul Muzeului Județean Suceava (devenit ulterior Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi Muzeul Bucovinei). În 1984 aici se desfășoară lucrările celei de-a VII-a Consfătuiri a Comisiei pe probleme de fizică și evoluția stelelor, având ca organizatori academiile tuturor țărilor Europei de Est. În 1986 regizorul Ion Bostan realizează filmul „Sub cupola Planetariului” surprinzând aspecte din activitatea Planetariului din Suceava. La 1 februarie 1989 cosmonautul român Dumitru Prunariu ține un discurs unui numeros public despre zborul său în
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
în Boston, Massachusetts. Pierpont (el a preferat să fie cunoscut sub respectivă porecla), a avut o educatie variată în parte datorită interferentelor tatălui său, Junius. În toamna anului 1848, Pierpont a fost transferat la Scoala Publică Hartford și apoi la Academia episcopala din Cheshire, Connecticut (numită acum Cheshire Academy). În septembrie 1851, Morgan a trecut examenul de admitere pentru liceul englez din Boston, o școală specializată în matematică pentru a pregăti tineri pentru o carieră în comerț. În primăvara anului 1852
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
consiliul științific al departamentului de Studii Medievale. În 1996 și în 2001 a fost director de studii asociat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. Andrei Pippidi a fost distins în 1983 cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei. La 1 decembrie 2008, cu ocazia zilei naționale a României, a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler, de către președintele României. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 117 din 31 mai 2012, Andrei Pippidi a primit distincția
Andrei Pippidi () [Corola-website/Science/313026_a_314355]
-
cu mama lui, Tatiana. Tatăl său a fost cel care l-a convins să joace fotbal, și să nu muncească. Arșavin a început să joace fotbal la o vârstă fragedă, iar la vârsta de șapte ani, a fost inclus în academia de fotbal din St. Petersburg, la Zenit, clubul orașului său. Elve, înainte de a se concentra pe fotbal, el era un jucător promițător de dame. Tatăl său a murit la vârsta de 40 de ani, după un stop cardiac. În anul
Andrei Arșavin () [Corola-website/Science/313022_a_314351]
-
În acest context, ziarul s-a închis pe 23 decembrie, patronul trustului Realitatea-Catavencu refuzând să mai finanțeze pierderile diviziei de prinț. Din cei circa 50 de oameni care lucrau pentru ziar, o mică parte a fost absorbita în trust. În afară de Academia Cațavencu, celelalte titluri au fost închise sau vândute managerilor. . Ziarul avea un tiraj de 9.000 exemplare în ultimele luni. Domeniul de internet standard.ro rămâne în continuare activ (ca parte a www.money.ro, deținut de F5 - divizia de
Business Standard () [Corola-website/Science/313031_a_314360]
-
lui De Gaulle a fost admis în diplomație. Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, în 1956 a primit premiul pentru românul „Leș racines du ciel” („Rădăcinile cerului”), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, în 1975, pentru “Ai toată viața înainte”, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum vărul sau, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. S-
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]