31,572 matches
-
un instrument de negociere care să le permită obținerea unor aranjamente de pace mai favorabile. În realitate, în momentul în care aliații occidentalii au reușit să traverseze Rinul, "Wehrmachtul" suferise pierderi atât de grele pe fronturile de est și de vest, încât comandanții germani erau capabili cel mult să organizeze operațiuni de întârziere a înaintării aliaților, fiindu-le practic imposibil să asigure forțele necesare organizării unei rezistențe bine organizate în munți. Cu toate acestea, serviciile de informații aliate nu au putut
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
SUA, aproape că a reușit să distrugă Armata I germană. În cinci zile de lupte, între 18 și 22 martie, forțele lui Patton au capturat peste 68.000 de soldați germani. Aceste acțiuni îndrăznețe au eliminat ultimele poziții germane de la vest de Rin. Deși acțiunea lui Montgomery a continuat să fie planificată ca principalul atac, Eisenhower a dorit ca avântul forțelor americane din sud să nu fie irosit prin obligarea acestora să se limiteze la păstrarea liniei Rinului sau la declanșarea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
puțin mai la nord de acesta părea cel mai potrivit loc pentru traversare. Alegerea părea evidentă pentru că râul Main, al cărui curs îndreptându-se spre nord, la 48 km este de Rin și paralel cu acesta, își schimba direcția spre vest și se vărsa în Rin la Mainz. Dacă operațiunea s-ar fi desfășurat la sud de oraș, soldații ar fi trebuit să se organizeze pentru traversarea a două cursuri mari de apă. Pe de altă parte, Patton și-a dat
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pe lună plină. Trupele de asalt americane nu au întâmpinat niciun fel de rezistență la Nierstein. Când primele bărci de asalt au ajuns pe malul estic, șapte militari germani speriați s-au predat. Mai mult chiar, au traversat fluviul spre vest într-o barcă fără escortă pentru ca să se fie luați prizonieri. Traversarea din amonte de la Oppenheim nu a decurs fără probleme. Primul val de debarcare se afla la mijlocul albiei fluviului când germanii au deschis focul cu mitraliere. Un schimb intens de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Grupul de Armată VI de sub comanda generalului Denvers avea două obiective de îndeplinit: să protejeze flancul Grupului XII și să elimine orice încercare a germanilor de organizare a unei ultime rezistență în Munții Alpi din sudul Germaniei și Austria de vest. Pentru îndeplinirea celor două obiective, Armata a 7-a comandată de generalul Alexander Patch a trebui să atace sub formă de arc, mai întâi spre nord-est, de-a lungul flancului trupelor lui Bradley, după care să vireze spre sud alături de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
să se îndrepte spre sud-est spre valea Dunării către Linz și spre sud către Salzburg și Austria centrală, el a ordonat și Grupului de Armată VI SUA să execute o schimbare asemănătoare a direcției de atac în sudul Germaniei și vestul Austriei. Avansând pe această direcție nou, flancul stâng al Armatei a 7-a a cucerit rapid orașul, aflat la aproximativ 160 km est de Rin, și s-a îndreptat spre Nürnberg, 50 km mai spre sud Atunci când americanii un ajuns
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
războiului, distrugerea "Wehrmachtului" de către Armata Roșie pe frontul de răsărit a consacrat poziția Uniunii Sovietice ca o supraputere în perioada postbelică pe de-o parte iar, pe de altă parte, rolul conducător al Forțelor armate ale SUA pe frontul de vest, atât prin demonstrarea capacității mobilizării efectivelor cât și a capacităților industriale și tehnologice, a prevestit rolul ocupat de SUA în perioada care avea să urmeze după sfârșitul războiului. Acest articol încorporează materiale considerate domeniul public din cadrul documentului Guvernului SUA "Central
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
(în ) este o autobiografie a fostului General-colonel de blindate al celui de-al treilea Reich, Heinz Guderian, publicată în 1950. Memoriile lui Guderian cuprind dezvoltarea forțelor blindate germane, precum și evenimentele din 1939-1945: campania poloneză, campania din vest, campania din Rusia și relațiile cu Hitler. În 1922, Guderian a început să servească în Statul Major german, unde i-au fost încredințate forțele automotive. Prin studierea problemei transportului de trupe cu ajutorul vehiculelor, Guderian a ajuns la concluzia că acestea
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
a inamicului, posibilitatea industriei și forța sistemului de stat. Cu toate acestea, acesta a regretat că la începutul războiului, doar 145 de divizii au fost utilizate pe frontul estic, având în vedere că se 35 de divizii se aflau în vest și 12 în Norvegia - prea multe forțe după opinia sa, iar unele dintre acestea trebuiau trimise în est. Guderian cataloghează ca fiind „severă” dispunerea anulării aplicării răspunderii penale asupra militarilor, vinovați de uciderea populației civile și asasinarea prizonierilor de război
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
și fragmentat. Nu există o disciplină de partid, căci atât democrații și republicanii erau împărțit în grupuri ce puteau merge de la politici moderate la cele extremiste pe baza doctrinei partidului. După aprobarea Constituției, americanii au început să se extindă spre vestul Americii de Nord. Poziția izolaționistă a persistat de la George Washington la Woodrow Wilson. Mozaicul lingvistic, social și etnic a oferit americanilor senzația că reprezintă majoritatea populației globale. Având un front comun consistent, George Washington a susținut că SUA trebuiau să stea departe
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
pentru îndeplinirea ordinului variata Strâmtorii Danemarcei și cea a Canalului Mânecii. Această a doua rută era mai scurtă, dar mai periculoasă. Hitler a ales ruta rapidă prin Canalul Mânecii, iar întreaga acțiune de planificare a căzut în sarcina Comandamentului naval german de vest cu sediul în Paris. Deși întreaga operațiune avea să fie plasată sub comanda viceamiralului Otto Ciliax, (care și-a înălțat pavilionul pe "Scharnhorst"), amiralul Alfred Saalwächter și subordonații săi au fost responsabili pentru planificarea și emiterea directivelor operaționale. Cum operațiunea
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Lijn a transportat 549,1 milioane de pasageri, cu 2,1 milioane (0,4%) mai puțin decât în 2010. Creșterea cea mai substanțială a fost din nou în Brabantul Flamand (1,5%), în timp ce scăderea cea mai importantă în Flandra de Vest (-1,8%). În 2012, mijloacele de transport în comun ale De Lijn au transportat 544 milioane de pasageri, ceea ce reprezintă o creștere de peste 10% comparativ cu 2007, însă în același timp și un ușor declin față de cifrele înregistrate în 2010
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
unui subcontractor este identificat printr-un număr compus din șase cifre. Prima cifră a numărului de identificare reprezintă întotdeauna entitatea unde este înmatriculat (provincia), astfel: 1 - Antwerpen, 2 - Flandra de Est, 3 - Brabantul Flamand, 4 - Limburg și 5 - Flandra de Vest. Actualmente, compania funcționează conform decretului privind mobilitatea de bază aprobat de guvernul flamand în 2001. Începând cu finele anului 2006, întregul transport în comun urban și regional din Flandra respectă standardele impuse de acest decret. Pentru perioada 2003-2025, De Lijn
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
de firme din zona Brucargo. Acestei rețele i s-au adăugat legături suplimentare din Bruxelles spre periferii și localitățile învecinate, via Brabantnet. Proiectele din provinciile Antwerpen, Flandra de Est și Brabantul Flamand sunt grupate în Planul Pegasus. În Flandra de Vest, prin intermediul Planului Neptunus, este prevăzută realizarea unei linii de metrou ușor Zeebrugge - Brugge - Lichtervelde, a unei alte linii de metrou ușor între Brugge și Oostende, o extensie a Tramvaiului costier de la Koksijde spre Veurne și, dacă autoritățile franceze sunt de
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
misiuni pe teritoriul american, de înființare a unei unități militare cu specific etnic românesc. Eforturile au fost continuate și în 1918, dar acordul politic al administrației Statelor Unite a fost dat cu foarte puțin timp înainte de încheierea luptelor de pe Frontul de Vest, ceea ce a făcut inițiativa să devină inoperantă. Deși fără succesul scontat, activitatea misiunii a reușit însă să intensifice înrolările românilor în armatele Statelor Unite și Canadei și să contribuie la întărirea poziților politice ale României după război. Într-un context în
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
noiembrie președintele Woodrow Wilson printr-o telegramă își dădea acordul pentru aceasta,dar câteva zile mai târziu, pe 11 noiembrie s-a semnat Armistițiul de la Compiègne dintre Imperiul German și puterile Antantei, care a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest. În mai 1919 o nouă propunere din partea delegatului Vasile Stoica a avut în vedere folosirea celor 10-15.000 de voluntari români gata de mobilizare, împotriva bolșevismului rus, maghiar, ucrainean și bulgar. Nici acest proiect nu s-a finalizat. Deși fără
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
ul (Dracaena draco) este un arbore asemănător cu un palmier, de dimensiuni mari, răspândit în insulele Canare, Capul Verde, Madeira și în vestul Marocului; în România se cultivă ca specie ornamentală în sere. Unii arbori trăiesc până la vârsta de 7-9 mii ani. Are o înălțime de până la 20 m, cu circumferință a trunchiului de până la 4 m și o tulpină ramificată, la vârful
Dragonier () [Corola-website/Science/335617_a_336946]
-
(în ebraică:כנסיית הלחם והדגים,în latină Ecclesia multiplicationis panum et piscium , în germană:Brotvermehrungskirche este o biserică romano-catolică în Galileea, în nordul Israelului. Ea se află în vestul așezării Tabgha (Ain at-Tabgha) sau Ein Sheva (în antichitate Heptapegon), pe nord-vestul malului Mării Galileii (Lacul Kineret) și este închinată minunii Înmulțirii pâinilor și a peștilor, relatată de Evanghelia după Matei (14, 13-21), Evanghelia după Ioan (6,1-15) și în
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe . Populația este estimată
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
8 Munte austro-ungară. Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului I Rezervă Comandanți de divizie Planul german prevedea executarea unei lovituri frontale cu Divizia 76 Infanterie concomitent cu o manevră de învăluire dinspre vest executată de Brigada 8 Munte austro-ungară. Pe de altă parte, ordinul dat forțelor române de către comandantul Armatei 2, generalul Averescu, cerea opunerea unei rezistențe puternice, precizând imperativ că: "Retragerea de pe pozițiunile actuale nu se va face decât prin ordine; ea
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
plecând de la un rezervor unic și împingând mereu înainte în toate direcțiile. De aici, această probabilitate de a găsi pretutindeni aceleași "depozite". Acest rezervor, de unde au curs poveștile înspre est către Indochina, la nord spre Tibet și populațiile mongole, la vest către Persia, lumea islamică din Asia și Africa și în cele din urmă Europa în cele din urmă, este India”. Cosquin a ilustrat această teorie printr-o abordare originală: cu ajutorul a două surori, el a adunat toate poveștile dintr-un
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
Republica Moldova și a descris peste 70 specii noi pentru Moldova, totodată a identificat 58 de specii de păsări din Moldova care nimicesc intens dăunătorii agricoli. A identificat originea geografică a ornitofaunei din Republica Moldova, nucleul fiind compus din specii palearctice de vest și transpalearctice. Ion Ganea a elaborat bazele teoretice ale dirijării comportamentului păsărilor cu ajutorul repelenților bioacustici. A elucidat legitățile migrației păsărilor călătoare cu ajutorul mijloacelor de radiolocație (prin intermediul radarului), în scopul preîntâmpinării ciocnirii păsărilor cu aparatele de zbor. A întocmit o hartă-panou
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
națiunilor orientale" (publicat în Yekaterynoslav 1918). Ucrainra a tradus mult pe Mikola Gogol, Adam Mickiewicz, Heinrich Heine, Victor Hugo, Homer. După ce a fost în Galicia în 1891, iar mai tarziu, în Bucovina, Ucrainka să întâlnit cu multe figuri proeminențe din vestul Ucrainei, Ivan Franko, Michael Pavlik, Olga Kobylianska, V.Stefanyk, Osip Makovey, Natalia Kobrynska. Partea principala a perspectivelor socio-politice a L. Kosach s-au format după șederia ei în parcursul anului (1894-1895) la unchiul ei - Michael Dragomanov la Sofia și tragic
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]