31,146 matches
-
260 de publicații cu mai mult de 3000 desene și acuarele de înaltă precizie (moștenite de fiica lui și dăruite muzeului de criptogamie în 1968). De menționat este de asemenea marele lui ierbar, achiziționat deja în 1905 de Universitatea Harvard. Colecțiile mai târzii se pot vedea tot în muzeul de criptogamie. Piața Narcisse Patouillard din Marconay a fost denumită după el și o placă comemorativă a fost plasată în fruntea casei lui de naștere. În onoarea marelui micolog au fost denumite
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
al Ungariei timp de aproape 20 de ani (în cele din urmă i-a luat locul Lajos Portisch prin 1963/64), iar în culmea carierei sale a fost unul din primii 12 jucători la nivel mondial. Familia a donat întreaga colecție de cărți de șah a lui Szabó către Biblioteca Publică din Cleveland John G. White Chess and Checkers Collection. The John G. White Collection of Chess and Checkers este cea mai mare bibliotecă de șah din lume (32,568 volume
László Szabó (jucător de șah) () [Corola-website/Science/337557_a_338886]
-
și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare. O parte dintre cercetători biblici moderni cred că israeliții au traversat peninsula Sinai în traseu direct, mai degrabă decât să o ocolească pe la extremitatea sudică (presupunând că nu au traversat ramura estică a Mării Roșii) și, prin urmare, caută
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
membru al "Societății de istorie și Arheologie" din Odessa a fost fondatorul "Muzeului Național" din București. Cu denumirea completă "„Muzeul Național de Antichități”", acesta a fost înființat în 1834, în cadrul Colegiului Sf. Sava din București, prin donarea de către vornicul a colecției sale de antichități. A stat la baza actualului Muzeu Național de Istorie a României Mihail Ghica ne-a lăsat primul catalog numismatic în limba română, intitulat "Răgazurile mele sau desfătări numismatice" (1834-1842). În 1836, sub conducerea lui Mihail Ghica, a
Mihail Ghica () [Corola-website/Science/337581_a_338910]
-
Publică pentru copiii între 6-12 ani: "Cartea Anotimpurilor" în patru volume: "Cartea Iernii, Cartea Primăverii, Cartea Verii" și "Cartea Toamnei" (format mic pe hârtie color), iar pentru adolescenți, în 2014 - "Harap-Alb", roman fantastic de călătorie; în 2015, vede lumina tiparului colecția "Floare de colț" pentru adolescenți și tineret: (ediție de buzunar) cu două volume de poezii "Prințul stelelor" (de la basm la capodoperă) și "Idile și balade" (o selecție din Balade și idile de George Coșbuc, cu ilustrații după Nicolae Grigorescu. Din
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
Aici a predat istorie și științe politice la Universitatea Sacred Heart până a ieșit la pensie. A decedat la Bridgeport, la vârsta de 84 de ani. La „UCL School Of Slavonic And East European Studies Library” se găsește din 1990 colecția Vergotti, constând din copiile a 220 de pagini dactilografiate, cu titlul "“Memoirs of a Romanian-American 1940-1990”" (Memoriile unui româno-american, 1940-1990).
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
și Fundația Corboud este unul dintre cele trei mari muzee din Köln, Germania. Acesta găzduiește o galerie de artă, cu o colecție de artă plastică din perioada medievală până la începutul secolului al XX-lea. Muzeul datează din anul 1824, când colecția completă de pictură medievală a lui Franz Ferdinand Wallraf a revenit orașului Köln prin moștenire. Prima clădire a fost donată de
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
și Fundația Corboud este unul dintre cele trei mari muzee din Köln, Germania. Acesta găzduiește o galerie de artă, cu o colecție de artă plastică din perioada medievală până la începutul secolului al XX-lea. Muzeul datează din anul 1824, când colecția completă de pictură medievală a lui Franz Ferdinand Wallraf a revenit orașului Köln prin moștenire. Prima clădire a fost donată de Johann Heinrich Richartz și muzeul a fost deschis în 1861. Colecția a fost extinsă în mod constant prin donații
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
XX-lea. Muzeul datează din anul 1824, când colecția completă de pictură medievală a lui Franz Ferdinand Wallraf a revenit orașului Köln prin moștenire. Prima clădire a fost donată de Johann Heinrich Richartz și muzeul a fost deschis în 1861. Colecția a fost extinsă în mod constant prin donații, în special colecția de artă contemporană Haubrich din 1946. În 1976, cu ocazia donației făcută de Dl și D-na Ludwig, colecția a fost împărțită. Noul Muzeu Ludwig a preluat expoziția artei
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
pictură medievală a lui Franz Ferdinand Wallraf a revenit orașului Köln prin moștenire. Prima clădire a fost donată de Johann Heinrich Richartz și muzeul a fost deschis în 1861. Colecția a fost extinsă în mod constant prin donații, în special colecția de artă contemporană Haubrich din 1946. În 1976, cu ocazia donației făcută de Dl și D-na Ludwig, colecția a fost împărțită. Noul Muzeu Ludwig a preluat expoziția artei din secolul al XX-lea. Actuala clădire din anul 2001, aflată
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
Johann Heinrich Richartz și muzeul a fost deschis în 1861. Colecția a fost extinsă în mod constant prin donații, în special colecția de artă contemporană Haubrich din 1946. În 1976, cu ocazia donației făcută de Dl și D-na Ludwig, colecția a fost împărțită. Noul Muzeu Ludwig a preluat expoziția artei din secolul al XX-lea. Actuala clădire din anul 2001, aflată în apropierea primăriei orașului Köln, a fost proiectată de Oswald Mathias Ungers.În același an 2001, colecționarul elvețian Gérard
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
a preluat expoziția artei din secolul al XX-lea. Actuala clădire din anul 2001, aflată în apropierea primăriei orașului Köln, a fost proiectată de Oswald Mathias Ungers.În același an 2001, colecționarul elvețian Gérard Corboud a donat muzeului o cuprinzătoare colecție de artă impresionistă și postimpresionistă ca un împrumut permanent. Muzeul a adăugat apoi "Fundația Corboud" în dreptul numelui său. "Fecioara în pergola cu trandafiri", prezentat în dreapta, se numără printre picturile gotice din colecția muzeului Wallraf-Richartz. A fost creat de Stefan Lochner
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
elvețian Gérard Corboud a donat muzeului o cuprinzătoare colecție de artă impresionistă și postimpresionistă ca un împrumut permanent. Muzeul a adăugat apoi "Fundația Corboud" în dreptul numelui său. "Fecioara în pergola cu trandafiri", prezentat în dreapta, se numără printre picturile gotice din colecția muzeului Wallraf-Richartz. A fost creat de Stefan Lochner, care a trăit în Germania între anii 1410 și 1451, lucrând în special în Köln. Este considerat un pictor din goticul târziu. Lucrările sale au de obicei un aspect curat, combinând atenția
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
Națională Sud-Africană, care a ținut de la 2 decembrie 1987 la 31 ianuarie 1988. Maggie Laubser a murit pe 17 mai 1973 la "Altyd Lig". Avea o pânză neterminată pe șevalet. Operele lui Maggie Laubser sunt incluse într-o serie de colecții importante:
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
incluzând cărți cu conținut erotic, și despre sexualitate, iar in vitrina a treia, cărți de anticariat în genul cărți de „sfaturi utile” în genul " „Cum se trișează în jocul de cărți” și literatura clasică, inclusiv traduceri în limba română din cadrul colecției Biblioteca pentru toți. Librăria conținea cărțile editate în România și în plus, volume importate din Franța și Germania, mai cu seamă cărți de medicină și drept. De asemenea vindea și ןinstrumente și partituri muzicale. Între anii 1899-1920 editura Alcalay a
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
pentru toți. Librăria conținea cărțile editate în România și în plus, volume importate din Franța și Germania, mai cu seamă cărți de medicină și drept. De asemenea vindea și ןinstrumente și partituri muzicale. Între anii 1899-1920 editura Alcalay a publicat colecția „Biblioteca pentru toți” (înființată de Dumitru Stăncescu în 1895) care cuprindea din cele mai însemnate cărți din literatura română și universală, care se vindeau cu prețuri ieftine, la îndemâna publicului. După moartea lui Alcalay, colecția a continuat să apară în alte
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
anii 1899-1920 editura Alcalay a publicat colecția „Biblioteca pentru toți” (înființată de Dumitru Stăncescu în 1895) care cuprindea din cele mai însemnate cărți din literatura română și universală, care se vindeau cu prețuri ieftine, la îndemâna publicului. După moartea lui Alcalay, colecția a continuat să apară în alte edituri, până în zilele noastre. Editura Alcalay publica și un catalog de cărți, ceea ce era o premieră în scena editorială românească. Un timp Alcalay a deținut funcția de vicepreședinte al Asociației Librarilor din România. Unii
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
o formă prescurtată. Scrierile ulterioare ale lui Spielhagen au fost dedicate aproape în întregime teoriei literare. Operele complete ale lui Spielhagen ("Sämtliche Werke") au fost publicate în 1871 în șaisprezece volume și în 1878 în paisprezece volume. A urmat publicarea colecției"Sämtliche Romane" în 1898 (22 volume), urmată de o nouă serie în 1902. În 1890 și-a publicat autobiografia intitulată "Finder und Erfinder" (2 vol., 1890). Romanul său "In Reih' und Glied", tradus în limba rusă ca "Один в поле
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
om singur nu poate câștiga un război”] (1867-1868), cu protagonistul său revoluționar Leo (inspirat de Ferdinand Lassalle), a fost extrem de popular în Rusia, iar astfel toate romanele sale au fost ulterior traduse acolo cel puțin o dată, fiind publicate ediții de colecție în 1895 (8 vol.) și 1898 (30 vol.).
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
n. 2 mai 1955) este un designer italian, cunoscută îndeosebi pentru legăturile cu casa de modă Versace, moștenită de la fratele mai mare, Gianni Versace. Donatella deține azi 20% din acțiunile Versace, este directorul de creație al casei și supervizează toate colecțiile couture. Cea mai mică dintre copiii familiei Versace, născută în Reggio Calabria, Donatella a studiat design în Florența și plănuia o carieră în PR la casa de modă a lui Gianni, deja cunoscută în anii '80. Numai că fratele mai
Donatella Versace () [Corola-website/Science/337659_a_338988]
-
Malraux și Jacques Maritain. A realizat traduceri și a editat cărți pentru tipărire: în 1930 "Svět hoří" de Čestmír Jeřábek și în 1934 "Mémoires d'une aventurière" de Adele Hommaire de Hell. Împreună cu Reavey, el a publicat una dintre primele colecții de proză rusă tradusă în limba engleză (1934), care este de remarcat, de asemenea, pentru includerea realiștilor socialiști Alexandr Fadeev și Feodor Gladkov. Cu ajutorul lui Gide, antologia de literatură sovietică a lui Slonim și Reavey a fost tipărită de editura
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
anii 1950, și un studiu biografic, "Tri lyubi Dostoyevskogo" („Trei iubiri ale lui Dostoievski”). El s-a întors în Italia într-o călătorie de cercetare, fiind angajat la Institutul de Filologie Slavă al Universității Sapienza, și, în 1954, a editat colecția "Modern Italian Short Stories". În 1954, în perioada de vârf a McCarthismului, el a apărut în fața Comitetului Jenner, respingând zvonurile cu privire la activitățile comuniste de la Colegiul Sarah Lawrence. El a colaborat cu Harvey Breit la o antologie de povești de dragoste
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
în prima săptămână de funcționare. În primii zece ani de funcționare frecventarea anuală a grădinii s-a cifrat între 225.000 și 355.000 de vizitatori. Primul director al grădinii zoologice Alfred Edmund Brehm a investit masiv în alcătuirea unei colecții mari de animale, mai mare chiar decât cea a Grădinii Zoologice din Berlin pentru o mare parte a istoriei sale. Grădina zoologică a avut mai multe succese remarcabile în ceea ce privește reproducerea speciilor — aici s-au născut primele exemplare în captivitate de
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
a declarat că acvariul „Castelul Zânei Oceanului” era superior acvariului din Londra. Primul rinocer de Sumatra văzut vreodată în Europa a fost achiziționat de către în 1868. În anul 1863 a apărut un prim concurent al grădinii zoologice din Hamburg: o colecție de animale exotice achiziționate de către Carl Hagenbeck Sr. Fiul lui, Carl Hagenbeck Jr., a deschis în 1875 un parc concurent denumit Carl Hagenbeck's Tierpark. Deși parcul zoologic al lui Hagenbeck era mai mic, el conținea suficiente animale exotice pentru
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]
-
în aer liber și 69 de cuști în interior. Aproape toate maimuțele au murit de foame, cu toate acestea, în timpul războiului. După război, economia Germaniei s-a prăbușit. În timp ce parcul zoologic al lui Hagenbeck a fost capabil să își reconstruiască colecția de animale, societatea zoologică nu a reușit să facă acest lucru. Pe 30 decembrie 1920 societatea a fost lichidată, iar pe 21 ianuarie 1921 grădina zoologică s-a închis. Un nou grup de investitori, Corporația Grădina Zoologică din Hamburg, a
Grădina Zoologică din Hamburg () [Corola-website/Science/337658_a_338987]