31,670 matches
-
a nu fi în toate simțurile de rudele sale din Germania și, la cererea acestora, ea va rămâne în Elveția în timpul iernii pentru a fi tratată de un medic." S-a întors în Suedia în 1890, unde a locuit la Palatul Haga. A devenit cunoscută pentru bucătăria ei excelentă, unde a mâncat atât de mult încât cu timpul a devenit obeză. A murit în 1914 la vârsta de 77 de ani.
Therese de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/332837_a_334166]
-
fost al treilea fiu al lui Frederic I, Duce de Anhalt și a Prințesei Antoinette de Saxa-Altenburg. Anhalt era un ducat suveran în cadrul Imperiului german. La 6 iulie 1891, el s-a căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Schleswig-Holstein la Palatul Windsor. Prințesa Marie Louise era fiica Prințului Christian de Schleswig-Holstein și a Prințesei Helena a Regatului Unit, și prin mama sa, nepoată a reginei Victoria. Vărul primar al miresei, împăratul Wilhelm al II-lea, a aranjat această căsătorie. În decembrie
Aribert de Anhalt () [Corola-website/Science/332838_a_334167]
-
când casa a fost rechiziționată de către Partidul Socialist. În martie 2008, casa reintră în posesia moștenitorilor imobilului. Arhitectul monumentelor de cultură declarate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1160 din anul 1955 - publicată de Academia R.P.R. - precum „Arcul de Triumf, Palatul Băncii de Investiții din București, Palatul Ministerului Construcțiilor, Palatul Administrativ Craiova” , Petre Antonescu face din Casa Oprea Soare din București un edificiu somptuos, pomenit și apreciat de arhitecții contemporani. Datorită deosebitei valori arhitectonice și peisagistice, încă din anul 1955 imobilul
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
Partidul Socialist. În martie 2008, casa reintră în posesia moștenitorilor imobilului. Arhitectul monumentelor de cultură declarate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1160 din anul 1955 - publicată de Academia R.P.R. - precum „Arcul de Triumf, Palatul Băncii de Investiții din București, Palatul Ministerului Construcțiilor, Palatul Administrativ Craiova” , Petre Antonescu face din Casa Oprea Soare din București un edificiu somptuos, pomenit și apreciat de arhitecții contemporani. Datorită deosebitei valori arhitectonice și peisagistice, încă din anul 1955 imobilul a fost inclus în lista monumentelor
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
martie 2008, casa reintră în posesia moștenitorilor imobilului. Arhitectul monumentelor de cultură declarate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1160 din anul 1955 - publicată de Academia R.P.R. - precum „Arcul de Triumf, Palatul Băncii de Investiții din București, Palatul Ministerului Construcțiilor, Palatul Administrativ Craiova” , Petre Antonescu face din Casa Oprea Soare din București un edificiu somptuos, pomenit și apreciat de arhitecții contemporani. Datorită deosebitei valori arhitectonice și peisagistice, încă din anul 1955 imobilul a fost inclus în lista monumentelor istorice unde se
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
oferi daruri copilei. Fiecare zână oferă o virtute sau trăsătură pozitivă, cum ar fi frumusețe, curaj, bunătate și talent muzical (numele zânelor diferă în funcție de producție). Cea mai puternică zână, Zâna Liliacului, sosește împreună cu anturajul ei dar înainte să ofere darul palatul se întunecă. Cu un tunet sosește Zâna Carabosse împreună cu slujitorii ei (în general câțiva dansatori masculini reprezentați ca fiind șobolani sau insecte). Zâna Carabosse îi întreabă cu furie pe Rege și Regină de ce nu a fost invitată la ceremonie. Vina
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
mulțimea amintind că prințesa este doar adormită. Prințesa este dusă în pat iar Zâna Liliacului aruncă o vrajă de adormire asupra întregului regat, vrajă ce se va rupe doar atunci când prințesa se va trezi. Își folosește magia pentru a acoperi palatul cu vițe și mărăcini. O sută de ani mai târziu, Prințul Désiré este la o partidă de vânătoare cu companionii săi. Este abătut și nefericit cu iubita sa posesivă. Prietenii săi încearcă să îl înveselească cu un joc "de-a
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
Prințul Nikolaus (24 august 1831 - 4 martie 1873) a fost cel mai mic copil din cei cinci ai regelui Oscar I al Suediei și ai reginei Josephine de Leuchtenberg. Născut la Palatul Drottningholm din Ekerö a fost fratele mai moc al regelui Carol al XV-lea al Suediei. În perioada 1849-1853 a fost student la Universitatea Uppsala. La 10 decembrie 1851, a fost făcut membru onorific al Academiei Regale Suedeze. La 16
August, Duce de Dalarna () [Corola-website/Science/332915_a_334244]
-
nu era foarte deștept, și acest lucru a dus la expresia ""dummare än tåget"" (lit. "mai prost decât trenul"), o expresie încă în uz în limba suedeză. Prințul August a murit la vârsta de 41 de ani de pneumonia la Palatul regal din Stockholm.
August, Duce de Dalarna () [Corola-website/Science/332915_a_334244]
-
va dori. Planurile sale au fost susținute de către consilierul său Jöran Persson. S-a spus că metresa Karin era prietenă bună cu soția lui Persson, care s epare că a însoțit-o de multe ori în călătoriile ei între diferite palate regale. Karin Månsdotter a făcut donații surorilor de la mănăstirea Vadstena în trei ocazii între 1566 și 1568, și s-a observat că generoasele ei donații au fost făcute în timpul bolii lui Eric în 1567. Eric al XIV-lea s-a
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
frații lui Eric s-au răzvrătit și el și familia sa au fost închiși. Se spune, că în timpul detronarii, Karin a căzut în genunchi în fața reginei văduve Katarina Stenbock, strigând: "Iartă-l!". Karin a împărțit prizonieratul cu Eric întâi la palatul regal din Stockholm, apoi la castelul de la Turku (1570-1571), la castelul Kastelholm, castelul Gripsholm (1571-1573) și castelul Västerås (1573). Copiii au fost plasați în grija reginei văduuve Catherine Stenbock și a guvernantei lor franceze, însă s-au renit cu părinții
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
fiica cea mică a regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Tereza de Austria. A fost cunoscută pentru pietatea ei și caritatea față de săraci. Maria Luisa s-a născut la Palatul Caserta. A fost botezată cu numele de "Maria Luisa Immacolata"; nașa ei a fost Prințesa Maria Luisa Carlota de Parma. Tatăl ei a murit când ea avea numai patru ani și a fost crescută de mama ei. În 1860, când
Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii () [Corola-website/Science/332939_a_334268]
-
ani, fratele ei vitreg, regele Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, a fost învins de Expediția celor O Mie condusă de generalul revoluționar Giuseppe Garibaldi. Împreună cu familia a plecat la Roma unde au stat o perioadă scurtă la Palatul Quirinal la invitația Papei Pius al IX-lea. Mama ei a închiriat Palazzo Nipoti din Roma și acolo au locuit următorii șapte ani. Încă de când era un copil Maria Luisa a fost cunoscută pentru pietatea ei. În vara anului 1867
Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii () [Corola-website/Science/332939_a_334268]
-
italiana, franceza și germana. A devenit o artistă competentă atât în ulei cât și în acuarelă. În octombrie 1867 Roma a fost atacată de forțele conduse de Giuseppe Garibaldi. Maria Luisa și sora ei Maria Pia s-au refugiat la palatul apostolic de la Vatican până la victoria din Bătălia de la Mentana. În 1870 Roma a fost atacată din nou de armatele regelui Italiei. Maria Luisa și sora ei Maria Pia au plecat în Bolzano apoi la Cannes în Franța. La 25 noiembrie
Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii () [Corola-website/Science/332939_a_334268]
-
Prințul deCapua a aspirat în van la coroana Siciliei. Când Palmerston s-a săturat de el, Prințul de Capua s-a mutat la Torino. Urmărit de creditorii săi, Prințul s-a mutat constant. Un contemporan care l-a întâlnit la Palatul Tuileries în 1853 l-a descris după cum urmează: "Prințul este robust, vulgar, și de obicei aranjat ca un șarlatan rustic. El este împodobit cu o barbă lungă gri și murdară și părul lui este, de asemenea, lung, murdar și gri
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
Au reușit să aibă un singur copil, Isabella, care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838. De atunci au trăit separat. Ea s-a retras să trăiască o viață religioasă aproape în izolare, la palatul ei de la Chiaia. Contele de Siracuza a trăit în străinătate între 1846 și 1850. În ciuda tendințelor sale opuse politic, el era fratele preferat al regelui Ferdinand al II-lea. Când el a suferit un accident vascular cerebral în 1854, regele
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
pe o oaie neagră adorabilă. Leopold a fost un hedonist descris ca "mare, puternic, cu chip frumos" Simplu în maniere, a fost foarte popular. S-a înconjurat de o curte de artiști, scriitori și muzicieni, care l-au urmat de la palatul de la Chiaia la vila sa de la Sorrento. După decesul lui Ferdinand al II-lea în mai 1859, Contele de Siracuza a pledat pentru o alianță strânsă cu Piemont. Nu avea o părerea bună despre nepotul său, Francisc al II-lea
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
aflau pe poziții pe frontul de vest pe care aveau să le păstreze până la sfârșitul războiului —21 AG britanic în nord, 12 AG americ în centru, iar 6 AG în sud. În decembrie 1944, SHAEF și-a stabilit sediul în Palatul Versailles din Franța. On 26 April 1945 SHAEF moved to Frankfurt. SHAEF a comandat cele mai numeroase formații destinate unei operațiuni pe frontul de vest - americane, franceze, britanice și canadieni. Forțele erau formate din trei Grupuri de Armată, care controlau
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
este un canal din Veneția în sestiere Dorsoduro. Pe lunga sa porțiune sudică, el este uneori numit Rio Piccolo del Legname și pe porțiunea nordică, paralelă cu Canal Grande, Rio Pietre Bianche ("în venețiană Rio delle Piere Bianche). Un vechi palat cu un turn, în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care i-a fost proprietară. Acest palat avea o fațadă înspre Canal Grande și se afla la
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
Pietre Bianche ("în venețiană Rio delle Piere Bianche). Un vechi palat cu un turn, în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care i-a fost proprietară. Acest palat avea o fațadă înspre Canal Grande și se afla la vărsarea canalului. În secolul al XVI-lea el a fost împărțit între mai mulți membri ai Venier: în 1571 "Girolamo Venier" l-a lăsat Laurei, soția lui "Polo Trevisan", și
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
un cot de 90° spre est, în partea sa "Pietre Bianche" și în cele din urmă face iarăși un cot de 90° la nord chiar înainte de a se varsă în Canal Grande. Acest canal se varsă în Canal Grande între Palatul Venier dei Leoni și Palatul Dario. Pe malurile acestui canal se află: Canalul este traversat de trei poduri (de la nord la sud):
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
est, în partea sa "Pietre Bianche" și în cele din urmă face iarăși un cot de 90° la nord chiar înainte de a se varsă în Canal Grande. Acest canal se varsă în Canal Grande între Palatul Venier dei Leoni și Palatul Dario. Pe malurile acestui canal se află: Canalul este traversat de trei poduri (de la nord la sud):
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii Marciana, constituie intrarea monumentala în piață pentru cei care vin de pe mare. Au fost construite de Nicolò Barattiero în timpul domniei dogelui Sebastiano Ziani (1172-1178), cănd piața a fost extinsă și reorganizata. Coloanele uriașe, transportate din Orient
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
în malul de pe fundul mării, astfel că "fiind căutată timp de douăzeci de ani după scufundare de un maestru special desemnat, prin pipăirea fundului mării, nu s-a putut gasi în nici un fel." Coloana care se află pa partea dinspre Palatul Ducal conține leul înaripat, simbol al Sf. Marcu, care este începând din anul 862 sfânt patron și simbol al orașului și al statului venețian. Este o sculptura de bronz foarte veche, probabil inițial o himera, căreia i s-au adăugat
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
s-au adăugat mai tarziu aripi. Pe partea dinspre bibliotecă se află statuia Sf. Teodor, sfânt bizantin și războinic, primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce ucidea un balaur. Sculptură este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane se află reprezentări ale meseriilor. Sub coloane, în Evul Mediu și în perioada renascentista, au fost plasate atelierele de lucru a lemnăriei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două coloane a
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]