30,628 matches
-
O organizație interguvernamentală, denumită și organizație internațională guvernamentală, este o formă de asociere a statelor suverane sau a altor organizații interguvernamentale, întemeiată pe dispozițiile unui tratat, având un act constitutiv și organe comune și având o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor sau organizațiilor care o compun. Articolul 2 al Convenției de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) definește organizațiile internaționale ca fiind "organizațiile interguvernamentale". Comisia de Drept Internațional a
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
excepțional, alte entități pot fi membre ale acestor organizații: în Liga Națiunilor puteau fi membre dominioanele sau coloniile, iar India a devenit membră a ONU înainte de a-și declara independența. Calitatea de membru se dobândește prin participarea la elaborarea actului constitutiv sau prin aderare și se pierde prin excludere sau retragere voluntară. Membrii asociați (state care nu îndeplinesc toate condițiile pentru a deveni membre ale organizației), observatorii (state nemembre, mișcări de eliberare națională, organizații internaționale) și participanții cu statut consultativ (organizații
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
a organizațiilor internaționale nu se poate stabili a priori și nu este identică, prin conținutul său, pentru toate organizațiile, ci depinde de domeniul de activitate și întinderea competenței fiecărei organizații internaționale. Personalitatea juridică în statele membre este consacrată în actele constitutive prin formule de genul „Organizația se bucură pe teritoriul oricărui membru al său de capacitatea juridică care îi este necesară pentru îndeplinirea funcțiilor și realizarea scopurilor sale” (art.104 din Carta ONU, art.XII din Convenția UNESCO). Personalitatea juridică internă
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
Abordările ginocentrice ale eticilor sunt propuse de către feminismul radical. Ele sunt coerente cu ideea de separatism teoretic, cu refuzul radicalelor de a se așeza sub panopliile teoriilor făcute de către bărbați, asumându-și „păcatul neascultări tatălui”, repetând actul nesupunerii ca gest constitutiv al existenței femeiești libere. Teoretizările feministelor radicale își asumă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Convingerea radicalelor este aceea că eliberarea vine de acolo de unde vine și servitutea: din interior. Într-o bună
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
produc sare de mare de specialitate includ: Apa de mare este în principal compusă din următorii ioni de sare , enumerate în ordinea descrescătoare a abundenței de greutate: Deși salinitatea apei de mare variază în întreaga lume, proporțiile relative ale ionilor constitutive ale acesteia rămân constante. Gurmanzii de multe ori cred că sarea de mare ar avea un gust și o textură mai bună și decât sarea de masa obișnuită, deși nu se poate gusta întotdeauna diferența atunci când este dizolvată. În cazul
Sare de mare () [Corola-website/Science/324787_a_326116]
-
bine acceptate.“ După un timp, Williams s-a simțit dezamăgit de faptul că Biserica Plymouth nu a fost suficient separat de Biserica Anglicană, și studiul său a Nativilor Americani l-au determinat pe el să se îndoiască de validitatea documentelor constitutive coloniale. Guvernatorul Bradford a scris mai târziu că Williams a căzut „în unele opinii ciudate care au cauzat unele controverse între biserică și el“. În decembrie 1632 el a scris un tractat lung în care a condamnat deschis documentele constitutive
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
constitutive coloniale. Guvernatorul Bradford a scris mai târziu că Williams a căzut „în unele opinii ciudate care au cauzat unele controverse între biserică și el“. În decembrie 1632 el a scris un tractat lung în care a condamnat deschis documentele constitutive regale și a pus la îndoială dreptul lui Plymouth (sau Massachusetts) la terenuri fără ca prima dată să fie cumpărate de la indieni. El l-a acuzat pe Regele James că a rostit o „minciună solemnă“ atunci când a afirmat că el a
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
anului 1633 și a fost salutat de pastorul Samuel Skelton ca un asistent neoficial în biserică. Autoritățile din Massachusetts nu au fost încântați să-l vadă pe Williams reântors, iar când au aflat de tractatul său atacând regele și documentele constitutive, el a fost citat în decembrie 1633 să apară în fața Curții Generale în Boston. Problema a fost netezită, și tractatul a dispărut pentru totdeauna, probabil ars. În august 1634 (murind pastorul Skelton), Williams a devenit pastorul în funcție al bisericii
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
a dispărut pentru totdeauna, probabil ars. În august 1634 (murind pastorul Skelton), Williams a devenit pastorul în funcție al bisericii Salem și a continuat să fie implicat în controverse. El a promis mai devreme, să nu mai ridice problema documentelor constitutive din nou, dar a făcut-o. Din nou, în martie 1635 i s-a ordonat să apară în fața Curții Generale pentru a se explica. În aprilie, el s-a opus cu atâta fermitate jurământului nou de credință față de guvernul colonial
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
fie spus de Plymouth că el era încă în interiorul concesiei terenului lor. Ei l-au avertizat că ei ar putea fi forțați să-l predea la Massachusetts și l-au invitat să traverseze râul Seekonk pe teritoriul dincolo de orice document constitutiv. Proscrișii au vâslit dincolo pe teritoriul Narragansett și având teren asigurat de la Canonicus și Miantonomi, șefii sachems a Narragansetts-ilor, Williams a întemeiat o așezare cu douăsprezece „prieteni iubitori“. A numit-o „Providence“ pentru că a simțit că providența lui Dumnezeu l-
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
exclus orașele din jurul golfului Narragansett. Obiectul a fost să-și extindă puterea lor asupra așezărilor eretice și de a pune un capăt la infecție. Ca răspuns Williams a fost trimis în Anglia de către concetățenii săi pentru a asigura un document constitutiv pentru colonie. Războiul Civil Englez era în plină desfășurare în Anglia când Williams a sosit. Puritanii au fost atunci la putere în Londra și prin funcțiile lui Sir Henry Vane un document constitutiv a fost obținut în ciuda opoziției intense a
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
concetățenii săi pentru a asigura un document constitutiv pentru colonie. Războiul Civil Englez era în plină desfășurare în Anglia când Williams a sosit. Puritanii au fost atunci la putere în Londra și prin funcțiile lui Sir Henry Vane un document constitutiv a fost obținut în ciuda opoziției intense a agenților din Massachusetts. Istoricii sunt de acord că cheia care a deschis ușa pentru Williams a fost prima lui carte publicată, "„O Cheie în Limba Americii (1643)"". Tipărită de Editura John Milton cartea
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
best-seller“) și a dat lui Williams o reputație largă și favorabilă. Această carte mică a fost primul dicționar al oricărei limbi indiene în limba engleză și a hrănit foamea mare a englezilor despre Nativii Americani. Având asigurat prețiosul lui document constitutiv pentru „Plantațiile Providence“ de la parlament, în iulie 1644 Williams și-a publicat apoi cartea lui cea mai faimoasă, "„Principiul Sângeros al Persecuției pentru Cauza Conștiinței”". Acesta a produs o tulburare mare și parlamentul a răspuns în august ordonând ca cartea
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
lor religioase inclusiv Baptiștii, Quakerii și Evreii. Totuși, divizările dintre orașele și personalitățile puternice nu prevesteau nimic bun pentru colonie. Coddington, căruia nu i-a plăcut niciodată de Williams dar nu i-a plăcut nici să fie subordonat noului document constitutiv guvernamental, a navigat în Anglia și s-a reântors în 1651 cu propriul lui mandat care-l făcea „Guvernator pe Viață“ peste „Rhode Island“ [Aquidneck] și Conanicut. Ca rezultat, Providence și Warwick l-au înlăturat pe Roger Williams și adversarii
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
lângă Wickford, Rhode Island. Această unitate comercială a fost sursa sa principală de venit. Williams și Clarke au avut succes în obținerea anulării mandatului lui Coddington, dar Clarke a rămas în Anglia până în 1664 pentru a asigura un nou document constitutiv pentru colonie. Williams s-a reântors în America în 1654 și a fost imediat ales președintele coloniei. El va servi ulterior în multe oficii în oraș și guvernale ale coloniei, și în anii săi de 70 el a fost ales
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
un erou american încă de atunci când puritanii din propriile lui zile nu au mai dominat interpretările istorice. Apărarea lui a Americanilor Nativi, acuzațiile că Puritanii au reprodus „relele“ Bisericii Anglicane și negarea că regele avea autoritatea de a acorda documente constitutive pentru colonii l-au pus în centrul a aproape fiecăror dezbateri politice în timpul vieții sale. În timpul independenței americane, cu toate acestea, el a fost considerat un apărător al libertății religioase și a continuat să fie lăudat de către generații de istorici
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
împotriva sentinței din 1949, prin care politicianul a fost condamnat la închisoare, pentru crimă contra păcii. Având în vedere perioada relativ scurtă, atitudinea lui și faptul că el a părăsit guvernul, Curtea a reținut că activitatea lui nu întrunește elementele constitutive ale crimei contra păcii. A participat la Jocurile Olimpice de iarnă din 1928, de la la St. Moritz, Elveția, unde bobul de 5 persoane având ca echipaj pe Grigore Socolescu, Mircea Socolescu, Iulian P. Gavăt, Toma Petre Ghițulescu și Traian Nițescu a
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
Iancu nu l-a sechestrat pe omul de afaceri vâlcean Andrei Alexandru, conform unor alineate din articolul 10 din Codul Penal, care spun că fapta nu există, nu este Constantin Iancu autorul, iar faptele săvârșite de acesta nu prezintă elementele constitutive ale unei infracțiuni. La data de 24 iunie 2010, Curtea de Apel București a decis că Constantin Iancu rămâne achitat în dosarul în care era acuzat de lipsire de libertate, loviri și alte violențe, după ce apelurile DIICOT și ale părților
Constantin Iancu () [Corola-website/Science/322524_a_323853]
-
monomerice, care sunt legate covalent de a forma structuri mai mari. Există trei clase principale de biopolimeri bazate pe diferitele unități monomerice utilizate și structura în biopolimerul format: Convenție pentru o polipeptida este de a lista reziduurile sale de aminoacizi constitutive în care acestea apar de la de amino terminus la acid carboxilic terminus. Reziduurile de aminoacizi sunt întotdeauna alăturate de legături peptide. Proteinele, desi folosim limbajul cotidian pentru a se referi la orice polipeptida, se referă la forme mai mari sau
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent și a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse și altele - "boureé, gavota, musette, polacca, menuetul" (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), "ciacona, passacaglia" (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale). Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit "valsul", un dans derivat din "Ländler". În aceeași perioadă, au început să se impună și
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
este o rețea de transport electric din municipiul Galați (România) și una dintre ultimele rețele reînoite parțial. În anul 1895 apare „Acte constitutif et statuts de la societé anonyme d’explotation des tramways de Galatz et de Roumanie” („Actul constitutiv și statutul societății anonime de exploatare a tramvaielor din Galați și din România”), document tipărit în 1895 la imprimeria „J. Schenk”, conținea 20 de pagini redactate în limba franceză și în prezent se află la Academia Română. Actul constitutiv a fost
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
Roumanie” („Actul constitutiv și statutul societății anonime de exploatare a tramvaielor din Galați și din România”), document tipărit în 1895 la imprimeria „J. Schenk”, conținea 20 de pagini redactate în limba franceză și în prezent se află la Academia Română. Actul constitutiv a fost semnat de cei 14 acționari în ziua de 22.09.1895. În anul 1900, a fost dată concesiunea tramvaielor societății pentru exploatarea tramvaielor în Galati, formată cu capital belgian, care a instalat 5 linii de tramvai electric cu
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis). Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Bundesratul este un organ constituțional al Republicii Federale Germania în care sunt dezbătute chestiunile care privesc interesele celor 16 landuri constitutive ale republicii. Sediul bundesratului se află la Berlin. Bundesratul este un organ constituțional legislativ, prin care landurile participă activ la emiterea de legi și la administrația federației („"Bund"”), precum și la chestiunile legate de Uniunea Europeană. Fiecare land este reprezentat în bundesrat
Bundesrat (Germania) () [Corola-website/Science/322173_a_323502]
-
reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]