31,086 matches
-
a Bicazului la Lacul Roșu. Este o specie mai rară ca zglăvoaca comună. Sporadic în cursul superior al Nistrului și sub barajul Novodnestrovsc. Duce o viață asemănătoare cu zglăvoaca comună. Este o specii de apă dulce, trăiește în râuri și lacuri de joasă altitudine cu apă rece, limpede, curată, bine oxigenată, cu fundul pietros sau nisipos. Este moderat eurihalină, și poate fi găsită și la gurile râurilor în ape salmastre. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult izolat și
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
Vârfului Șureanu (2059 m), constituită dintr-un relief glaciar (căldări - depresiuni circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de: zâmbru ("pinus cembra"), molid ("Picea Abies"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). La
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
recensământ 3, Alberta, din Canada, la granița cu statul Montana din SUA. El se află la circa 270 km sudvest de Calgary, și la 560 km de Edmonton. Parcul a fost întemeiat în anul 1895, fiind numit după cele trei lacuri care se află pe teritoriul parcului. În vecinătatea lui se află munți înalți, ce aparțin de Parcul Național Glacier (SUA). Parcul se întinde pe suprafața de 525 km², în anii 2001/2002 a avut 413.515 de vizitatori.
Parcul Național al Lacurilor Waterton () [Corola-website/Science/331598_a_332927]
-
de-o parte și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând "strâmtoare" în limba greacă veche, de la "bous" sau "buzō" : « a strânge », și "poros" : « trecere ») care leagă Marea Neagră (atunci „Pontul Euxin” adică "marea primitoare") cu Marea Azov (atunci „lacul Meotid” adică "mlăștinos"). propriu-zisă era mai întinsă decât regatul, dar sub influența acestuia. Trecând, pe rând, între altele, sub stăpânirea Imperiului Bizantin, a Rusiei Kievene, a Republicii Genova, peninsula a devenit, din a doua jumătate a secolului al XV-lea
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
decât vara, și care nu a avut niciodată importanța „Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid). Un canal a trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid). Un canal a trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est, în bazinul Kubanului, limitele sale erau vagi. Controla și
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Un canal a trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est, în bazinul Kubanului, limitele sale erau vagi. Controla și ieșirea „lacului Meotid” (actuala Marea Azov). Pe malul occidental se găsea cetatea Panticapeea, întemeiată spre anul 550 î.Hr. de milezieni, care a fost capitala regatului. În afară de Panticapeea, alte orașe au fost înfloritoare: Fanagoria, pe celălalt mal, fondat de Teos, care a prosperat
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
perioada delimitată majoritatea au constituit-o deținuți politici), numărul acestora în perioada 1949-1955 a variat în felul următor: Lagărul Peninsula, înființat în iunie 1950, se afla între Poarta Albă și Ovidiu, la aproximativ 12 kilometri de Poarta Albă, pe malul Lacului Siutghiol, vizavi de Mamaia. Lagărul era compus dintr-o adunătură de barăci-tip, construite din paiantă, tencuite la exterior și acoperite cu carton smolit, în forma literei "H" (erau numite ”hașuri”); extremitățile reprezentau dormitoarele brigăzilor, iar transversala, situată lângă ușă
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
/ Regatul Bosforan / Regatul Bosporan a fost un regat grec antic stabilit pe malurile Bosforului Cimmerian, denumirea antică a actualei strâmtori Kerci, care leagă Pontul Euxin (actuala Marea Neagră) de lacul Meotid (actuala Marea Azov), și pe teritoriul Tauridei. A fost întemeiat în secolul al V-lea î.Hr. de către dinastia Arheanactizilor. Spartocizii le-au succedat din 438 î.Hr. până prin 110 î.Hr. Regatul a intrat apoi în posesia lui Mitridate al VI
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
Reptile și amfibieni: gușter ("Lacerta viridis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria") sau broasca mare de lac ("Rana ridibunda") În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
este un gen de pești dulcicoli de talie mijlocie sau mică din familia ciprinidelor răspândiți în Eurasia în lacurile și râurile de munte și de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Pești de dimensiuni mici, având corpul alungit, fusiform și gros, slab comprimat lateral. Spinarea și abdomenul, rotunjite. Carena
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
foarte limitate, și de multe ori sunt supuse unor modificări constante a mediului de către oameni și sunt în pericol constant de dispariție. Genul "" cuprinde specii tipice de ape moderat reci, limpezi, curgătoare și bine oxigenate. Acești pești se întâlnesc în lacurile de munte, torenții de mare altitudine, torenții și râurile de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Până în urmă cu câțiva ani, majoritatea speciilor acestui gen au fost incluse ca un
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
cu revenire prin nordul Africii și Italia, respectiv unul de explorare al posibilelor trasee aviatice prin centrul Africii. La începutul anului 1935 Irina Burnaia a încercat să parcurgă și ea traseul până la Cape Town cu avionul propriu și a ajuns până la lacul Victoria. În 1935 Cernescu, Davidescu, Pantazi, Gheorghe Jienescu, Gheorghe Olteanu și Anton Stengher au reușit să efectueze raidul complet. După Primul Război Mondial aviația a început să se dezvolte repede. Au apărut diverse tipuri de avioane, atât militare — de bombardament
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Entebbe, la altitudinea de 1150 m reușesc să decoleze abia după cinci zile, cu vânt favorabil. Deoarece aeroportul de la Nairobi era situat la o altitudine și mai mare, de 1700 m, decid să întrerupă raidul, zburând, totuși, până la ecuator, deasupra lacului Victoria. Ușurează avionul cât pot, trimițându-și efectele la Cairo prin cursa și luând benzină doar până la Juba. La Cairo rămân cinci zile, în care se face iar o revizie completă a avionului, care necesită și revopsire. La Haifa sunt
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
pe vechiul traseu. La 17 aprilie ajung la Khartum, iar în ziua următoare trec de Malakal, ajungând la Juba, depășind parcursul din 1933. În continuare părăsesc Nilul și zboară după busolă direct spre Kisumu, survolând Lira, , Tororo și , extensie a lacului Victoria. În aceeași zi zboară la Nairobi ocolind pe la sud . este cel mai înalt aeroport de pe traseu, fiind situat la o altitudine de 1700 m. La Nairobi fac cunoștință cu căpitanul Caspareuthus (v. mai sus), pilot de linie pe un
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
mai înalt aeroport de pe traseu, fiind situat la o altitudine de 1700 m. La Nairobi fac cunoștință cu căpitanul Caspareuthus (v. mai sus), pilot de linie pe un cvadrimotor , care-i va ajuta de mai multe ori în raid. Survolează lacurile și Natron și fac escală de alimentare la Dodoma, unde sunt ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
aproape patru săptămâni, cetatea a rămas fără praf de pușcă și alimente. În noaptea de 12 spre 13 martie 1578, la orele 4, Alexandru Vodă Potcoavă cu oamenii săi au ieșit din cetate, printr-o ușă mică, și au trecut lacul înghețat îndreptându-se spre pădurea Bârnovei. Asediatorii, însă, i-au observat, i-au urmărit, i-au înconjurat și i-au învins la iezerul Ciorbeștilor, lângă satul Miroslava. Cei care au reușit să scape, fugind prin pădure, au fost vânați sau
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
Germania pe aceast stadion. Construcția stadionului a început în 1938 cu lucrări de excavare, și s-au oprit la începutul războiului în 1939. După război, jumătatea nordică a gropii a fost umplută cu apă și acum formează "Silbersee", în traducere "lacul de argint", în timp ce jumătatea de sud a fost folosită ca depozit pentru resturile de la distrugerea orașului Nürnberg.
Deutsches Stadion () [Corola-website/Science/331731_a_333060]
-
naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
vidra de râu ("Lutra lutra"), popândău ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), năpârcă ("Natrix natrix"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca-de-pământ ("Pelobates fuscus"), broască-de-mlaștină ("Rana arvalis"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca verde ("Rana esculenta"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Ihtiofauna are în componență pești cu
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
după modelul parcurilor de stil englez existente în Ungaria la Tata, Kismarton, Alcsút, Fót. Prima atestare documentară a grădinii se datează din 1827. Pe harta militară întocmită în 1842 se văd bine conturul grădinii, aleele, poienile, grupurile de arbori și lacul. După mai mulți proprietari, în 1871 moșia fost cumpărată de către contele Sándor Vigyázó. El l-a însărcinat pe Vilmos Jámbor - cunoscut după lucrările de arhitectură peisagistică - cu reproiectarea grădinii. Lucrările au început în primăvara anului 1872, sub conducerea lui Henrik
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
de pădurar în Pădurea Națională Shoshone, după ce soția sa, Julia, a fost recent diagnosticată cu Alzheimer. În prima zi, superioara sa, Delilah (Cissy Jones), îl contactează printr-un walkie talkie pentru a investiga niște artificii lansate ilegal și observate lângă lacul din apropiere. Acolo, el găsește două adolescente ce făceau plajă nud, și care îl acuză că le spiona. Pe drumul înapoi, el găsește o peșteră închisă și observă o figură stranie. Henry își descoperă turnul răscolit. A doua zi, Delilah
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
peste car și-l sfarmă, iar boii sunt uciși. Se gândește să-i spună fratelui său o minciună și să-i împrumute iapa pentru a fugi cu ea în lume, dar se rătăcește prin pădure și ajunge pe malul unui lac unde vede niște lișițe. Aruncă cu toporul către ele, sperând să prindă vreuna pe care să o ducă fratelui său pe post de cadou, dar păsările zboară, iar toporul cade pe fundul apei. Ajuns acasă, îi spune fratelui o minciună
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
li se adaugă un car (asociat cu boii lui Dănilă) și o pungă goală, cu un rol umoristic. Istoricul literar Alexandru Dima nu a identificat nicio variantă românească a temei trocului dezavantajos. Uciderea vitelor în pădure și aruncarea toporului în lac își găsesc asemănări tot în folclorul european, fiind evidențiate în tipologia publicată de Antti Aarne (nr. 1681). Cea de-a doua parte a poveștii înfățișează istețimea desăvârșită a personajului în antiteză cu prostia absolută din prima parte. Întrecerile lui Dănilă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
de basme universale "Russische Märchen" a lui Friedrich von der Leyen și Paul Zaunert, publicată în 1921 la Jena), în care tânărul Ivanco (jumătate om, jumătate urs) săvârșește o mulțime de prostii și îl întâlnește pe diavol pe malul unui lac, păcălindu-l în trei feluri și obținând o cantitate de bani fără număr și pe dracul ca argat. Ținându-se cont de aceste constatări, Al. Dima concluzionează că Ion Creangă poate fi considerat un creator popular ce respectă tematica și
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]