31,773 matches
-
semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni, lirismul este însoțit de o reflecție teoretică susținută asupra poeziei și a actului creator în special, până într-acolo încât atenția acordată nașterii poemului - „stare de grație” a spiritului creator - devine, alături de iubire, una dintre constantele întregii sale opere. Ca și romanticii, de cealaltă parte, L. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
plastic și de a comunica altora experiența unică rezultatăˮ ( I. A. Taylor, 1959) sau ˮcapacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originaleˮ (E. Limbos, 1988 ). Ajungem la concluzia că noutatea, originalitatea, ingeniozitatea și valoarea teoretică sau practică reprezintă trăsături esențiale ale activității creatoare. O trăsătură de bază de care trebuie să dea dovadă un cadru didactic este și creativitatea, pe care mai apoi s-o dezvolte elevilor cu care lucrează. Abilitățile creative presupun caracteristici ale
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
fiecăruia în dimensiunile psihologice, sociale, economice și culturale. Programul educațional de pregătire a asistentului generalist se desfășoară modular și are drept scop obținerea unor competențe necesare activității de îngrijire a omului sănătos și bolnav. Fiecare modul este constituit din învățământ teoretic și învățământ tehnic sau clinic. Pentru o coordonare adecvată, învățământul teoretic precede învățământul clinic. Învățământul clinic reprezintă instruirea efectuată în spitale, instituții de sănătate, inclusiv servicii de îngrijire medicală la domiciliu. Este o instruire coordonată. Învățământul clinic trebuie să aibă
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
problemelor pacientului. Va cere sfatul, ajutorul și sprijinul echipei de îngrijire pentru îndeplinirea activităților de îngrijire generale și specifice, adaptate. Elevul practicant trebuie să cunoască și să înțeleagă fenomenele patologice și degenerative pe aparate și sisteme, în funcție de nivelul de pregătire teoretică. Pentru aplicarea tehnicilor de îngrijire trebuie să posede noțiuni de igienă specifică. Se vor evalua conform planului de îngrijire nevoile comunitare, familiale sau ale individului și în stadiile terminale ale vieții. Pentru buna desfășurare a practicii medicale elevul trebuie să
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
evaluărilor de la sfârșitul stagiului clinic. Profesorul instructor împreună cu asistenta șefă vor evalua necesitățile de formare ale fiecărui elev în parte. Asistenta răspunde de elaborarea și completarea evaluării eficienței pregătirii elevului practicant la terminarea stagiului clinic. Asistenta va participa la evaluarea teoretică și practică a elevului practicant. Îndrumătorul de practică răspunde de activitatea de planificare și supraveghere a îngrijirilor, care dau posibilitatea elevului practicant să-și realizeze obiectivele propuse. Bibliografie recomandată 1. Albu Roxana Maria Anatomia si fiziologia omului București Editura Corint
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
realizări științifice trecute, realizări pe care o anumită comunitate științifică le recunoaște pentru o vreme, drept bază a practicii ei” [Kuhn, 2008, p. 72]. În acest sens, știința normală este cercetarea din cadrul unei paradigme. Ea „nu vizează noutăți factuale sau teoretice, iar reușita ei constă în a nu găsi niciuna dintre ele” [Kuhn, 2008, p. 115]. În contrast cu știința normală, știința revoluționară este chiar acea realizare fondatoare de paradigmă. Aceasta apare atunci când în cadrul științei normale se descoperă anomalii, adică, atunci când se recunoaște
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în lucrarea din 1792.” [Urken, 1991, p. 217]. footnote> (1794), Collin și Prosperin (1867), Collin (1885), Nanson<footnote Același Urken scria: „Analiza făcută de Nanson metodei de vot a Royal Society of Victoria se referea la două metode Condorcet: una teoretică și una practică. Prima este metoda comparării binare pentru a găsi ceea ce este cunoscut sub numele de învingător Condorcet, descrisă în Essai; cea de-a doua este procedura descrisă în 1793, și criticată în 1794 de Lhuilier” [Urken, 1991, p.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de la această idee, voi prezenta, în cele ce urmează, atât pentru dimensiunea științifică, cât și pe cea metateoretică, metodele folosite în cercetare. În (1980), Rescher discută despre două tipuri de scopuri ale cercetării științifice. Prima categorie le include pe cele teoretice, anume descrierea și explicația, și vizează probleme de caracterizare a „ce” și „cum”, de explicare a motivului pentru care anumite fenomene au loc („de ce”). Cea de-a doua categorie le include pe cele practice, și anume predicția și controlul, și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Dezvoltarea durabilă-deziderat sau necesitate Prof. Gabriela Hritcu-Meșenschi Liceul Teoretic ” Miron Costin „ Pașcani «Etre homme, c’est précisément, être responsable» Antoine de Saint Exupéry, Terre des hommes Ideea de responsabilitate implică, de regulă, conștiința actelor sale, a sensului și a finalității lor. Conceptul de dezvoltare durabilă are la bază ideea
Caleidoscop by Gabriela Hritcu-Meşenschi () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93245]
-
micile găinării sordide doar unui evreu"32 și mai era ceva: statul tradițional român și modul de viață românesc se transformau inevitabil și dureros într-o economie capitalistă guvernată de relații impersonale patron-angajat, înlocuindu-le pe cele care (cel puțin teoretic) erau calde și patriarhale. Aceste modificări și-au făcut apariția în cîteva decenii și au răvășit o ordine socială care dura din timpuri imemoriale. Oamenii aflați în suferință nu au înțeles ce se întîmpla cu lumea lor. Suspendați între trecut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se referea apoi la esența problemei: "Aceștia sînt niște păsări de pradă care, prin consens tacit, pregătesc pieirea țării noastre. Ei creează o atmosferă respingătoare, o duhoare pestilențială de hoituri. Din nefericire, pentru salvarea acestor creaturi corupte există o justificare teoretică cu valoare de dogmă, adică faptul că trebuie să considerăm această drojdie dubioasă a orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent și cu orice preț o burghezie stabilă. Dar, din cauza marii noastre grabe, n-am
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ideea a fost discreditată În Europa abia de naziști, prin ambițiile lor „igieniste” care au debutat cu o antropometrie contrafăcută și au culminat cu camerele de gazare. Cum s-a dovedit după mulți ani, autoritățile scandinave nu abandonaseră complet interesul teoretic - și practic - pentru „igiena rasială”. Între 1934 și 1976, În Norvegia, Suedia și Danemarca au fost aplicate programe de sterilizare sub auspiciile și cu știrea guvernelor social-democrate. În acești ani, 6.000 de danezi, 40.000 de norvegieni și 60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Exasperați de clișeele tematice și decorul rococo ale predecesorilor, câțiva tineri cineaști francezi - botezați „Noul Val” În 1958, de criticul francez Pierre Billard - și-au propus să reinventeze arta cinematografică În Franța: mai Întâi În teorie, apoi În practică. Partea teoretică, schițată În noua revistă Cahiers du cinéma, se axa pe ideea regizorului ca „autor”: Alfred Hitchcock, Howard Hawks sau neorealiștii italieni erau de admirat pentru „autonomia” lor, pentru felul În care Își puneau „semnătura” chiar și pe filmele turnate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își puneau „semnătura” chiar și pe filmele turnate În studiouri. Din același motiv, noul val francez elogia filmele (pe atunci căzute În uitare) ale unei generații mai vechi de regizori francezi, În special Jean Vigo și Jean Renoir. În penumbra teoretică, aceste idei de un bun-gust incontestabil suscitau un interes limitat sau erau chiar incomprehensibile, În afara unui cerc foarte restrâns. Însă demonstrația lor practică, asumată de Louis Malle, Jean-Luc Godard, Claude Chabrol, Jacques Rivette, Eric Rohmer, Agnès Varda și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la bătrânețe statutul de legendă, nici unul dintre ei - oricât de subversiv - nu a devenit un guru cultural. Alte discipline au avut o soartă mai bună - sau mai rea, În funcție de cum privim lucrurile. Inspirându-se din tendințe mai vechi din lingvistica teoretică, antropologii culturali, În frunte cu Claude Lévi-Strauss, au propus o nouă explicație pentru diferențele sociale. Importante erau nu practicile sociale vizibile sau simptomele culturale, ci esența interioară, structura profundă a problemelor umane. Structuralismul, cum i s-a spus, era extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În decursul anilor ’70, pentru fiecare act de violență Își asuma responsabilitatea o organizație până atunci necunoscută, adesea o subsecție sau o facțiune din grupul original. Dincolo de teroriști se afla o nebuloasă de mișcări semiclandestine și publicații ale căror afirmații „teoretice” sentențioase le ofereau tacticilor teroriste o justificare ideologică. Numele diverselor grupuri, celule, rețele, publicații și mișcări sfidează parodia: pe lângă Brigăzile Roșii existau Lotta Continua, Potere Operaio, Prima Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei Armati Proletari și Nuclei Armati Rivoluzionari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
felului În care diferite sectoare și straturi ale unei clase sunt Împinse, sub presiunea circumstanțelor socioeconomice, spre traiectorii și opțiuni distincte”. Mai târziu, Hall avea să admită că Centrul a fost o vreme „exagerat de preocupat de toate aceste chestiuni teoretice spinoase”. Însă obscurantismul narcisiac era și un simptom al epocii: detașarea de realitatea cotidiană proba involuntar epuizarea unei tradiții intelectuale. și nu era unicul semn de scăpătare culturală. Originalitatea sclipitoare a cinematografului francez din anii ’60 se transformase În virtuozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deci măsurile politice care provoacă suferințe reale astăzi În numele unor ipotetice beneficii de mâine nu pot fi justificate. Arta cere sacrificii. Dar nu poți clădi societatea ideală sacrificând oamenii. Retrospectiv, pare o concluzie destul de banală după deceniile de intensă dezbatere teoretică și politică, dar tocmai din acest motiv ea ilustrează amploarea transformării. În filmul Noaptea mea cu Maud, conte moral de Eric Rohmer din 1969, un filosof comunist și unul catolic argumentează Îndelung despre două pariuri concurente: cel pascalian pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
70 - demonstra că, după 1968, disidenții au Înțeles că reforma partidului-stat era imposibilă. Puțini se așteptau ca Husák sau Honecker (și cu atât mai puțin sovieticii Înșiși) să admită logica „drepturilor” și să ia În serios litera propriei Constituții. Discuția teoretică despre drepturi avea exact scopul de a ilustra absența lor În practică, reamintindu-le observatorilor de acasă și de peste hotare cât de puțin libere erau, de fapt, aceste societăți. În loc să Înfrunte autoritățile comuniste, noua opoziție vorbea În mod deliberat pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impuse prin legislația europeană și de armonizarea fiscală implicită pe „piața unică” a Uniunii Europene. A treia cale a fost propusă atât ca soluție pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cale avea un termen de garanție redus. Însuși numele ei implica prezența a două extreme - capitalismul extrem și socialismul de stat - care, de fapt, nu mai existau (primul fusese dintotdeauna o plăsmuire a imaginației doctrinare). Trecuseră vremurile când o revoluție teoretică (sau retorică) era indispensabilă. De exemplu, privatizarea de la Începutul anilor ’80 a fost controversată, provocând discuții aprinse despre sfera și legitimitatea sectorului de stat: au fost puse sub semnul Întrebării realismul obiectivelor social-democrate și legitimitatea morală a dorinței de profit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al trăirilor”, unic și complex. Discursul poetic este discontinuu, urmând legile formării cascadei: stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și în lirica propriu-zisă, al cărei ax e poetica aplicată: „Dacă tu ești chipul unei lumi.../ Dacă aș mai avea de cunoscut încă ceva, / Ți-aș spune că ești chipul / A ceea ce am a cunoaște” (Secunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea pertinente, totdeauna îndrăznețe. Proza pe care o scrie nu va rămâne neinfluențată de preocupările teoretice, și critica a remarcat în romanele sale tendința de a ilustra în imagini idei filosofice. Și personajele, și autorul filosofează adesea pe tema sensului vieții și în special asupra morții, motiv central în romane, anunțat și în câteva povestiri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
la altul. În După-amiază neliniștită, femeia panicată de o criză de inimă își rememorează întâmplări și fapte disparate, M. ilustrând astfel discontinuitatea psihicului uman. La fel în O iarnă, unde efortul de a nota senzațiile obscure primește și o justificare teoretică, percepția dereglată a bolnavului fiind asociată cu o viziune solipsistă a lucrurilor. Aici se află germenii din care vor naște romanele Singuri și Scarabeul sacru: fluxul psihicului și viziunea asupra existenței, fiecare primind, pe rând, un accent sporit. Singuri este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]