31,773 matches
-
intenția: de pildă, un experiment este ruperea cuvintelor pentru a sugera discontinuitatea și scurtcircuitele gândirii. Mai elocvente sunt paginile în care comentariul autorului se îmbină cu monologul interior și cu intruziunile venite dinspre mediul exterior. Nu lipsesc nici fragmentele pur teoretice. Această îmbinare de proză și eseu creează o specie densă la nivelul ideilor, chiar dacă ambiguă din perspectivă artistică. Și faptul că se transmite un conținut, că cititorul e angajat în discutarea unei problematici nu e lipsit de însemnătate. Aceleași observații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
patriotique ", considérant qu'entre să métaphysique et să poésie îl y a une différence de degré. V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 22-24 et 28 : " În genere, toți cei care s-au apropiat de creația teoretică a lui Blaga au sesizat prezenta lirismului care impregnează structura cugetării. " (" En général, tous ceux qui ont approfondi leș ouvrages théoriques de Blaga ont remarqué la présence du lyrisme qui envahit la structure de la pensée. " Notre traduction. C'est nous
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
CRP crește până la de 95 ori (Eckersall, 2000Ă. Dacă din punct de vedere biochimic decelarea lor crescută poate fi un argument în favoarea unei inflamații, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 59 din punctul de vedere morfopatologic, proteinele de faza acută au valoare predominant teoretică facilitând explicarea complexității proceselor inflamatorii. ROLUL METABOLIȚILOR ACIDULUI ARAHIDONIC Cercetările ultimelor decenii au relevat apariția în focarele inflamatorii și a unor derivați catabolici ai acizilor grași polinesaturați (PUFAĂ și mai ales ai acidului arahidonic, reprezentați prin prostaglandine (PGE1 și PGE2Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
footnote Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, Editura Științifică, București, 1972, p. 52. footnote>. Pornind, deci, de la această premisă cu valoare paradigmatică<footnote Prin ,,paradigmă” înțelegem o teză (și un set de teze corelate) fundamentală care stă la baza unui demers teoretic. footnote>, lucrarea va avea ca obiectiv nu numai, și nu în primul rând, să arate cum să tratăm oamenii în diferitele tipuri de instituții, ci cum să înțelegem modul în care oamenii gândesc, doresc, simt, acționează, fiecare separat și în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a omului ca ființă culturală, realizată prin cooperarea profesor - elev - părinte), managementul mediului (preocupat, în fond, de activitatea umană de protecție, reamenajare și integrare a mediului în procesele dezvoltării durabile) etc. Din cele spuse rezultă o concluzie de primă importanță teoretică și practică. Indiferent de domeniul concret de practicare și de modalitățile de desfășurare a domeniului său, managementul are ca obiect nemijlocit omul, în diferitele sale ipostaze și situații de muncă. Putem, deci, vorbi de managementul activităților umane legate de proiectarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
astăzi, de o formă foarte largă și variată de probleme generate de o nouă viziune despre om și muncă. Din păcate, profilul cursului nu ne permite să ne referim pe larg la problematica vastă a comportamentului uman corelată cu elaborarea teoretică și promovarea practică a managementului resurselor umane. Implicarea acestuia în întreaga activitate managerială se realizează pe trei planuri conexe: individual, grup și organizație, iar pe fiecare nivel obiectul de cercetare (variabile) este și el complex (schema 4). Schema 4. Variabile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
specifice de muncă etc. Managementul resurselor umane se va interesa cu deosebire de comportamentele organizaționale și de grup ale personalului (orarul de lucru, relațiile de muncă, orizontale și verticale, respectul față de prestigiul organizației etc.). Din ce în ce mai mult, practica și noile abordări teoretice vin să ne atragă atenția asupra necesității ca managementul resurselor umane să părăsească sfera sa limitată de interese legate exclusiv de comportamentele organizaționale. „Comportamentul organizațional se referă la atitudinile și comportamentele indivizilor și grupurilor din organizații. Disciplina «comportament organizațional» studiază
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
50 fiches pour aborder la gestion stratégique des ressources humaines, Bréal, Paris, 2003, cap. 2, 3, 4, 7, 10. footnote>. Ceea ce vrem să subliniem (prezentând schema 5) are în vedere cerința esențială, ca astăzi, managementul resurselor umane să se elaboreze (teoretic și acțional) pe o gamă deosebit de variată de criterii. Schema 5. Criterii de elaborare a MRU Ce este echipa de coaching? În acest sens, se pune problema formării echipelor manageriale complexe, alcătuite din specialiști din diverse domenii ale științei și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
precis, vom schița cele mai relevante modalități („viziuni”, „perspective”) de a privi omul, de a înțelege substratul comportamentelor noastre. Ceea ce se cuvine a sublinia se referă la faptul că ceea ce vom prezenta are sensul unei „tipologii”, adică a unei elaborări teoretice menite a diferenția profiluri specifice de comportare. În viața reală, aceste profiluri nu se vor întâlni în forma lor „pură” (ca „tipuri ideale” după terminologia lui Max Weber). Omul real „va prezenta o combinație a unora dintre aceste tipuri, putând
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
conștientă în valoarea în sine a comportamentului etic, estetic, religios sau de altă natură, independent de perspectivele sale de succes”<footnote Ibidem, pp. 24-25. footnote>; afectivă; tradițională (obiceiuri adânc înrădăcinate pentru managementul resurselor umane; acest comportament este doar o construcție teoretică, omul real nefiind „o mașină de calcul”, de aceea, modelul a fost completat prin tipul raționalității limitate); raționalitatea limitată. Modelul acestui om, elaborat de Simon Herbert, prezintă limitele unei raționalități ca urmare a următorilor factori: limitele și incompletitudinea informației de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
fi socotit ca având drept obiect „managementul muncii”<footnote Ibidem. footnote>, prezentând operațional dimensiunile și provocările. După părerea noastră, se cuvine a înțelege managementul resurselor umane ca exprimând o „realitate” mult mai bogată și diferențiată, atât sub aspectul conceperii sale teoretice, cât și ca activitate practică (schema 9). Schema 9. Definiția dimensiunilor și a proprietăților managementului resurselor umane (grila CORA-FISC a lui Bournois și Brabet 1993)<footnote Ibidem, p. 23. (*este vorba de ceea ce se poate denumi ca fiind „miză”, „domeniu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
aceste direcții principale va căpăta o configurație bazată și diferențiată în lumina problematicii și experiențelor actuale, a situației specifice României. 1.5. Modele elaborate în managementul resurselor umane Ce este un model managerial? Conceptul de „model managerial” are o semnificație teoretică și practică specială; atunci când ne referim la management, el netrebuind a fi analizat din perspectiva limbajului comun. În limbajul teoretic al științelor, o serie de termeni ai limbajului comun sunt folosiți cu o restricție de sens; adică presupun o definiție
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
1.5. Modele elaborate în managementul resurselor umane Ce este un model managerial? Conceptul de „model managerial” are o semnificație teoretică și practică specială; atunci când ne referim la management, el netrebuind a fi analizat din perspectiva limbajului comun. În limbajul teoretic al științelor, o serie de termeni ai limbajului comun sunt folosiți cu o restricție de sens; adică presupun o definiție specială în raport cu disciplina științifică în care sunt elaborați și cu contextul teoretic în care sunt folosiți. Ca și în alte
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
fi analizat din perspectiva limbajului comun. În limbajul teoretic al științelor, o serie de termeni ai limbajului comun sunt folosiți cu o restricție de sens; adică presupun o definiție specială în raport cu disciplina științifică în care sunt elaborați și cu contextul teoretic în care sunt folosiți. Ca și în alte discipline (de exemplu în fizică folosim conceptele de „masă”, „forță”, „accelerație”, în chimie - „substanță”, „element chimic”, „reacție chimică” etc.), termenii limbajului comun nu pot fi înțeleși și utilizați fără a fi introduși
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
acțiune, exigențe și criterii sunt de o importanță variabilă. Dar toate aceste aspecte nu există ca elemente separate, fără legătură între ele, dimpotrivă, pe plan teoretic-metodologic se constată o structură (relații de interdependență cu stabilitate relativă) a corpului de teze teoretice și principii și metode de acțiune care generează activitățile noastre practice și servește, totodată, la evaluarea acesteia (în procesele de diagnoză)<footnote Diagnoza se referă la un tip de analiză evaluativă, în care o situație concretă, particulară este apreciată pe
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
teoretico-metodologice bine concepute, se impune cu deosebire, căci altfel, procedând strict empiric, după principiul „succes-eroare”, suntem puși în situația de a conduce organizația pe căi dovedite ca malefice. Atunci când este vorba de oameni, experimentele făcute la întâmplare, fără o fundamentare teoretică și metodologică, pot deveni foarte dăunătoare, căci, în general, efectele negative produse de acestea asupra oamenilor sunt ireversibile. Ceea ce a dus la bune rezultate în cazul unei organizații poate să genereze efecte contrare, în alte contexte, pentru alte organizații. Fiecare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Chandler, Alfred., Strategy and Structure, MIT Press, Cambridge, 1962. footnote>. Definiția dată de el strategiei se referă la determinarea scopurilor și obiectivelor pe termen lung, a mijloacelor de acțiune și alocării de resurse. Lui îi aparține teza de maximă importanță teoretică și practică după care „structura urmează strategiei”<footnote Kennedy, Carol, op. cit., pp. 57-60.footnote>. Definind structura ca modul în care organizația este asamblată pentru a aplica strategia aleasă, cu toate ierarhiile și relațiile de autoritate implicate<footnote Ibidem, p. 58
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Strategies for Change”, Harvard Business Review, martie-aprilie, 1979, pp. 102-121 (a se vedea Ivancevich, John M., Matteson, Michael T., op. cit., pp. 621-622). footnote> 2.3. Politicile în domeniul resurselor umane Politicile în domeniul resurselor umane se referă la ansamblul principiilor teoretice, la criteriile și căile de formulare a problemelor de bază necesare a fi luate în considerare în lumina unei strategii, la căile și mijloacele corespunzătoare de rezolvare a acestora. Dacă strategiile definesc orientarea pe termen lung a activităților unei organizații
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
footnote> ne ajută să parcurgem cea mai importantă etapă în elaborarea și implementarea politicilor, și anume cea a problematizărilor. Problematizarea reprezintă procesul prin care managementul resurselor umane „transformă” mediul (și contextul) organizației în cerințe de stadiu, acțiune și schimbare. Problemele (teoretice și practice) sunt create de manageri, sunt „inventate” pe baza analizei (de tip diagnoză) și a unei evaluări care scoate în evidență o insatisfacție, o nouă exigență, necesitatea unei noi abordări a problemelor, sau cerința unor noi mijloace de acțiune
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
familii cu nivele de viață(materiale și culturale) inegale, că au o carieră diferențiată sunt aspecte care se pot observa ușor pe cale empirică. Toate acestea nu au devenit automat baza unor probleme. Problemele au apărut ca urmare a unor elaborări teoretice (uneori nesistematizate) care au vizat o cerință de evaluare și de formulare a unei direcții de interes practic. Modul de a problematiza aceste situații empiric observabile a fost diferit. Primele problematizări s-au datorat sindicatelor americane care, în anii 1960
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
adevăruri bine elaborate și probate, esențialul constând în a „aplica” exact cele ce se cer a se aplica. Să ne obișnuim cu teza esențială conform căreia, managementul resurselor umane este un demers în care experiențele acumulate și formularea de expresii teoretice se cer a fi luate doar ca un „candidat la adevăr”, ca un posibil răspuns pe lângă altele posibile (chiar încă neformulate). Nu există o singură viziune asupra „posturilor” în managementul resurselor umane. Problematica „posturilor” în managementul resurselor umane reprezintă un
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
La direction des ateliers, (a se vedea Jaeger, Christine, „La gestion des espaces de travail”, Reseaux, no. 69, CNET, Paris, 1995, p. 17). footnote>. Așadar, va trebui să privim cele care urmează ca un demers condus de presupoziții și atașamente teoretice la anumite tipuri de soluții, și nu ca soluții unice, inerente, bune prin ele însele. Ne vom întreba ce valoare teoretică și practică au cele ce urmează? Ca și în alte domenii ale managementului, va trebui să ținem seama de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
p. 17). footnote>. Așadar, va trebui să privim cele care urmează ca un demers condus de presupoziții și atașamente teoretice la anumite tipuri de soluții, și nu ca soluții unice, inerente, bune prin ele însele. Ne vom întreba ce valoare teoretică și practică au cele ce urmează? Ca și în alte domenii ale managementului, va trebui să ținem seama de un principiu fundamental: nu există o soluție unică, necesară și bună în sine, ci doar în raport cu anumite situații se poate decide
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o parte, ceea ce facem se apropie tot mai mult de ceea ce trebuie să facem și, pe de altă parte, ceea ce trebuie este cât mai mult fundamentat pe ceea ce este bine a face. Managementul se dezvăluie, astfel, ca o activitate orientată teoretic și axiologic, ca o trecere de la ceea ce dorim, la ceea ce facem. Diagnoza reprezintă acel mod de cunoaștere în cadrul conducerii strategice, bazat pe compararea (evaluarea critică a) situației reale concrete a unei organizații cu modelul dezirabil și accesibil pentru care am
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
adevăr poate exclude din domeniul cunoașterii realizările studiilor umanistice. Filozofia, istoria, jurisprudența, teologia și chiar filologia au elaborat metode valabile de cunoaștere cu mult înainte de dezvoltarea modernă a științei. Realizările lor poate că au ajuns să fie umbrite de victoriile teoretice și practice ale științelor fizice moderne ; dar ele sunt totuși concrete și permanente și pot, uneori cu mici modificări, să fie ușor reînviate sau reînnoite. Trebuie pur și simplu să se admită că între metodele și obiectivele științelor naturii și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]