31,129 matches
-
codată) și din secvențe necodante numite „introni”. Numărul exonilor diferă de la genă la genă. Distanța dintre gene se măsoară în morgani (un centimorgan - cM - reprezentând un procent de recombinare de 1% între cele două secvențe), unitate de masură a distanței genetice numită astfel în onoarea geneticianului american Thomas H. Morgan, autorul teoriei cromozomiale a eredității. Transmiterea de la o generație la alta a caracterelor ereditare determinate de o singură genă are loc conform legilor eredității descoperite de Gregor Mendel. Genele sunt poziționate
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
și frecvența alelor unui locus sunt variabile atât de la o populație la alta cât și în timp, în interiorul aceleiași populații, depinzând de istoria evolutivă a populației respective. Fenomene precum efectul de fondator, efectul „gâtului de sticlă”, izolarea reproductivă sau deriva genetică pot determina, în intervale reduse de timp, variații importante ale numărului și frecvenței alelelor în acea populație. Numărul și frecvența alelelor definesc variabilitatea genetică a populației. Alelele apărând datorită mutațiilor spontane care sunt erorilor inerente de replicare ale moleculelor de
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
a populației respective. Fenomene precum efectul de fondator, efectul „gâtului de sticlă”, izolarea reproductivă sau deriva genetică pot determina, în intervale reduse de timp, variații importante ale numărului și frecvenței alelelor în acea populație. Numărul și frecvența alelelor definesc variabilitatea genetică a populației. Alelele apărând datorită mutațiilor spontane care sunt erorilor inerente de replicare ale moleculelor de ADN în cursul generațiilor, cu cât numărul de generații din populația respectivă este mai mare, cu atât variabilitatea este și ea mai extinsă. Astfel
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
populației. Alelele apărând datorită mutațiilor spontane care sunt erorilor inerente de replicare ale moleculelor de ADN în cursul generațiilor, cu cât numărul de generații din populația respectivă este mai mare, cu atât variabilitatea este și ea mai extinsă. Astfel, diversitatea genetică mai ridicată a populațiilor umane sub-sahariene comparativ cu cea a populațiilor asiatice sau sud-americane este un argument în favoarea teoriei originii africane recente a oamenilor moderni. Frecvența unei alele poate crește în decursul generațiilor, devenind o alelă majoritară, însoțită de diminuarea
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
alele codominante sunt alelele I și I ale grupei sanguine AB0 care codifică glicoziltransferaze cu activitate enzimatică diferită (adăugarea unei N-acetil-galactozamine pentru formarea antigenului A și a unei D-galactoză pentru formarea antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza colosalei variabilități a organismelor sexuate. 1. Raicu P., Genetica generală și umană, Humanitas, București, 1997. 2. Movileanu
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
interacționează pentru a produce o trăsătură poate fi complicat: de exemplu, șansele ca cineva să moară de cancer sau de o boală de inimă par a depinde atât de istoria familiei sale cât și de stilul său de viață. Informația genetică e conținută într-o moleculă lungă numită ADN care e copiată și moștenită din generație în generație. Trăsăturile se găsesc în ADN sub forma de instrucțiuni pentru construirea și funcționarea unui organism. Aceste instrucțiuni sunt conținute în segmente de ADN
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
găsesc în ADN sub forma de instrucțiuni pentru construirea și funcționarea unui organism. Aceste instrucțiuni sunt conținute în segmente de ADN numite gene. ADN constă dintr-o secvență de unități simple, iar ordinea acestor unități „scrie” instrucțiunile într-un cod genetic. Situația e similară cu a literelor care, într-o anumită ordine, compun cuvintele unui text. Organismul „citește” înșiruirea acestor unități și decodifică instrucțiunea. Nu toate genele pentru o anumită instrucțiune sunt identice. Diferitele forme ale unui tip de genă se
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
sunt bolile infecțioase, sunt cauzate de mediul înconjurător. Iar altele, iarăși, sunt cauzate de o combinație de factori ereditari și ambientali. Bolile care sunt produse de o singură alelă a unei gene și sunt moștenite în familii se numesc boli genetice. Din această categorie fac parte "boala lui Huntington", "fibroza cistică (mucoviscidoza)" sau "distrofia musculară progresivă (miopatia lui Duchenne)". Mucoviscidoza, de exemplu, e cauzată de mutații într-o singură genă numită "CFTR" și se moștenește ca trăsătură recesivă. În alte boli
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
cu risc minim. Această variație este probabil datorată unui mare număr de alele. Fiecare dintre ele modifică puțin riscul. Câteva din genele implicate au fost identificate, de exemplu "BRCA1" și "BRCA2", dar nu toate. Totuși, deși riscul este în parte genetic, greutatea excesivă, consumul exagerat de alcool sau lipsa de exercițiu fizic măresc riscul acestui tip de cancer. Riscul ca o femeie să contracteze cancer mamar este deci rezultatul unui mare număr de alele și al mediului înconjurător, și e foarte
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
Informația din ADN este stocată într-o secvență de unități care se repetă de-a lungul moleculei ADN. Aceste unități sunt patru tipuri de nucleotide (A, T, G și C), iar secvența nucleotidelor stochează informatia într-un alfabet numit cod genetic. Când o genă este citită de o celulă, secvența ADN e copiată într-o moleculă asemănătoare numită ARN (acest proces se numește "transcripție"). Transcripția e controlată de alte secvențe ADN (cum sunt "promotorii"), care indică celulei unde se află genele
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
blănii acestor șoareci va fi evoluat. În limbajul geneticii, acest fapt se numește o schimbare a "frecvenței alelice" - creșterea frecvenței alelei pentru blană albă. Alelele devin mai mult sau mai puțin comune fie din întâmplare (printr-un proces numit "derivă genetică"), fie prin selecție naturală. În selecția naturală, dacă o alelă sporește probabilitatea ca un organism să crească și să se reproducă, cu timpul această alelă va deveni mai comună. Dar dacă o alelă e dăunătoare organismului, selecția naturală o va
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
se schimbă într-un mod care le ajută să supraviețuiască și să se reproducă. Cum trăsăturile se datorează genelor dintr-o celulă, introducând o nouă porțiune de ADN într-o celulă poate fi produsă o nouă trăsătură. Așa procedează ingineria genetică. De exemplu, plantele de cultură pot primi o genă de la un pește arctic, ca frunzele lor să poată produce o proteină contra înghețului. Acest lucru servește la prevenirea pagubelor datorate gerului. Alte gene care pot fi introduse în plantele cultivate
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
aceste plante în stadiul inițial al creșterii, ca genele să se afle peste tot în plantă, inclusiv în semințe. Descendenții plantei moștenesc astfel noile gene - ceea ce a provocat îngrijorare relativ la răspândirea noilor trăsături la plantele sălbatice. Tehnicile utilizate în ingineria genetică sunt aplicate și la tratamentul bolilor genetice, într-un experiment medical numit terapie genică. În acest caz însă, noua genă e introdusă când persoana are o anumită vârstă și s-a îmbolnăvit, pentru ca ea să nu fie moștenită de copii
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
ca genele să se afle peste tot în plantă, inclusiv în semințe. Descendenții plantei moștenesc astfel noile gene - ceea ce a provocat îngrijorare relativ la răspândirea noilor trăsături la plantele sălbatice. Tehnicile utilizate în ingineria genetică sunt aplicate și la tratamentul bolilor genetice, într-un experiment medical numit terapie genică. În acest caz însă, noua genă e introdusă când persoana are o anumită vârstă și s-a îmbolnăvit, pentru ca ea să nu fie moștenită de copii. În terapia genică se încearcă înlocuirea alelei
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
lațurile sale. Mai jos de ea toate pâraiele au scurgere permanentă. Marea varietate a factorilor pedogenetici (climă, vegetație, substrat litologic, relief), la care se adaugă aceea a vârstei absolute a diferitelor soluri, a determinat în Masivul Bucegi formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane și alpine. În general, se poate constata o succesiune altitudinala normală a solurilor zonale; în zona forestiera, de la cele brune slab acide ( saturate, eubazice) de pădure, până la "podzolurile humico-feriluviale" și "turbele oligotrofe", iar în zona alpina, de la
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
de relief, sunt astfel condiții ale pedogenezei, în mod deosebit realizate pe diferite spații din Munții Bucegi. Variabilitatea pe suprafețe relativ mici a factorilor și condițiilor de pedogeneza explică numeroasele asociații de soluri, cu variații accentuate ale caracterelor de subtip genetic, gen și specie de sol, oglindite obișnuit în grupările vegetale respective.
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
o organizație caritabilă, a arătat relația între nutriție și comportamentul violent. În 2005, în urma unui studiu neconcludent s-a constatat că obezitatea ar putea fi cauzată de adenoviride complementar alimentației inadecvate. Liderii lumii iau în considerare alternativele precum alimentele modificate genetic pentru a aborda problema foametei și a crizei alimentare. Lista nutrienților necesari organismului uman sunt, potrivit lui Marion Nestle, "cu certitudine incompletă". Începând din 2014, nutrienții sunt clasificați în două categorii: macronutrienți, necesari organismului în cantități relativ mari, și micronutrienți, necesari
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
Charles Darwin în "Descendența omului" (1871). Conceptul a fost speculativ până în anii 1980, când a fost confirmat de studiul ADN-ului mitocondrial al indivizilor trăind în zilele noastre, coroborat cu dovezi bazate pe antropologia fizică a speciilor arhaice. Conform dovezilor genetice și paleontologice, "Homo sapiens" arhaic a evoluat către omul modern anatomic numai în Africa, între 200.000 și 100.000 de ani în urmă, o ramură a acestei populații părăsind Africa acum aproximativ 60.000 de ani și, în timp
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
erectus". Originea recentă unică a omului modern în Africa de Est este poziția consensuală general acceptată de comunitatea științifică. Cu toate acestea, secvențierea completă recentă a genomului omului de Neanderthal sugerează că neandertalienii și unii oameni moderni împărtășesc un fond genetic comun ancestral. Autorii studiului sugerează că descoperirile lor sunt compatibile cu prezența, în unele populații, de până la 4% din genomul neandertalienilor. De asemenea, studiul sugerează că pot exista și alte motive pentru care oamenii actuali și neanderthalienii împărtășesc un fond
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
comun ancestral. Autorii studiului sugerează că descoperirile lor sunt compatibile cu prezența, în unele populații, de până la 4% din genomul neandertalienilor. De asemenea, studiul sugerează că pot exista și alte motive pentru care oamenii actuali și neanderthalienii împărtășesc un fond genetic comun. Ipoteza concurentă este cea a originii multiregionale a oamenilor moderni. Cercetători ce susțin această ipoteză consideră că migrația originală "Out-of-Africa" a fost cu mult mai precoce, la două milioane de ani în urmă, și că în acest caz cel care
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
Australia a fost publicată. Aceste rezultate, ce au fost ulterior puse la îndoială au fost însă suținute de către W. James Peacock, șeful echipei care a secvențiat ADN-ul mitocondrial al „Omului din Mungo”. Întrebarea dacă există o moștenire în fondul genetic al "Homo sapiens" provenind de la alte subspecii tipologice (nu "de facto") de "Homo" este încă dezbătută. "Omul modern din punct de vedere anatomic" își are originea în Africa aproximativ 250.000 de ani în urmă. Tendința la mărirea volumului cranian
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
haplogroup se găsește în proporții mari în populațiile San din Africa de Sud, Sandawe din Africa de Est și pigmeii Mbuti din Congo. Aceste grupuri s-au ramificate în etapa precoce de evoluție a umanității și de atunci au rămas relativ izolate genetic. Haplogrupurile L1, L2 și L3 au derivat din macrohaplogrupul L1-6 și sunt în mare parte limitate la populația africană. Macrohaplogrupurile M și N, linii ce caracterizează populația umană din afara Africii, au derivat din haplogrupul L3. Mutațiile ce definesc macrohaplogroupul CT
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
prezența de alele derivate comune unor grupuri însă cu frecvență redusă sau inexistente în alte grupuri. Studiul datelor obținute de HapMap și CEPH privind 53 de populații a arătat că grupurile de populații studiate se împart în doar trei grupe genetice: africani, eurasiatici (care include nativii din Europa și Orientul Mijlociu și nativii din Asia de Sud-Vest, la estul Pakistan-ului actual) și estasiaticii (care include nativii din Asia, Japonia, Asia de Sud, America și Oceania). Acest studiul a stabilit că multe dintre diferențele observate
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
și Orientul Mijlociu și nativii din Asia de Sud-Vest, la estul Pakistan-ului actual) și estasiaticii (care include nativii din Asia, Japonia, Asia de Sud, America și Oceania). Acest studiul a stabilit că multe dintre diferențele observate între grupurile etnice pot fi atribuite derivei genetice, populația africană modernă având cea mai mare diversitate genetică în comparație cu celelalte două grupuri genetice, iar eurasiaticii actuali având o diversitate genetică mai mare decât cea a locuitorilor actuali din Asia de Est. Studiul a sugerat că selecția naturală ar modifica
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
estul Pakistan-ului actual) și estasiaticii (care include nativii din Asia, Japonia, Asia de Sud, America și Oceania). Acest studiul a stabilit că multe dintre diferențele observate între grupurile etnice pot fi atribuite derivei genetice, populația africană modernă având cea mai mare diversitate genetică în comparație cu celelalte două grupuri genetice, iar eurasiaticii actuali având o diversitate genetică mai mare decât cea a locuitorilor actuali din Asia de Est. Studiul a sugerat că selecția naturală ar modifica genomul uman mult mai lent decât se credea anterior
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]