31,670 matches
-
coreean a abandonase regele și miniștrii și a colabora cu armata japoneză erau din ce în ce mai frecvente. Mai mult decât atât, atunci când întăririle Ming s-au retras, cei care au suferit au fost tot civilii coreeni. Când armata japoneză intra în capitală, palatul Gyeongbokgung era deja scrum iar sclavii coreeni salutau japonezii ca pe niște eliberatori. Sclavii au dat foc la toate birourile unde erau ținute evidențe legate de sclavie. În urma jefuirii orașului, Katō a costruit pe muntele Namsan un impunător castel japonez
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
este un templu budist din orașul Lhasa, Tibet, acum regiune autonomă a Chinei. Templul este considerat a fi cel mai sfânt din Tibet și aparține sectei Gelug. Este a doua cea mai cunoscută atracție turistică din Tibet, după Palatul Potala, iar datorită importanței sale a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO. Conform tradiției, templul a fost construit pentru prima dată în secolul al VII-lea, mai precis între anii 641-642, de către regele Tibetului din aceea perioadă, Songtsän Gampo. Inițial s-
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
a preluat în mod temporar, până în data de 26 august 1944, conducerea serviciului. El a furnizat Comandamentului Militar al Capitalei lista cu numerele de telefon ale oficialilor germani, care au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a prezentat la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde i s-a ordonat să treacă la arestarea oficialilor germani. După 23 august 1944, Traian Borcescu a contribuit la eliberarea din
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
să avem blocuri toată linia Copoului, să nu mai avem parcurile respective. Doar Grădina Copou și Parcul Expoziției ar fi fost salvate. Până la urmă i-am convins"", mai spune Mandache Leocov. Leocov a salvat, de asemenea, perdeaua de arbori din jurul Palatului Culturii din Iași: ""Am fost convocat de Maria Ghițulică, ea era prim-secretar. Avea un adjunct Ionescu, unu’ al dracului, i se spunea Baiazid. Și au vrut să taie tot cordonul de vegetație de acolo. Am intrat între ei ș
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
prim-secretar. Avea un adjunct Ionescu, unu’ al dracului, i se spunea Baiazid. Și au vrut să taie tot cordonul de vegetație de acolo. Am intrat între ei ș i-am rugat să-mi îngăduie să le povestesc toată istoria palatului. Cum s-au plantat arborii acolo încă de la 1833. La urmă le-am spus că «aveți dreptate, că nu s-au mai îngrijit plantele». Le-am promis că vin cu ai mei și rezolv problema"", explică botanistul. În jurul anului 1990
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
centrul orașului Napoli din sudul Italiei, având fațada principală către Piazza del Plebiscito. El a fost unul dintre cele patru reședințe din apropiere de Napoli folosite de regii Bourboni în timpul domniei lor din Regatul celor Două Sicilii (1730-1860): ceilalte erau palatele de la Caserta, Capodimonte (cu vedere la Napoli) și Portici (de pe pantele Vezuviului). Palatul se află pe locul unei clădiri mai vechi, în care a locuit fostul vicerege Don Pedro de Toledo, marchiz de Villafranca. Construcția actualei clădiri a fost începută
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
El a fost unul dintre cele patru reședințe din apropiere de Napoli folosite de regii Bourboni în timpul domniei lor din Regatul celor Două Sicilii (1730-1860): ceilalte erau palatele de la Caserta, Capodimonte (cu vedere la Napoli) și Portici (de pe pantele Vezuviului). Palatul se află pe locul unei clădiri mai vechi, în care a locuit fostul vicerege Don Pedro de Toledo, marchiz de Villafranca. Construcția actualei clădiri a fost începută în secolul al XVII-lea de către arhitectul Domenico Fontana. Palatul era destinat a
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
de pe pantele Vezuviului). Palatul se află pe locul unei clădiri mai vechi, în care a locuit fostul vicerege Don Pedro de Toledo, marchiz de Villafranca. Construcția actualei clădiri a fost începută în secolul al XVII-lea de către arhitectul Domenico Fontana. Palatul era destinat a-l găzdui pe regele Filip al III-lea al Spaniei cu prilejul unei vizite care nu a mai fost efectuată în această parte a împărăției lui, în schimb l-a adăpostit inițial pe viceregele Fernando Ruiz de
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
pictat în frescă de Battistello Caracciolo, Giovanni Balducci și Belisario Corenzio. Decorarea Capelei Regale a Adormirii Maicii Domnului a fost finalizată abia în 1644 de Antonio Picchiatti. În 1734, odată cu sosirea regelui Carol al III-lea al Spaniei la Napoli, palatul a devenit reședință regală a Bourbonilor. Cu ocazia căsătoriei sale cu Maria Amalia de Saxonia în 1738, Francesco De Mura și Domenico Antonio Vaccaro au contribuit la remodelarea interiorului. Regele Carol a construit alte trei palate situate mai la periferia
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
al Spaniei la Napoli, palatul a devenit reședință regală a Bourbonilor. Cu ocazia căsătoriei sale cu Maria Amalia de Saxonia în 1738, Francesco De Mura și Domenico Antonio Vaccaro au contribuit la remodelarea interiorului. Regele Carol a construit alte trei palate situate mai la periferia centrului orașului. Lucrări de modernizare au avut loc sub domnia lui Ferdinand I al celor Două Sicilii. În 1768, cu ocazia căsătoriei sale cu Maria Carolina a Austriei, Sala Mare a fost reconstruită sub supravegherea lui
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost construită o "aripă nouă", care în 1927 a devenit Biblioteca Națională Vittorio Emanuele al III-lea. Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată la Palatul din Caserta, deoarece orașul interior era mai ușor de apărat de atacurile navale, precum și mai îndepărtat de populația de multe ori rebelă din Napoli. În timpul ocupației napoleoniene palatul a fost înfrumusețat de Joachim Murat și de soția sa, Caroline Bonaparte
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată la Palatul din Caserta, deoarece orașul interior era mai ușor de apărat de atacurile navale, precum și mai îndepărtat de populația de multe ori rebelă din Napoli. În timpul ocupației napoleoniene palatul a fost înfrumusețat de Joachim Murat și de soția sa, Caroline Bonaparte, cu mobilier și decorațiuni neoclasice. Cu toate acestea, un incendiu izbucnit în 1837 a deteriorat mai multe camere, necesitând efectuarea unor restăurări în anii 1838-1858 sub conducerea lui
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Cu toate acestea, un incendiu izbucnit în 1837 a deteriorat mai multe camere, necesitând efectuarea unor restăurări în anii 1838-1858 sub conducerea lui Gaetano Genovese. În această perioadă s-au adăugat "Aripa Balurilor" și un punct de belvedere. La colțul palatului cu Teatrul San Carlo a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
efectuarea unor restăurări în anii 1838-1858 sub conducerea lui Gaetano Genovese. În această perioadă s-au adăugat "Aripa Balurilor" și un punct de belvedere. La colțul palatului cu Teatrul San Carlo a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
cu Teatrul San Carlo a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi, palatul și clădirile adiacente
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi, palatul și clădirile adiacente găzduiesc celebrul Teatro San Carlo, mai micul Teatrino di Corte (recent restaurat), Biblioteca Nazionale Vittorio Emanuele III, un muzeu și birouri, inclusiv pe cele ale Consiliului de turism regional. În 1888, regele Umberto I de Savoia a
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
sculptată de Giovanni Battista Amendola). Niciuna dintre statui nu se referă la dinastia de Bourbon, nici măcar Carol de Bourbon, care este, de fapt, inscripționat cu numele de Carol al III-lea. De o parte și de alta a intrării în Palatul Regal se află "Caii de bronz", două statui ecvestre donate regelui Ferdinand al II-lea de către țarul Nicolae I al Rusiei. Două grupuri identice realizate în Rusia de același autor, Peter Clodt von Jürgensburg, pot fi găsite pe marginile podului
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul localitatea Mamaia; municipiului Constanța. Denumită Palatul Regal din Mamaia pe vremea monarhiei, clădirea a făcut parte din proprietarea principesei Elena, mama regelui Mihai. Acolo tânărul rege și-a petrecut o parte din verile copilăriei. Odată cu revenirea în țară a lui Carol al II-lea și preluarea
Fosta vilă regală din Mamaia () [Corola-website/Science/333295_a_334624]
-
revenirea în țară a lui Carol al II-lea și preluarea tronului de la fiul său, relațiile lui Carol cu Elena s-au înrăutățit, astfel că Elena a fost obligată în cele din urmă să părăsească România. Ea a renunțat la Palatul Regal din Mamaia și la alte proprietăți din România în schimbul achiziționării de către statul român pe numele ei al Vilei Sparta din Florența. Clădirea a fost construită în perioada 1923-1926, după planurile arhitectului Mario Stoppa.
Fosta vilă regală din Mamaia () [Corola-website/Science/333295_a_334624]
-
Palatul cardinalului Zapata sau Palatul Zapata este un palat monumental din Napoli, situat în Piazza Trieste e Trento. A fost construit în secolul al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
Palatul cardinalului Zapata sau Palatul Zapata este un palat monumental din Napoli, situat în Piazza Trieste e Trento. A fost construit în secolul al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli în stil neoclasic la
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
Palatul cardinalului Zapata sau Palatul Zapata este un palat monumental din Napoli, situat în Piazza Trieste e Trento. A fost construit în secolul al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli în stil neoclasic la dorința medicului Domenico Cotugno
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli în stil neoclasic la dorința medicului Domenico Cotugno. El a servit ca sediu al puterii viceregale în timpul lucrărilor de reconstrucție ale actualului Palat Regal din Napoli. Mai târziu a fost cumpărat de baronul Girolamo Sarnelli, prieten apropiat al cardinalului Zapata. La 12 septembrie 1702 s-a născut aici Fericitul Gennaro Maria Sarnelli, fiul baronului Ciorani Angelo Sarnelli și misionar redemptorist ridicat ulterior la
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în clădire exista mai demult o frescă vastă, astăzi pierdută, reprezentând satul Avigliano în care familia lui don Girolamo Sarnelli avea pământuri și un mare palat.
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
sezoane ale sale. Direcția este asigurată mai târziu de Gaetano Donizetti, elev al lui Mayr. În 1834, Antonio Niccolini execută noi lucrări de restaurare. În 1844-1845, odată cu demolarea clădirii "Guardia Vecchia", Francesco Gavaudan și Pietro Gesuè refac latura vestică înspre Palatul Regal. La 27 martie 1969 este dat jos grupul sculptural al "Partenopei" realizat de Niccolini pe frontonul fațadei principale, din cauza faptului că acestea se mărunțise din cauza infiltrației apei de ploaie. La 11 iunie 2007, reconstruită "Triade della Partenope" este din
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]