31,773 matches
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, articulată în faimoasa teorie asupra neoiobăgiei, cu un larg răsunet în gândirea românească, ce a stârnit multe polemici în epocă, controverse și influențe prelungite și în „secvența” interbelică, când asistăm la dezbateri teoretice interesante, cu un relevant conținut științific. Teoria gheristă a neoiobăgiei a adus câteva inovații teoretice și metodologice în cercetarea procesului de modernizare a societăți românești: fondatorul „neoiobăgiei” a izbutit să „decupeze” din organismul social acel segment hotărâtor pentru funcționarea ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un larg răsunet în gândirea românească, ce a stârnit multe polemici în epocă, controverse și influențe prelungite și în „secvența” interbelică, când asistăm la dezbateri teoretice interesante, cu un relevant conținut științific. Teoria gheristă a neoiobăgiei a adus câteva inovații teoretice și metodologice în cercetarea procesului de modernizare a societăți românești: fondatorul „neoiobăgiei” a izbutit să „decupeze” din organismul social acel segment hotărâtor pentru funcționarea ansamblului social, fără a pierde din vedere întregul sistem, a cărui analiză minuțioasă i-a oferit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
restratificări sociale în sânul țărănimii: țărani fără pământ, țărani cu pământ insuficient ce-și închiriază munca altora, țărani cu pământ suficient pentru nevoile existenței și țărani înstăriți sau burghezia sătească (Costea, Larionescu, Tănăsescu, 1996, p. 341); cea mai interesantă contribuție teoretică a autorului neoiobăgiei, pusă în evidență de Ilie Bădescu, are în vedere stilul său de argumentare neoevoluționist, anticipând teoria lui E. Service a „efectului de răsturnare” al secvențelor dezvoltării sau „decalajul cultural invers” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, pp. 10-12). Gherea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Școlii de la București i-au îngăduit lui Virgil Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența suprapopulării agricole relative, densității rurale, nivelului de trai al gospodăriilor țărănești și structurii sociale a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația, școala etc. - poate fi apreciată ca o contribuție, cu note originale, a sociologiei poporaniste și țărăniste, mai ales dacă o raportăm la stadiul cercetării diferențierii și structurii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială și cucerirea puterii de către clasa respectivă. Sunt relevatoare precizările pe care le face Ralea cu privire la „constituirea proletariatului sub formă de clasă revoluționară”, capabilă să impună grupului întreg un nou etalon de valori (1930), considerente ce se înscriu în orizontul teoretic al gândirii marxiste, de care a fost influențat autorul atunci când și-a elaborat teza de doctorat la Sorbona; o altă idee importantă pentru concepția dezvoltării sociale a fost dezvoltată de Ralea în termenii unor mecanisme de transformare a claselor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rânduieli ierarhice, de clasă și de castă; 2) „sistemul capitalist, în speță proletariatul industrial, s-au ridicat pe ruina parțială a gospodăriei țărănești, nu doar în Răsărit, ci și în Apus” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 85). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, Ilie Bădescu apreciază efortul lor de a regândi legea standard a evoluției capitaliste și de a formula, cu circa cinci decenii în avans față de neoevoluționiștii americani, ideea „potențialului evoluționar” al societăților țărănești, invalidând „mitul evoluționismului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
redirecționării acțiunii de reformare socială. În acest context de idei, se poate aprecia faptul că analizele sociologice din perioada avută în vedere se înscriu ca rezultate de valoare într-o teorie a utilizării cercetării sociale pentru reconstrucția societății, a valorii teoretice și sociale a disciplinei. Bibliografie Abraham, D.; Chelcea, S., 1996, „Contribuția științifică a profesorului H.H. Stahl la cunoașterea comunităților rurale românești”, în M. Larionescu (coord.), Școala Sociologică de la București. Tradiție și actualitate, Editura Metropol, București. Barbu, D., 1995, „«Formele fără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a unora noi și acesta este cel dintâi aspect care pune serios în discuție prezumțiile teoriilor dezvoltării prin modernizare. Să examinăm chestiunile prin mijlocirea acelor teorii care prezintă dezvoltarea drept un fenomen imputabil proceselor modernizării. Înainte de a examina această serie teoretică, să reținem clasificarea pe care Alvin J. So o face teoriilor dezvoltării. O primă clasă este aceea a teoriilor care asimilează dezvoltarea unui proces de diferențiere structurală a sistemelor sociale. A doua clasă este aceea a teoriilor funcționaliste ale dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care un astfel de proces le induce la scara societăților. A treia clasă este a teoriei agenților capabili să inducă fenomene de dezvoltare într-o societate. Un loc special revine teoriei obstacolelor și teoriei baricadelor. La aceste grupări sau familii teoretice se adaugă marea familie a teoriilor dependenței și subdezvoltării, prin care deja paradigma clasică a tranziției este criticată sever și părăsită în cele din urmă. O poziție specială par să dețină teoriile mondialiste și marea clasă a teoriilor preocupate de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cărora se propagă modelul occidental ca model societal universal și civilizație planetară unică. La acest sistem de gândire, atît de bine codificat sub forma teoriilor modernizării, cum s-a precizat, s-au ivit reacții în țările întârziate într-o direcție teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la situații reale, fapt esențial într-o lume a schimbărilor rapide. Fără acest stoc colectiv nu funcționează „procesorul” individual de informație, iar antrenarea lui presupune întărirea liantului solidarității. Punând învățarea în centrul dezvoltării sociale, aceasta din urmă își ameliora baza teoretică și metodologică: prin învățare, „dezvoltarea și desfășurarea potențialului uman determină, în ultimă instanță, succesul sau eșecul dezvoltării economice, sociale sau de orice alt fel” (Bothin, Elmandjira, Malița, 1978). Mai mult decât atât, stagnarea unei societăți poate fi identificată prin blocarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dar decide transformarea radicală a organizării socioeconomice de tip socialist - pe care o exacerbase „revoluția culturală” a lui Mao și o adusese la extrem Pol Pot în Cambodgia - într-o organizare socială și economică de tip capitalist. Împotriva oricăror prognoze teoretice și ideologice, bunul-simț al politicienilor comuniști chinezi a triumfat. China comunistă a înfrânt protestul politic al clasei mijlocii a societății socialiste nu doar prin represiune politică și militară (piața Tiananmen), ci și prin mobilizarea împotriva acesteia a unei clase mijlocii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
văduvită de cea mai importantă dintre toate componentele sale - proiectul capitalismului postcomunist. Problema a fost transferată, pentru rezolvare practică, instituțiilor implicate în proces, de la FMI și BIRD la Comisia UE și OECD. Nevoite să dea un răspuns pragmatic unor probleme teoretice fundamentale nesoluționate, aceste instituții au acordat prioritate unor considerente politice - între care „teama de comunism” a jucat un rol important (Zamfir, 2004) - și unora conjuncturale, căci întregul proces depindea de capacitatea de finanțare de către capitalismul dezvoltat a tranzițiilor postcomuniste. Constrângerile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
jucat un rol important (Zamfir, 2004) - și unora conjuncturale, căci întregul proces depindea de capacitatea de finanțare de către capitalismul dezvoltat a tranzițiilor postcomuniste. Constrângerile de finanțare au jucat, în definitivarea proiectului tranziției către capitalism, un rol mai important decât considerentele teoretice și științifice. Instituțiile internaționale finanțatoare și-au asumat un rol de „vârf de lance”, dar au luat decizia ca finanțarea tranzițiilor postcomuniste să fie realizată de capitalul occidental privat. Rezultatul a fost conceptul de economie de piață funcțională a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în două procese instituționale aflate la îndemâna clasei politice - privatizarea pe scară largă, un fel de inversare a naționalizării pe scară largă, prin care a fost construit socialismul - și abandonarea de către stat a administrării prețurilor, lăsate pe seama pieței. Pe această bază teoretică, a fost elaborat un algoritm al tranziției către capitalism în două variante, una „bună” și una „mai puțin bună”, dar nu în întregime „rea”: așa-numita „terapie de șoc”, opusă „tranziției graduale” (Kornai, 1990). Deoarece era preocupată mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Problemele genezei noului capitalismului românesc Două mari paradigme există cu privire la capitalism. Cea originară în scrierile lui Marx afirmă că noua formă de organizare a economiei și a societății provine din proprietatea privată asupra capitalului și a muncii. În variantele sale teoretice, capitalismul depinde în mod esențial de instituțiile proprietății și ale pieței. A doua paradigmă își are originea în lucrările lui Max Weber și consideră capitalismul ca un ansamblu de comportamente determinate cultural. În aceste variante, capitalismul depinde în mod esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
el a recomandat o metodă inspirată din paradigma instituțională, și anume privatizarea rapidă, prin „terapie de șoc”, a avuției statului socialist. Capitalismul românesc a debutat și el cu cele câteva zeci de mii de întreprinzători în care își puneau speranțele teoretice Schumpeter la începutul secolului și Kornai la sfârșitul său. Aproape imediat după revoluție, noua guvernare a legiferat posibilitatea liberei inițiative și, practic de a doua zi, zeci și apoi sute de mii de mici întreprinzători și-au făcut brusc apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prin măsuri instituționale specifice. Studiul meu va începe prin conceptualizarea participării ca implicare în acțiunea colectivă și prin sublinierea importanței distincției dintre leadership și activism. Incluzând problema participării în câmpul conceptual al acțiunii colective, am realizat o sinteză a rezultatelor teoretice care reflectă rezultate din domenii aparent eterogene, precum participarea politică, mișcările sociale sau participarea voluntară. Pentru a căuta factorii culturali și factuali asociați participării sau neparticipării la rezolvarea prin acțiune colectivă a problemelor comunitare, am realizat 28 de interviuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
neparticipării la rezolvarea prin acțiune colectivă a problemelor comunitare, am realizat 28 de interviuri cu actori implicați în diverse măsuri în viața a zece scări de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind urmărite în contextul colectivităților urbane din România. Participarea: dimensiuni conceptuale și teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții de cercetare dedicate participării care au reușit să producă rezultate interesante chiar fără a comunica prea mult între ele. O direcție este produsă de bogata investigație teoretică și empirică a participării și socializării politice, alta e preocuparea mai recentă, dar la fel de productivă față de participarea în organizații voluntare, a treia orientare este cercetarea și teoretizarea din ultimele două decenii despre mișcările sociale, iar ultima e reprezentată de eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și, în același timp, au beneficii mai mari de pe urma acțiunii, inclusiv un prestigiu final mai mare. Este de așteptat ca liderii să se recruteze dintre persoanele cu pozițiile cele mai centrale din structura de rețea a comunității. Construirea unui model teoretic al participării în acțiunea colectivă care ține cont de distincția dintre lideri și activiști simpli nu este o sarcină ușoară, mai ales că literatura actuală ignoră, de obicei, specificitățile celor două categorii de actori. Secțiunea care urmează va încerca o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
psihologică, care poate fi identificat ca o predispoziție înaltă pentru implicarea în acțiunea colectivă, fie prin suportarea costurilor, fie prin conducerea acesteia. Acest factor se presupune a fi o variabilă reziduală, care ar lămuri partea rămasă neexplicată de restul modelelor teoretice, sau o a treia variabilă, ce dă seamă de relațiile dintre alte caracteristici în studiile nonexperimentale, care sunt predominante în acest domeniu de cercetare. Factorii psihosociologici sunt relevanți în multe modele, ca mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
supradimensionat în fixarea standardelor serviciilor de suport, și unele ONG-uri românești sau străine. Acestea, în lipsa unor specialiști în domeniu, au deformat profesia de asistent social prin simplificarea exagerată, dusă până la caricaturizarea atribuțiilor asistentului social. Ignorându-se, în fapt, complexitatea teoretică și practică a profesiei s-a creat o falsă percepție că acțiunile umanitare desfășurate la întâmplare de ONG-uri pot înlocui activitățile specializate ale profesioniștilor cu o înaltă calificare în asistență socială. Prin aceasta, se poate crea o falsă imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accentuează importanța existenței unui capital uman sănătos în dezvoltarea socială și vorbește, în același timp, despre implicarea nivelului de dezvoltare economic și al calității serviciilor sanitare în starea de sănătate a populației. Prima parte a studiului face așadar câteva considerații teoretice asupra relației dintre starea de sănătate a populației, serviciile publice de sănătate și dezvoltarea socială. A doua parte a materialului analizează deficiențele serviciilor de sănătate din România, din perspectiva influenței pe care acestea (prin calitate, echitate și accesibilitate) o au
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dacă acestea pun în discuție justețea existenței fenomenului sau dimensiunile lui. Tematica a stimulat dezvoltarea teoriilor justiției distributive, care s-au străduit, în timp, să identifice caracteristicile unei distribuții juste din punct de vedere social și economic. Amprenta diferitelor curente teoretice a făcut ca răspunsurile acestui demers să contureze o paletă largă de soluții, cel puțin la nivelul teoriei, mergând de la acceptarea inegalităților de orice tip - în virtutea libertăților și a drepturilor - până la urmărirea distribuirii egale a rezultatelor obținute. Între aceste extreme
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]