31,129 matches
-
care include nativii din Asia, Japonia, Asia de Sud, America și Oceania). Acest studiul a stabilit că multe dintre diferențele observate între grupurile etnice pot fi atribuite derivei genetice, populația africană modernă având cea mai mare diversitate genetică în comparație cu celelalte două grupuri genetice, iar eurasiaticii actuali având o diversitate genetică mai mare decât cea a locuitorilor actuali din Asia de Est. Studiul a sugerat că selecția naturală ar modifica genomul uman mult mai lent decât se credea anterior, alți factori cum ar fi
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
America și Oceania). Acest studiul a stabilit că multe dintre diferențele observate între grupurile etnice pot fi atribuite derivei genetice, populația africană modernă având cea mai mare diversitate genetică în comparație cu celelalte două grupuri genetice, iar eurasiaticii actuali având o diversitate genetică mai mare decât cea a locuitorilor actuali din Asia de Est. Studiul a sugerat că selecția naturală ar modifica genomul uman mult mai lent decât se credea anterior, alți factori cum ar fi migrația intra și intercontinentală având o influență
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
din Asia de Est. Studiul a sugerat că selecția naturală ar modifica genomul uman mult mai lent decât se credea anterior, alți factori cum ar fi migrația intra și intercontinentală având o influență cu mult mai mare asupra distribuției variației genetice. Cu aproximativ 70.000 de ani în urmă, o parte din populația purtătoare a haplogrupului L3 a migrat din Africa de Est către Orientul Apropiat. Schimbarea condițiilor climatice, ce au transformat deșertul Sahara într-o regiune fertilă (teoria pompei sahariene
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
migrației pe malul mării au fost distruse de creșterea nivelului mării din Holocen. Alternativ, populația europeană ar fi fost fondată de o populație de talie mică ce poseda ambele haplogroupuri, M și N, haplogroupul M pierzându-se ulterior datorită derivei genetice determinate de o reduce importantă a numărului de indivizi ai populației (fenomene numite "efectul „gâtului de sticlă”" și "efectul de fondator"). Astăzi, Marea Roșie are o lățime de aproximativ 20 km la nivelul strâmtorii Bab el-Mandeb, însă acum 50.000 de
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
genei "MC1R" în Papua-Noua Guinee (una din numeroasele gene implicate în sinteza melaninei) este identic cu cel al populației africane (conținând o singură mutație silențioasă). Astfel, deși aceste grupuri se disting de populația africană la nivelul altor loci (datorită derivei genetice, efectului gâtului de sticlă, etc.), este evident că selecția pentru caracterul închis la culoare al pielii a continuat și după exodul din Africa (cel puțin pentru gena "MC1R"). Acest lucru ar susține ipoteza ce sugerează că populația inițială ce a
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
și până în prezent s-a realizat în cadrul unei populații unice, cu răspândire mondială continuă. Susținătorii teoriei originii multiregionale resping ipoteza unei bariere reproductive între populațiile arhaice de "Homo" din Eurasia și Africa și aduc ca argumente unele fosile și dovezi genetice. Un studiu recent a sugerat că aproximativ 5% din fondul genetic al omului modern ar putea avea ca origine încrucișări între omul de Neanderthal și omul modern ce trăia în Europa. Un studiu recent a descoperit o mandibulă fosilizată, veche
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
răspândire mondială continuă. Susținătorii teoriei originii multiregionale resping ipoteza unei bariere reproductive între populațiile arhaice de "Homo" din Eurasia și Africa și aduc ca argumente unele fosile și dovezi genetice. Un studiu recent a sugerat că aproximativ 5% din fondul genetic al omului modern ar putea avea ca origine încrucișări între omul de Neanderthal și omul modern ce trăia în Europa. Un studiu recent a descoperit o mandibulă fosilizată, veche de aproximativ 110.000 de ani, ce se presupune că ar
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
(numit și efectul de „strangulare a populației” sau de „gâtuire genetică”) ("population bottleneck" în limba engleză) este un eveniment evolutiv în care o proporție semnificativă a unei populații sau specii este ucisă sau împiedicată de a participa la reproducere. Diminuarea efectivului populației crește deriva genetică, căci rata derivei genetice este invers
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
strangulare a populației” sau de „gâtuire genetică”) ("population bottleneck" în limba engleză) este un eveniment evolutiv în care o proporție semnificativă a unei populații sau specii este ucisă sau împiedicată de a participa la reproducere. Diminuarea efectivului populației crește deriva genetică, căci rata derivei genetice este invers proporțională cu mărimea populației. Reducerea dispersiei populației duce, în timp, la creșterea omogenității genetice. Dacă este severă, diminuarea populației poate, de asemenea, crește semnificativ consangvinizarea datorită reducerii numărului de parteneri posibili. Un tip particular
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
de „gâtuire genetică”) ("population bottleneck" în limba engleză) este un eveniment evolutiv în care o proporție semnificativă a unei populații sau specii este ucisă sau împiedicată de a participa la reproducere. Diminuarea efectivului populației crește deriva genetică, căci rata derivei genetice este invers proporțională cu mărimea populației. Reducerea dispersiei populației duce, în timp, la creșterea omogenității genetice. Dacă este severă, diminuarea populației poate, de asemenea, crește semnificativ consangvinizarea datorită reducerii numărului de parteneri posibili. Un tip particular de efect al gâtului
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
semnificativă a unei populații sau specii este ucisă sau împiedicată de a participa la reproducere. Diminuarea efectivului populației crește deriva genetică, căci rata derivei genetice este invers proporțională cu mărimea populației. Reducerea dispersiei populației duce, în timp, la creșterea omogenității genetice. Dacă este severă, diminuarea populației poate, de asemenea, crește semnificativ consangvinizarea datorită reducerii numărului de parteneri posibili. Un tip particular de efect al gâtului de sticlă numit efect de fondator poate apărea în cazul în care un grup mic de
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
o schimbare climatică majoră. Teoria se bazează pe dovezile geologice ale unor schimbări climatice bruște și pe probele de coalescență ale unor gene (incluzând ADN-ul mitocondrial, cromozomul Y și unele gene nucleare), precum și pe nivelul relativ scăzut de variație genetică al populației umane. Cu toate acestea, coalescența fiind un proces genetic așteptat, el nu indică, în sine, o gâtuire a populației, deoarece ADN-ul mitocondrial și ADN-ul cromozomului Y reprezintă doar o mică parte a întregului genom și sunt
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
unor schimbări climatice bruște și pe probele de coalescență ale unor gene (incluzând ADN-ul mitocondrial, cromozomul Y și unele gene nucleare), precum și pe nivelul relativ scăzut de variație genetică al populației umane. Cu toate acestea, coalescența fiind un proces genetic așteptat, el nu indică, în sine, o gâtuire a populației, deoarece ADN-ul mitocondrial și ADN-ul cromozomului Y reprezintă doar o mică parte a întregului genom și sunt atipice prin modul lor de transmitere doarece sunt moștenite exclusiv prin intermediul
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
de altă parte, în anul 2000, un articol din revista științifică "Molecular Biology and Evolution" ("Biologia Moleculară și Evoluția") a sugerat existența, mai degrabă, a unui model de transplantare sau a unui „blocaj lung” pentru a ține cont de variația genetică limitată, decât a unui modelul de schimbare climatică catastrofică. Acest lucru ar fi în concordanță cu sugestia că în Africa sub-sahariană numărul indivizilor ar fi putut fi redus până la aproximativ 2.000, probabil pentru o perioadă de circa 100.000
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
putut fi redus până la aproximativ 2.000, probabil pentru o perioadă de circa 100.000 de ani, înainte de a se înregistra o nouă creștere a numărului indivizilor în Paleoliticul superior. Cu cât o populație devine mai mică, cu atât deriva genetică joacă un rol mai important în speciație. Populația unei specii sălbatice, ca de exemplu ursul brun, poate fi redusă la doar câteva zeci de perechi pe o insulă arctică. Este probabil ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul ultimei periode glaciare
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
de înot, rezistența la frig sau agresivitatea grupului în doar câteva generații . În biologia conservării, mărimea minimă a unei populații viabile este cea mai mică populație ce poate exista fără riscul de extincție datorită dezastrelor naturale sau demografice sau evenimentelor genetice stocastice. Această valoare este folosită în determinarea mărimii efective a populației atunci când o populație este expusă riscului de extincție. Acest articol este o traducere parțială a articolului "Population bottleneck" din enciclopedia Wikipedia în limba engleză.
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
concluzia că toți oamenii astăzi în viață sunt, cel mai probabil, descendenți direcți pe linie paternă ai unui bărbat care a trăit pe continentul african cu aproximativ 60.000 de ani în urmă. Este posibil să fi existat o izolare genetică și încrucișări între grupurile ancestrale timpurii din Africa, unul dintre grupuri fiind mai izolat și, prin urmare, având printre caracteristicele sale predominanța unui vechi haplotip al cromozomului Y. Wells afirmă că probele sale, bazate analiza ADN-ului cromozomului Y, indică
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
cu el nu au reușit să producă o linie neîntreruptă de indivizi de sex masculin până în zilele noastre. Adam cu cromozomul Y a trăit, probabil, între 60 mii și 90 mii ani în urmă, judecând după „ceasul molecular” și markerii genetici studiați. În timp ce urmașii lor au fost cu siguranță apropiați, Adam cu cromozomul Y și Eva mitocondrială sunt separați în timp de zeci de mii de ani. Cea mai recentă vârstă stabilită pentru Adam cu cromozomul Y în comparație cu Eva mitocondrială corespunde
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
Efectul de fondator reprezintă, în genetica populațiilor, pierderea variabilității genetice ce apare atunci când o nouă populație are ca origine un număr foarte mic de indivizi dintr-o populație mai mare. Acest concept a fost dezvoltat pentru prima dată în mod complet de Ernst Mayr în 1952 folosind lucrări teoretice deja
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
indivizi dintr-o populație mai mare. Acest concept a fost dezvoltat pentru prima dată în mod complet de Ernst Mayr în 1952 folosind lucrări teoretice deja existente, cum ar fi cele ale lui Sewall Wright. Ca urmare a pierderii variabilității genetice, noua populație poate fi complet diferită, atât genetic cât și fenotipic, de populația mamă din care este derivată. În cazuri extreme, se consideră că efectul fondator poate participa la procesul de speciație și la evoluția ulterioară de noi specii. În
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
a fost dezvoltat pentru prima dată în mod complet de Ernst Mayr în 1952 folosind lucrări teoretice deja existente, cum ar fi cele ale lui Sewall Wright. Ca urmare a pierderii variabilității genetice, noua populație poate fi complet diferită, atât genetic cât și fenotipic, de populația mamă din care este derivată. În cazuri extreme, se consideră că efectul fondator poate participa la procesul de speciație și la evoluția ulterioară de noi specii. În figura indicată, populația originală are aproximativ un număr
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
bottleneck" în engleză), reprezentând reducerea importantă a număului de indivizi ai unei populații, poate provoca, de asemenea, un efect de fondator, chiar dacă, în mod strict, aceasta nu este o nouă populație. Efectul de fondator este un caz special de derivă genetică. Noua populație este adesea o populație cu un număr redus de indivizi și care prezintă o sensibilitate crescută la deriva genetică, o creștere a cosangvinizării și variabilitate genetică relativ scăzută. Acest lucru poate fi observat în fondul genetic limitat evidențiat
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
chiar dacă, în mod strict, aceasta nu este o nouă populație. Efectul de fondator este un caz special de derivă genetică. Noua populație este adesea o populație cu un număr redus de indivizi și care prezintă o sensibilitate crescută la deriva genetică, o creștere a cosangvinizării și variabilitate genetică relativ scăzută. Acest lucru poate fi observat în fondul genetic limitat evidențiat la populațiile din Islanda, Insula Paștelui și Insula Pitcairn. Un alt exemplu este celebra populație cu frecvență ridicată a surzilor din
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
o nouă populație. Efectul de fondator este un caz special de derivă genetică. Noua populație este adesea o populație cu un număr redus de indivizi și care prezintă o sensibilitate crescută la deriva genetică, o creștere a cosangvinizării și variabilitate genetică relativ scăzută. Acest lucru poate fi observat în fondul genetic limitat evidențiat la populațiile din Islanda, Insula Paștelui și Insula Pitcairn. Un alt exemplu este celebra populație cu frecvență ridicată a surzilor din insula Martha's Vineyard care a dus
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
de derivă genetică. Noua populație este adesea o populație cu un număr redus de indivizi și care prezintă o sensibilitate crescută la deriva genetică, o creștere a cosangvinizării și variabilitate genetică relativ scăzută. Acest lucru poate fi observat în fondul genetic limitat evidențiat la populațiile din Islanda, Insula Paștelui și Insula Pitcairn. Un alt exemplu este celebra populație cu frecvență ridicată a surzilor din insula Martha's Vineyard care a dus la dezvoltarea unui limbaj al semnelor specific acestei insule ("Martha
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]