31,572 matches
-
se întâlnește în Europa de la coasta atlantică a Franței până în Rusia Europeana, Peninsula Balcanică și Caucaz. Populații izolate se găsesc în Estonia și aproape de St Petersburg, Rusia. Lipsește din Danemarca, Peninsula Scandinavă și nordul Poloniei. În afara Europei, se întâlnește în vestul Asiei Mici (Turcia) și Persia. A fost găsit în următoarele țări: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, sudul Germaniei, Grecia, Ungaria, nordul Italiei, Liechtenstein, Luxemburg, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
până când a fost pusă din nou în funcțiune pentru a transporta civili și personalul militar, ca parte a operației Hannibal. Operațiunea Hannibal a reprezentat evacuarea navală a trupelor germane și civililor din Curlanda , (Prusia de Est) și Danzig (Prusia de Vest) ca urmare a avansării Armatei Roșii. Misiunea finală a navei "Wilhelm Gustloff" a fost de a evacua refugiați germani și personal militar, precum și tehnicieni care lucraseră la bazele de arme avansate din Marea Baltică de la Gdynia (Gotenhafen) la Kiel. Listele echipajului
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
trei dintre ele echipate cu mitraliere și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de drumurile de acces, iar celelalte apărau flancurile podurilor. Câte o companie de infanterie era plasată în tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul fiecărui pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să monteze încărcăturile explosive pe țevile tunurilor, să le detoneze și toate aceste acțiuni să fie executate cu succes sub focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii Fall Gelb. Grupurile desemnate pentru atacarea podurilor urmau să copleșească apărătorii belgieni, să preia controlul podurilor, să îndepărteze încărcăturile
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au avut loc și în partea nordică a fortului, parașutiștii acționând contratimp pentru distrugerea sau scoaterea din funcțiune a fortificațiilor care adăposteau piesele de artilerie. Obiectivul nr. 13 era o cazemată care adăpostea mitraliere care acopereau cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să se retragă, după care au distrus cu explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când la suprafața apei pentru a înghiți aer. Lepisosteiformele existente sunt răspândite în apele dulci din estul Americii de Nord, la nord până în Montana (SUA) și sudul provinciei Quebec (Canada), la vest până în Montana și în America Centrală și Cuba. Speciile fosile (dispărute) de lepisosteiforme aveau o biodiversitate și un areal mult mai mare. Fosile bine conservate de lepisosteiforme au fost găsite în vestul Americii de Nord, Europa, Africa, Madagascar, India și America de Sud. Speciile fosile
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
până în Montana (SUA) și sudul provinciei Quebec (Canada), la vest până în Montana și în America Centrală și Cuba. Speciile fosile (dispărute) de lepisosteiforme aveau o biodiversitate și un areal mult mai mare. Fosile bine conservate de lepisosteiforme au fost găsite în vestul Americii de Nord, Europa, Africa, Madagascar, India și America de Sud. Speciile fosile sunt absente în Asia de Est. Raportarea unei specii existente în China ("Lepisosteus sinensis" Bleeker, 1873) a fost o eroare, care de fapt a fost un pește teleostean din familia "Belonidae
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
numele , începând cu după amiaza și seara zilei de 31 decembrie 1989. Printre cei care au vorbit la microfonul Radio Nova 22, în acea primă zi de emisie, a fost și poetul Mircea Dinescu. Cum emițătorul Thomson, funcționa pe bandă Vest (87,5 - 108 Mhz), până la apariția Radio Delta RFI, Radio Nova 22 a fost singurul post de radio independent care emitea pe această bandă, în plus, era unicul post de radio bucureștean care emitea stereo. În perioada 1990 - 1992, Radio
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
DJ la Radio Nova Paris și de viitorul ei soț Patrick Leygonie, cel care mixa benzile sonore pentru paradele de modă ale lui Paco Rabane. Cei doi aveau și sarcina de a recruta o echipă de emisie. Întrucât pe banda Vest (87,5 - 108 Mhz), la momentul respectiv, nu se recepționa decăt radio Horizont din Bulgaria pe 103 Mhz prin releul de la Ruse, precum și sunetul Televiziunii Române, care se recepționa pe frecvența de 91,75 Mhz, deoarece se emitea pe canalul 4
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
Nova 22, a fost acela că, datorită calității programelor, dar și a dotării tehnice care permitea o transmisie fără cusur, i-a determinat pe mulți bucureșteni să-și cumpere aparate de radio care să fie dotate cu bandă de recepție vest (87,5 - 108 Mhz), aceștia devenind astfel ascultătorii fideli ai programelor Radio Nova 22. Din păcate, așa cum se întâmplă adeseori, echipa de realizatori de programe s-a scindat din motive firești pentru România anilor respectivi, legate de neînțelegeri materiale și
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
bătuți. Cei doi băieți ai lui Onache au plecat pe front și au murit în război. După reocuparea Basarabiei de către URSS în primăvara anului 1944 casele ciuturenilor i-au găzduit timp de două săptămâni pe ostașii sovietici ce înaintau înspre vest. Chiaburul Haralampie (al cărui fiu, Nică, se refugiase în România) a fost ridicat de autorități și deportat la o mină de minereuri radioactive din Munții Ural, iar averea lui a fost împărțită țăranilor săraci. Mircea Moraru, soțul Nuței, intrase ca
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
stațiile aviației de vânătoare din sector, inclusiv aeroportul RAF Kenley. Comandnatul stației de la Kenley, Thomas Prickman, a făcut o analiză a rutei urmate de bombardierele Dornier, care se deplasau la joasă înălțime. Cum direcția de zbor părea să fie spre vest, dar nu se putea face o previziune sigură, el și controlorii de zbor au hotărât ca escadrilele No. 64 și 615 să decoleze pentru contracararea unui atac inamic probabil la mare înălțime. Bombardierele germane au depășit Lewes până au ajuns
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mai sunt cunoscute, între altele, Kishla din Jaffa și cea din Nazaret. este o clădire pătrată, având o curte interioară neacoperită, asemănătoare construcției unui han. Ea are două etaje, cel inferior fiind cu mult mai înalt decât celalalt. Partea de vest a clădirii se sprijină pe zidul cetății, construit în epoca otomană. Cea de nord e mărginită de șanțul de apărare al Turnului lui David; partea de est este orientată spre Orașul vechi, iar cea de sud spre periferia Cartierului armean
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
Operațiunea Vântul de Nord ("Unternehmen Nordwind") a fost ultima ofensivă majoră a Germaniei Naziste din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale pe frontul de vest. Operațiunea a fost declanșată pe 31 decembrie 1944 în Alsacia și Lorena în nordul Franței și s-a încheiat pe 25 ianuarie. Într-o întâlnire cu cei mai importanți comandanți militari ținută la Adlerhorst, Adolf Hitler a declarat pe 28
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri aspri, care se extinde pe piept, este legată de o glandă cutanată cervicală. Este răspândit în Africa de Vest, Africa Centrală și vestul Africii de Est. Liliacul frugivor gulerat mic a fost găsit de-a lungul ecuatorului în următoarele țări: Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Republica Democrată Congo, Coasta de Fildeș, Guineea Ecuatorială (Bioko), Gabon, Ghana, Guineea, Liberia, Nigeria, Rwanda, Sierra Leone, Togo, Uganda. Deși este
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
Armata 1 Austro-Ungară" a reluat prin surprindere atacul în zona vârfului Coșna - apărat de "Divizia 1 Cavalerie". Datorită superiorității de forțe a reușit ocuparea vârfului, dezorganizarea și slăbirea trupelor românești, dar cavaleriștii au rezistat totuși repliați pe panta estică la vest de Nicorești. "Regimentul 1 Roșiori pe jos" a fost distrus, iar resturile sale au luat drumul prizonieratului. In cursul nopții, 2 batalioane de grăniceri și "Brigada 2 Roșiori" (relocată din sectorul "Diviziei a 6-a Infanterie") trimise ca întăriri s-
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
și elementele lui constituitive sunt racordate compoziției lui. Caracteristice rămîn coloanele octaedrice din piatră brută ce susțin frontonul triunghiular al portalului și colonada galeriei „curdonerului”, în partea sudică. Celelalte galerii sunt susținute de stîlpi. Cornișa fațadelor de sud și de vest sunt încununate cu atice și balustradă. Rezaliții sunt evidențiați clar. Parțial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interior parchetul și rozetele de pe tavan. De-a lungul istoriei complexul din Cubolta a suferit mari schimbări. Fiind transformat în
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
în frunte cu Nicoară Potcoavă și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în timpul căreia Nicoară este grav rănit. Fugarii se îndreaptă spre vest și, după un scurt popas pe malurile Moldovei, sunt găzduiți la conacul din Dăvideni al boierului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Rămași acolo câteva săptămâni, frații Nicoară și Alexandru Potcoavă se îndrăgostesc amândoi de jupânița Ilinca, angelica fiică a
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Rus. Două mari proiecte din secolul al XIX-lea au contribuit la revitalizarea orașului. , terminat în 1832, lega Nemanul de Marea Neagră, și prin Kaunas a fost terminată în 1862; ea făcea parte dintr-o restrânsă rețea de căi ferate din vestul Rusiei. Frontierele vestice ale Rusiei aveau nevoie de apărare, și existau sau erau construite diverse cetăți în Letonia, Ucraina și în Belarus. Conceptul de construcție a unei cetăți în Lituania a fost discutat fără rezultate în 1796, dar a devenit
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Napoleon. a reușit să treacă Nemunasul fără mari dificultăți lângă Kaunas în drumul său către Moscova. O Germanie din ce în ce mai unită îngrijora Imperiul în a doua jumătate a secolului. O cetate la Kaunas ar fi prezentat un obstacol pentru atacurile dinspre vest, împiedicând alte invazii către Riga și Vilnius. Pentru a controla regiunea, atacatorii ar fi trebuit mai întâi să neutralizeze Kaunasul. Puși în fața acestei posibilități și evaluând avantajele naturale ale orașului, oficialii ruși au hotărât să construiască o cetate acolo. După
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
pe Frontul de Est din iarna lui 1915. Ofensiva avea scopul de a înainta peste râul Vistula și eventual de a scoate Rusia din război. Șeful statului major german credea cu tărie că războiul va fi câștigat pe Frontul de Vest și ezita să-l susțină pe Paul von Hindenburg, comandantul Frontului de Est. Falkenhayn a aprobat însă în cele din urmă ofensiva pusă la cale de Hindenburg. Hindenburg urma să conducă personal ofensiva de pe sectorul nordic în zona (locul unei
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile județelor Arad și Timiș. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-vestică a județului Arad (pe teritoriile administrative ale orașelor Arad, Nădlac și Pecica; și pe cele ale comunelor Felnac, Secusigiu, Semlac, Șeitin și Zădăreni) și în cea
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
protecție specială avifaunistică omonime. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, lunci aluviale, meandre, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) din Câmpia Banatului, subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest. Aria protejată este încadrată în bioregiunea panonică a luncii inferioare a râului Mureș, întinsă între municipiul Arad și granița cu Ungaria. Clima Câmpiei Banatului este una temperată cu ușoare influențe oceanice, caracterizată prin temperaturi medii anuale cuprinse între 8 și
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
lapoviță, ninsori) medii anuale se încadrează între 500 și 700 mm. Vânturile permanente sunt Austrul, un vânt uscat și cald (ce aduce secetă) ce bate din partea sud-vestică atingând o viteză cuprinsă între 20 și 30 km/oră și Vântul de Vest (un vânt de altitudine cu influență oceanică). Situl Lunca Mureșului Inferior prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată dispune de 10
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Napoleon” de la Saumur și podul de cale ferată aflat la est de primul. Germanii au adus în zonă artileria și, în scurtă vreme, aproximativ 2.000 de proiectile au lovit orașul Saumur în următoarele două zile. La Gennes, mai la vest de Saumur, podul rutier a fost de asemena aruncat în aer imediat ce în zonă au apărut cercetașii germani. În seara zilei de 19 iunie, 50 transportoare germane au ajuns în zonă cu militari ai trupelor de asalt, care au încercat
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]