30,841 matches
-
izolați, majoritatea în păduri. Capul este mic, botul ascuțit, nasul îngust, golaș și cu nările situate în vârf. Membrele lungi, delicate, sunt subțiri aproape cât un creion și se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Sunt lipsite de coarne, au degetele II și V destul de bine dezvoltate și foiosul puțin diferențiat. Caninii superiori sunt dezvoltați și transformați în defense. le au o talie mică, fiind cele mai mici dintre toate rumegătoarele. Lungimea cap + trunchi = 45-85 cm, lungime cozii = 2-15 cm, înălțimea
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt lungi, subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt separate între ele. Fibula și tibia sunt sudate în partea distală. La genurile "Tragulus" și "Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt separate între ele. Fibula și tibia sunt sudate în partea distală. La genurile "Tragulus" și "Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii III și IV considerabil mai mari decât degetele
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii III și IV considerabil mai mari decât degetele laterale II și V. La "Hyemoschus", degetele laterale nu ating pământul, pentru că el calcă numai pe vârfurile degetelor mediane. Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii III și IV considerabil mai mari decât degetele laterale II și V. La "Hyemoschus", degetele laterale nu ating pământul, pentru că el calcă numai pe vârfurile degetelor mediane. Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3•3 x 2
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii III și IV considerabil mai mari decât degetele laterale II și V. La "Hyemoschus", degetele laterale nu ating pământul, pentru că el calcă numai pe vârfurile degetelor mediane. Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3•3 x 2 = 34. Incisivii superiori absenți. Caninii superiori sunt bine dezvoltați
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii III și IV considerabil mai mari decât degetele laterale II și V. La "Hyemoschus", degetele laterale nu ating pământul, pentru că el calcă numai pe vârfurile degetelor mediane. Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3•3 x 2 = 34. Incisivii superiori absenți. Caninii superiori sunt bine dezvoltați (în special la masculi), înguști, curbați, ascuțiți
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
numai la exemplarele bătrâne. Fiecare picior se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Degetele mijlocii III și IV considerabil mai mari decât degetele laterale II și V. La "Hyemoschus", degetele laterale nu ating pământul, pentru că el calcă numai pe vârfurile degetelor mediane. Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3•3 x 2 = 34. Incisivii superiori absenți. Caninii superiori sunt bine dezvoltați (în special la masculi), înguști, curbați, ascuțiți și ies în afară de sub buze și au rolul unor defense (arme
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
pe un ritm 4/4 pe care il stăpânea cu policele care ciocăna coardele. Se considera că asemănător cu Blind Willie Johnson, Robert Johnson a fost un maestru al chitarei slide, tehnica ce consista în a apasă corzile nu cu degetele mâinii ștăngi, ci în apropierea lor, cu ajutorul unui tub de metal, ceea ce obține sunete ascuțite și sinuoase tipice muzicii tradiționale afro americane. Unele din cântece Johnson nu și le-a atribuit sieși, ci le-a desemnat că „tradiționale”. În afara acordajului
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
un țesut adipos și uneori de o bursă seroasă. Cele două planuri ale acestui ligament sunt net separate, lateral, printr-un fascicul fibros, provenit din retinaculul extensorilor, mai precis din canalul fibros, prin care trec mușchiul extensor lung comun al degetelor ("Musculus extensor digitorum longus") și peronierul al treilea ("Musculus peroneus tertius"). Axul mișcărilor de inversiune (supinație) și eversiune (pronație) a piciorului în articulația subtalară este perpendicular pe fețele ligamentului talocalcanean interosos. Ligamentul talocalcanean interosos este remarcabil din punct de vedere
Ligamentul talocalcanean interosos () [Corola-website/Science/334777_a_336106]
-
a piciorului), fiind situat în rândul posterior al acestuia, deasupra calcaneului. Făcând parte din articulația gleznei (talocrurală), rolul său este acela de a transmite toată greutatea corporală de la osul principal al gambei (numit tibie) inferior spre calcaneu și anterior spre degete. Talusul este un os neregulat dar cu aspect cuboid, alungit dinainte spre spate (antero-posterior). Are 3 părți: "corpul talusului" (principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau anterior) ). Fiind un os
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Richet. Prin acest șanț trece tendonul mușchiului flexor lung al halucelui ("Musculus flexor hallucis longus"). Mușchiul flexor lung al halucelui este un mușchi lung, situat în partea laterală profundă a regiunii posterioare a gambei, întins de la fibulă la haluce (primul deget al piciorului). El are originea sus pe cele două treimi inferioare ale fibulei și pe porțiunea învecinată a membranei interosoase, de unde coboară, transformându-se într-un tendon, care străbate trei șanțuri: șanțul posterior al extremității inferioare a tibiei, șanțul de pe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
posterior al extremității inferioare a tibiei, șanțul de pe procesul posterior al talusului și șanțul de pe fața inferioară a lui Sustentaculum tali de pe calcaneu. După ieșirea din aceste șanțuri, el ajunge la plantă, unde se încrucișează cu tendonul flexorului lung al degetelor și se termină pe extremitatea posterioară a falangei a II-a a halucelui. Unghiul format de axul lung al șanțului tendonului mușchiului flexor lung al halucelui cu axul trohlear transvers este în mediu de 68°, maxim 85° și minim 55
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Această artera importantă provine de obicei din artera tibială posterioară, la 1 cm proximal la originea arterelor plantare medială ("Arteria plantaris medialis") și laterală ("Arteria plantaris lateralis"). Din acest punct, ea se îndreaptă anterior între teaca mușchiului flexor lung al degetelor ("Musculus flexor digitorum longus pedis") și teaca mușchiului flexor lung al halucelui ("Musculus flexor hallucis longus") și intră în canalul tarsian în care se află anterior, în apropiere de talus. "Canalul tarsian" reprezintă capătul medial în formă de tunel al
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de marginea posterioară a epifizei distale a tibiei. Prin poziția lui, talusul are rol atât în statică, cât și în dinamică. Astfel, în statică, talusul primește toată greutatea corporală de la tibie și o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular cu care se articulează și prin cele trei cuneiforme, care se articulează cu acesta. La rândul său, calcaneul transmite o parte din această greutate spre degetele 5 și 4, prin intermediul cuboidului cu care se articulează, precum și direct pe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
corporală de la tibie și o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular cu care se articulează și prin cele trei cuneiforme, care se articulează cu acesta. La rândul său, calcaneul transmite o parte din această greutate spre degetele 5 și 4, prin intermediul cuboidului cu care se articulează, precum și direct pe sol. Trabeculele sale continuă pe cele ale tibiei la nivelul trohleei, de unde pornesc două sisteme trabeculare, unul spre articulația talo-naviculară - continuându-se astfel cu cele din partea medială a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
la formarea părții posterioare a canalului tarsian. Talusul - la acest nivel, servește ca loc de inserție al unor septuri fibroase cu origine la nivelul retinaculului flexorilor, septuri care delimitează culise fibroase prin care trec mușchii tibial posterior, flexorul lung al degetelor și flexorul lung al halucelui. Talusul este acoperit în proporție de aproximativ 60% din suprafața sa de cartilaj și face parte din articulația talocrurală. Pe el nu se inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Are
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
scurte, denumite oase carpiene la mână și oase tarsiene la picior; o parte mijlocie, "metapodul", format din cinci oase metapodiale alungite în formă de baghetă, denumite metacarpiene la mână și metatarsiene la picior; o parte distală, "acropodul", reprezentat prin cinci degete care continuă oasele metapodale, fiind subdivizate fiecare într-un număr variabil de falange (de regulă două sau trei). "Bazipodul" (partea proximală a autopodului sau scheletul carpului și al tarsului) este format din osișoare scurte care înconjură o piesă centrală, osul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
două oase: tibialul (astragalul) și peronealul (calcaneul), alungite astfel încât formează o pârghie. Aceste două oase sunt concrescute între ele, distal și proximal. Rândul distal al tarsienelor este reprezentat prin osișoare mici, legate de metatarsiene, în număr de cinci, ca și degetele. Acestea din urmă sunt foarte alungite și formate din 2-3 falange. Există și un prehaluce destul de bine dezvoltat, care contribuie la lărgirea labei piciorului. Ofidienii (șerpii) nu au de loc membre. Chelonienii (broaștele țestoase) prezintă, în general, membre foarte apropiate
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
sunt scurte și groase. Porțiunea proximală a tarsului este modificată considerabil. Oasele tarsiene din rândul întâi sunt contopite, adică tibialul este sudat cu peroneul și centralul. Și tarsienele din rândul al doilea prezintă o tendință de sudare. La chelonienii tereștri degetele sunt scurte, dar la chelonienii marini ele au dimensiuni mari. Saurienii (șopârlele, cameleonii, iguanele) au de obicei membrele normal dezvoltate și apropiate de schema fundamentală a tetrapodelor; la tars, oasele rândului proximal se pot suda între ele. Câteva genuri de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Saurienii (șopârlele, cameleonii, iguanele) au de obicei membrele normal dezvoltate și apropiate de schema fundamentală a tetrapodelor; la tars, oasele rândului proximal se pot suda între ele. Câteva genuri de saurieni sunt lipsite de membre; alte genuri au membre fără degete. Crocodilienii (crocodilii) prezintă o dispoziție specială a tarsului. Primul rând al oaselor tarsiene este compus din numai 2 oase voluminoase: astragal (format prin sudarea tibialului, intermediarului și centralului) și calcaneu (peroneal). Acesta din urmă prezintă, pentru prima dată în seria
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase metatarsiene corespunzătoare degetelor II, III și IV sunt contopite într-un singur os alungit, formând tarsometatarsul, care este scheletul tarsului. Scheletul membrului posterior la păsări, datorită adaptării la mers, salt, alergat, înot și la sprijinirea corpului, a suferit modificări față de tipul general întâlnit
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
până la autopod. La locul de articulație a femurului cu tibia (genunchi) se găsește un os numit rotulă. Segmentul al treilea (autopodul) este format dintr-un tarsometatars (sau osul metatarsotarsian), provenit din fuzionarea oaselor tarsiene distale cu trei oase metatarsiene, corespunzătoare degetelor II, III și IV. Tarsometatarsul este un os alungit și destul de puternic, putând depăși în lungime femurul. Majoritatea păsărilor au patru degete (al V-lea lipsește totdeauna), dintre care trei sunt îndreptate înainte (degetele II, III și IV) și unul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
format dintr-un tarsometatars (sau osul metatarsotarsian), provenit din fuzionarea oaselor tarsiene distale cu trei oase metatarsiene, corespunzătoare degetelor II, III și IV. Tarsometatarsul este un os alungit și destul de puternic, putând depăși în lungime femurul. Majoritatea păsărilor au patru degete (al V-lea lipsește totdeauna), dintre care trei sunt îndreptate înainte (degetele II, III și IV) și unul înapoi (degetul I). La păsările agățătoare însă, 2 degete sunt îndreptate înainte (II și III) și două înapoi (I și IV). Unele
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
distale cu trei oase metatarsiene, corespunzătoare degetelor II, III și IV. Tarsometatarsul este un os alungit și destul de puternic, putând depăși în lungime femurul. Majoritatea păsărilor au patru degete (al V-lea lipsește totdeauna), dintre care trei sunt îndreptate înainte (degetele II, III și IV) și unul înapoi (degetul I). La păsările agățătoare însă, 2 degete sunt îndreptate înainte (II și III) și două înapoi (I și IV). Unele palmipede au toate patru degetele îndreptate înainte. La unele păsări se reduce
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]