33,912 matches
-
funcția de ambasador al Republicii Socialiste România în Canada (1970-1976). Bucur Șchiopu a făcut parte din delegația României la Congresul de Pace de la Paris din 1946, fiind numit reprezentantul comisiei economice a delegației. A fost profesor universitar și membru al Academiei de Știinte Agricole din București. Bucur Șchiopu a fost o personalitate, care a avut ca preocupare constantă de-a lungul vieții, dezvoltarea și modernizarea agriculturii românești și propășirea spirituală și materială a țăranilor, din mijlocul cărora s-a ridicat. I
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
în anul 1999 a devenit lector universitar prin concurs, Disciplina Criminalistică la Universitatea „Spiru Haret” București, Facultatea de Drept și Administrație Publică, A luat doctoratul în drept cu teza de doctorat „Combaterea criminalității la frontiera de stat a României” la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, București. A absolvit în anul 1999 și un Curs intensiv de limbă engleză:”Keys to Professional English for Ministry of Interior Executives, București. Iar în perioada anilor 2000 - 2002 a absolvit și cursuri de perfecționare
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
2001, din partea lui Alan M. Hantman și Dave Weldon, împreună cu un atestat. A mai primit diploma de Excelență a Centrului Cultural al Ministerului Administrației și Internelor (2004), diploma de onoare a Revistei Române de Criminalistică (2004), diploma de Onoare a Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și Asociației Criminaliștilor din România (2004), diploma de Excelență a Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică (2005), diploma de Excelență a Inspectoratului General al Poliției Române și Asociației Criminaliștilor din România (2005), diploma
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
I (1995), Ordinul Steaua României în gradul de Cavaler (2000), Ordinul Bărbăție și Credință în grad de Ofițer (2007). Lista de lucrări: TEZA DE DOCTORAT: Combaterea criminalității la frontiera de stat a României”. Conducător științific : prof. univ. dr. VASILE DOBRINOIU, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, 1999 - „ISTORIA POLIȚIEI ROMÂNE“" - (367 p), Editura „Vestala“, București, (ISBN 973-9418-05-8), 2000, 367 p. - „DREPT PENAL ROMÂN - PARTEA GENERALĂ. NOTE DE CURS “" -Editura „Curtea Veche, București, (ISBN 973-8120-49-7), 2001, 301 p. - „COMPENDIU DE CRIMINALISTICĂ
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
Gorj) - în Criminalistica, anul V, nr. 5, septembrie 2003, p.;11-13. - „Investigarea video l-a demascat pe criminal“" (împreună cu Florin Bobin) - în Criminalistica, anul V, nr. 6, noiembrie 2003, p.;35-36. - „Din istoria criminalisticii, I, Momente memorabile ale formării Criminalisticii Academia Națională de Poliție a Biroului Federal de Investigații al S.U.A.”" , în Revista Criminalistica, anul VII, nr. 2, martie 2005, p.;31-32; II, Revista Criminalistica, anul VII, nr. 3, mai 2005, p.;41-42. - „Criminalistica și Mass-Media”" în revista Jandarmeriei, Anul XV
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
a furturilor din marile magazine. Cartoteci și colecții criminalistice de identificare a făptuitorilor după modus operandi”", Programul “Munca în poliție în Marea Britanie, Regulamente și Munca Operativă”, Comitatele Devon și Cornwall, martie 1999. - „Tipologii moderne de elaborare a cursurilor de criminalistică”", Academia de Poliție Indianapolis, Indiana, SUA, 2000. - „Tehnici moderne de falsificare a operelor de artă”", Curs de perfecționare, Muzeul Luvru, Paris, 2000. - „Furtul operelor de artă din colecțiile particulare românești prin substituirea originalelor cu piese falsificate”", Conferința Națională a Muzeografilor din
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
liceele din București, “Cruciada Culturii”, “Premiile Ioan Chirilă” etc. Tudor Chirilă s-a născut în București pe 28 mai 1974. Este fiul gazetarului sportiv Ioan Chirilă și al actriței și regizoarei Iarina Demian. A absolvit clasa profesorului Florin Zamfirescu la Academia de Teatru și Film (UNATC),București, secția Actorie, în anul 1996. A debutat în 1994 cu un rol de figurație în “Nobody’s children”. În 1999, a jucat rolul unui refugiat din fosta Iugoslavie în pelicula austriacă "Nordrand” regizată de
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
Inginerie urbană, atestat în anul 2002, având în prezent 8 doctoranzi în stagiu. Este membru al asociațiilor profesionale: IUFA (International Urban Fellows Association) - 1977, ARA (Asociația Română a Apei) - 1996, EASA (European Academy of Sciences and Arts) - 2004 și ASTR (Academia de Științe Tehnice din România, membru corespondent din 2004 și membru plin din 2006). A avut funcții manageriale în domeniul învățământului tehnic fiind membru CNCSIS (Consiliul Național al Cercetării Științifice în Învățământul Superior) (1997-2005), membru a IUHER (Implementation Unit of
Anton Anton () [Corola-website/Science/313972_a_315301]
-
necunoscute. În anul 1718, Chardin intră în atelierul unui pictor de tablouri istorice, Pierre-Jacques Cazes. Începând cu anul 1720 își continuă ucenicia la Noël-Nicolas Coypel și, după patru ani, pe 3 februarie 1724, este primit cu titlul de maestru în Academia ""Saint Luc"". Vor mai trece alți patru ani până când să dobândească un anumit renume. În anul 1728, la Expoziția Anuală a Tinerilor din Paris, expune câteva tablouri, printre care "La Raie" ("Calcanul") și "Le Buffet" ("Bufetul"), care sunt remarcate de
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
din Paris, expune câteva tablouri, printre care "La Raie" ("Calcanul") și "Le Buffet" ("Bufetul"), care sunt remarcate de pictorii Louis Boullongne și Nicolas de Largillière, ambii membri în "Académie Royale de Peinture". Cu sprijinul lor, Chardin devine membru al acestei academii, ca "talentat pictor de fructe și animale", la un nivel inferior în ierarhia genurilor, unde pe primul loc erau apreciate tablourile pe teme istorice. ""Calcanul"" surprinde prin dimensiunile mari, încă nemaiîntâlnite până atunci la naturi moarte, în plus, tabloul atrage
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
în unanimitate, toți simt că enigma acestei opere rezidă în metamorfozarea urîtului în frumos. În 1731, Chardin se căsătorește cu Marguerite Saintard, în același an se naște primul său fiu, Jean-Pierre, care va deveni și el pictor. Deși membru al Academiei, Chardin continuă să fie puțin cunoscut. Este nevoit să accepte orice fel de comenzi și lucrări decorative. Împreună cu Jean-Baptiste van Loo (cunoscut sub numele de Vanloo; 1648-1745), lucrează la restaurarea frescelor "Rossa" și "Primaticcia" din Galeria lui Francisc I din
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
de viață, cum ar fi, de pildă, "Guvernanta" (1739) sau "Femeie curățind gulii" (1739). În 1735 moare de tuberculoză Marguerite, soția artistului. Când în anul 1737 este redeschis Salonul Parizian (expoziție publică, organizată pentru prima dată în anul 1667 de Academia Regală de Pictură și Sculptură, la care puteau participa - la vremea respectivă - numai membrii și profesorii Academiei), Chardin prezintă șapte tablouri. Din acest moment, va participa în mod regulat la expozițiile Salonului, prezentând fie opere noi, fie tablouri mai vechi
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
de tuberculoză Marguerite, soția artistului. Când în anul 1737 este redeschis Salonul Parizian (expoziție publică, organizată pentru prima dată în anul 1667 de Academia Regală de Pictură și Sculptură, la care puteau participa - la vremea respectivă - numai membrii și profesorii Academiei), Chardin prezintă șapte tablouri. Din acest moment, va participa în mod regulat la expozițiile Salonului, prezentând fie opere noi, fie tablouri mai vechi. "Femeia curățind gulii" prezintă o femeie surprinsă în timpul activităților zilnice, gândurile o distrag de la treabă. Tablourile pictate
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
sale. Foarte mulțumit de tablou, Ludovic al XV-lea îi acordă, începând din anul 1753, o rentă pe viață. În același an, printre cele nouă tablouri prezentate la Salon, cinci sunt naturi moarte. În anul 1755, Chardin este numit trezorierul Academiei, în același timp este cel care dispune modul de amplasare a tablourilor trimise la Salon. În anul 1757, regele îl invită pe artist să locuiască la Louvre. În anii 1764-1766, Chardin execută două cicluri de "supraporte" destinate palatelor regale de la
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
de „Istoria Literaturii Române” editată de către Academia Română. Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu, prudenți și preciși, l-au atribuit, corect, secolului XVII. Apoi, Mirela Teodorescu și Ion Gheție au scos prima carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
8 octombrie 1803, Florența) a fost un poet, dramaturg și filosof italian. A fost foarte influențat de cultura clasică și de spiritul romantic. Este considerat părintele tragediei italiene. Contele "" s-a născut într-o veche familie nobilă. A studiat la "Academia Militară" din Torino. Pierzându-și tatăl la o vârstă fragedă, educația sa a fost neglijată și a avut o tinerețe foarte dezordonată. Și-a petrecut mulți ani cutreierând prin aproape toată Europa (Italia, Franța, Olanda, Austria, Spania, Portugalia, Anglia, Suedia
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
József Pataki (n. 26 decembrie 1908, Iacobeni, Harghita - d. 17 septembrie 1993, Cluj) a fost un istoric, profesor universitar, doctor în științe istorice, membru al Academiei Maghiare. Pataki József a urmat școala primară la Apahida, a absolvit Gimnaziul Piariștilor din Cluj în anul 1926 și studii universitare în istorie universală, istoria României și limba română la Universitatea Regele Ferdinand, în anul 1930. După obținerea diplomei universitare
József Pataki (istoric) () [Corola-website/Science/314858_a_316187]
-
cadrelor didactice, la Cluj. În perioada 1949-1966 a fost cercetător la Institutul de Istorie din Cluj. Din 1956 până la pensionare a fost profesor al Universității Bolyai, iar după unificare, al Universității Babeș-Bolyai. În 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Maghiare. A încetat din viață la data de 17 septembrie 1993. Este înmormântat la cimitirul Hajongard din Cluj. Studiile și cercetările lui József Pataki au vizat în principal relațiile regatului angevin cu Țara Românească, istoria politică a țărilor române în
József Pataki (istoric) () [Corola-website/Science/314858_a_316187]
-
Joshua Blau ) (22 septembrie 1919, Cluj), este un lingvist, semitolog israelian, originar din Transilvania, România, și care a trăit în copilărie și tinerețe în Ungaria și Austria. Este membru de onoare al Societății Asiatice Regale din Londra, membru corespondent al Academiei Britanice și membru al Academiei naționale de științe a Israelului, a fost al treilea președinte al Academiei Limbii Ebraice. S-a distins, între altele, prin cercetările sale în domeniul dialectelor iudeo-arabe și creștine arabe. este profesor emerit la Universitatea Ebraică
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
Cluj), este un lingvist, semitolog israelian, originar din Transilvania, România, și care a trăit în copilărie și tinerețe în Ungaria și Austria. Este membru de onoare al Societății Asiatice Regale din Londra, membru corespondent al Academiei Britanice și membru al Academiei naționale de științe a Israelului, a fost al treilea președinte al Academiei Limbii Ebraice. S-a distins, între altele, prin cercetările sale în domeniul dialectelor iudeo-arabe și creștine arabe. este profesor emerit la Universitatea Ebraică din Ierusalim și laureat al
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
a trăit în copilărie și tinerețe în Ungaria și Austria. Este membru de onoare al Societății Asiatice Regale din Londra, membru corespondent al Academiei Britanice și membru al Academiei naționale de științe a Israelului, a fost al treilea președinte al Academiei Limbii Ebraice. S-a distins, între altele, prin cercetările sale în domeniul dialectelor iudeo-arabe și creștine arabe. este profesor emerit la Universitatea Ebraică din Ierusalim și laureat al premiului Israel. Yehoshua Blau s-a născut la Cluj într-o familie
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
la Universitățile iudaice Bar Ilan din Ramat Gan (Israel) și Yeshiva University din New York, la universitățile Berkeley California, UCLA (Los Angeles), New York, Cape Town in Africa de Sud, Eötvös din Budapesta, Harvard și Luzern. Între anii 1983-1993 a îndeplinit funcția de președinte al Academiei limbii ebraice. De asemenea a fost președintele fondator al Societății pentru cercetarea dialectului medieval iudeo-ebraic, În anii 1989 - 1995 a fost șeful secției științe umaniste din cadrul Academiei Naționale de Stiințe a Israelului. Între anii 1989-1994 a fost și președintele consiliului
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
Budapesta, Harvard și Luzern. Între anii 1983-1993 a îndeplinit funcția de președinte al Academiei limbii ebraice. De asemenea a fost președintele fondator al Societății pentru cercetarea dialectului medieval iudeo-ebraic, În anii 1989 - 1995 a fost șeful secției științe umaniste din cadrul Academiei Naționale de Stiințe a Israelului. Între anii 1989-1994 a fost și președintele consiliului științific al Institutului Ben Tzvi. În anul 1983 a fost ales membru corespondent al Academiei Britanice. De asemenea este membru de onoare al Societății Asiatice Regale din
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
iudeo-ebraic, În anii 1989 - 1995 a fost șeful secției științe umaniste din cadrul Academiei Naționale de Stiințe a Israelului. Între anii 1989-1994 a fost și președintele consiliului științific al Institutului Ben Tzvi. În anul 1983 a fost ales membru corespondent al Academiei Britanice. De asemenea este membru de onoare al Societății Asiatice Regale din Londra, membru de onoare al Asociației Mondiale de Științe Iudaice, membru corespondent al Academiei Americane de Științe iudaice, președinte de onoare al Societății internaționale pentru Araba medie, și
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
științific al Institutului Ben Tzvi. În anul 1983 a fost ales membru corespondent al Academiei Britanice. De asemenea este membru de onoare al Societății Asiatice Regale din Londra, membru de onoare al Asociației Mondiale de Științe Iudaice, membru corespondent al Academiei Americane de Științe iudaice, președinte de onoare al Societății internaționale pentru Araba medie, și membru de onoare al Societății internaționale de semitologie comparată. Obiectul cercetărilor lui Yehoshua Blau se concentrează în două domenii principale. Cel dintâi este cel al limbii
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]