33,486 matches
-
spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în mod tradițional ei se opreau în Lombardia pentru a fi încoronați cu Coroana de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
artistocrația centrală. Succesiunea regală s-a schimbat de la linia fraterna la linia paterna, stabilizând curtea regală. Extinderea regatului Goguryeo curând a intrat în contact militar direct cu comanderia Liaodong din vest. Presiunea din partea Liaodong-ului a forțat Goguryeo să își mute capitala din valea râului Hun în valea râului Yalu, lângă Muntele Hwando. În haosul de după căderea Dinastiei Han, fostele comandamente Han au fost conduse de diferiți dictatori militari independenți. Înconjurat de aceste comandamente, care erau guvernate de dictatori militari agresivi, Goguryeo
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
fost cucerit de Wei, cooperarea dintre Wei și Goguryeo s-a destrămat și Goguryeo a atacat marginile de vest ale Liaodong-ului, fapt ce a generat un contraatac din partea Wei în 244. Cu această ocazie, Wei a ajuns și a distrus capitala Goguryeo la Hwando. Se spune că regele Dongcheon, cu armata să distrusă, a fugit pentru un timp la triburile Okjeo în est. Armatele Wei au crezut că au distrus Goguryeo și au părăsit repede zona. Cu toate acestea, în doar
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Dongcheon, cu armata să distrusă, a fugit pentru un timp la triburile Okjeo în est. Armatele Wei au crezut că au distrus Goguryeo și au părăsit repede zona. Cu toate acestea, în doar 70 de ani, Goguryeo și-a reconstruit capitala, Fortăreața de pe Muntele Hwando și a început din nou să facă incursiuni în comanderiile Liaodong, Lelang și Xuantu. Întrucât Goguryeo și-a extins aria de acoperire în peninsula Liaodong, ultima comanderie chineză, Lelang, a fost cucerita și absorbita de regele
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
teritorial al peninsulei ar fi putut fi disputat doar de Cele trei regate ale Coreei. Extinderea să a întâlnit eșecuri temporare atunci când în timpul iernii anului 342, Yan, stat chinez de etnie Xianbei făcând parte din Cele șaisprezece regate, a atacat capitala Goguryeo și a intrat în această (fortăreața Hwando) forțându-l pe regele Gogugwon să fugă pentru un timp. În 371, cănd Regele Geunchogo al Baekje a devastat unul dintre cele mai mari orașe din Goguryeo, Pyongyang, și l-a ucis
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
chineze. Faptele lui Gwanggaeto au fost înregistrate pe o stela memoriala imensă situată în apropiere de Jilin astăzi, în sudul Manciuriei, care a fost ridicată de către fiul său, Jangsu. Regele Jangsu a urcat pe tron în 413 și a mutat capitala la Pyongyang, în 427, care este o dovadă a intensificării rivalității între Goguryeo și celelalte două regate peninsulare din sud, Baekje și Silla.Jangsu, ca și tatăl său, a continuat expansiunea teritorială a Goguryeo în Manciuria și a ajuns la
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
numar de soldați de aproximativ 1,133,800 soldați.Strapungând linia de fortificații Goguryeo de pe Râul Liao, un detașament de armată format din 9 divizii, aproximativ 305,000 de soldați, au ocolit principalele linii defensive și s-au îndreptat spre capitala Goguryeo, Pyongyang pentru a se întâlni cu forțele navale Șui care aduceau întăriri și provizii. Cu toate acestea, Goguryeo a fost capabil să învingă marină Șui, astfel atunci cand armatele Șui au ajuns în final în Pyongyang, acestea nu au avut
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
împotriva Goguryeo, sugestii pe care împăratul Taizong le-a refuzat inițial. Prin vara anului 645, Goguryeo a fost atacat de armată chineză din Tang.Forțele Tang au capturat Yodong (辽东, astăzi Liaoyang, Liaoning), și s-au îndreptat spre sud-est de capitală Goguryeo, Pyongyang, si au pus apoi sub asediu Ansi (安 市, astăzi Anshan, Liaoning).Cu toate acestea, apărarea destoinica pusă de comandantul din Ansi(al cărui nume este controversat, dar în mod tradițional este considerat a fi Yang Manchun)a
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Alta este un oraș turistic din comitatul Salt Lake, statul Utah, Statele Unite ale Americii. Este parte a zonei metropolitane a capitalei statului, Salt Lake City, . Populația sa permanentă fusese de 370 de locuitori, conform 2000 census, în ușor declin demografic comparativ cu cei 397 de locuitori, înregistrați în recensământul Uniunii din anul 1990. "Zona de ski " (în ) este o de iarnă
Alta, Utah () [Corola-website/Science/324891_a_326220]
-
ca misiune și încheierea păcii cu Bizanțul, care încă revendica Benevento și Capua pentru sine, provincii care se aflau "de facto" sub conducerea longobarzilor, ale căror forțe se aflaseră de curând în conflict cu Otto la Bari. Primirea sa în capitala bizantină și de această dată umilitoare și a constituit un dezastru diplomatic. Relatarea pe care a lăsat-o asupra acestei misiuni în "Relatio de Legatione Constantinopolitana" constituie poate cea mai plastică și plină de viață scriere de acest gen din
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, însă perioada de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente ca guvernând din capitala lor. Momentul a reprezentat totuși un semnal de alarmă pentru principatul de Benevento, tulburări civile continuând să se manifeste în principat. Landulf l-a asociat la domnie pe fiul său, Pandulf al III-lea din 1012. Doi ani mai târziu
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso. În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de familia imperială bizantină a Paleologilor, care a stăpânit până la 1533, într-o perioadă de restrângeri teritoriale. În acel
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, insă perioadă de exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente că guvernând din capitală lor. În 1007, Landulf de Capua, fratele lui Pandulf, a încetat din viață, iar Pandulf a devenit regent al nepotului său de frate, Pandulf al II-lea de Capua, sub numele de Pandulf al III-lea de Capua. În 1011
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
de deal la circa 450 m altitudine. Este situată la 20 km de orașul Topoloveni, la 40 km de Pitești, la 110 km de București, la circa 80 km de Târgoviște, și la circa 80 km de Câmpulung Muscel (fostă capitală administrativă a județului Mușcel de care a aparținut cândva). La răsărit principalele văi sunt valea Suseni-Bogați-Leordeni, valea Schei, și valea [[Râul Dâmbovița|râului Dâmbovița. La apus este valea Negrești-Lențea și valea Argeșelului. Orașele Târgoviște și Pitești sunt fiecare la circa
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
izbucnirea războiului, Dudaev l-a numit pe Basaev unul din comandanții de pe linia frontului. Basaev a jucat un rol activ în rezistență, comandându-și cu succes „batalionul abhaz”. Unitatea lui a provocat pierderi grele trupelor rusești în asediul orașului Groznîi, capitala cecenă care a rezistat din decembrie 1994 și până în februarie 1995. Oamenii lui Basaev au fost printre ultimii rebeli care au părăsit orașul. După capturarea capitalei Groznîi, situația s-a schimbat în favoarea trupelor rusești și, începând din aprilie, forțele cecene
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
batalionul abhaz”. Unitatea lui a provocat pierderi grele trupelor rusești în asediul orașului Groznîi, capitala cecenă care a rezistat din decembrie 1994 și până în februarie 1995. Oamenii lui Basaev au fost printre ultimii rebeli care au părăsit orașul. După capturarea capitalei Groznîi, situația s-a schimbat în favoarea trupelor rusești și, începând din aprilie, forțele cecene au fost împinse către munți, cu majoritatea efectelor distruse. „Batalionul abhaz” al lui Basaev a suferit mari pierderi, în special în timpul luptelor de lângă Vedeno, din mai
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
1996, Basaev fusese deja promovat la rangul de general și comandant al Forțelor Armate Cecene. În iulie 1996, el a fost implicat în uciderea liderului cecen rebel Ruslan Labazanov. În august 1996, Basaev a condus o operațiune reușită în timpul recapturării capitalei Groznîi, învingând garnizoana rusă a orașului. Guvernul lui Elțîn s-a decis în sfârșit să pună capăt războiului, numindu-l pe fostul general al Războiului din Afganistan Aleksandr Lebed ca negociator. Un acord de pace a fost încheiat între ceceni
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
-lea, Ulric Manfred s-a opus alegerii imperiale a lui Conrad al II-lea și, în schimb, l-a invitat pe Guillaume al V-lea de Aquitania să preia tronul Italiei, însă această inițiativă nu a adus niciun rezultat. Deși capitala să se află la Torino, Ulric Manfred a vizitat doar arareori acest strategic, dar încă mic oraș. El a preferat să ducă o viață itineranta, oarecum tipică pentru un senior feudal de la începutul secolului al XI-lea, mutându-se de la
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau capitala la Gaza. În jurul anului 930, regatul ebraic, ale cărui figuri fondatoare intrate în legendă, au fost Saul (Shaul), David și Solomon (Shlomó), s-a despărțit între Regatul Iuda și Regatul Israel. O alianță între Ahab al Israelului și Ben Hadad
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și Imperiul Roman în secolul III au dus la o importantă emigrație a evreilor din Palestina către mult mai tolerantul Imperiu Persan Sassanid, unde exista deja o prosperă comunitate evreiască în zona Babilonului. La începutul secolului IV, Constantinopol a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit iar creștinismul a devenit religia oficială. Numele Ierusalim a fost reinstaurat și a devenit un oraș creștin. Evreii aveau în continuare interdicție de a trăi în oraș, dar putea să îl viziteze, iar în această perioadă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Iudeei în sud. Partea de nord a regiunii a devenit parte a imperiului neo-asirian din c. 740 î.Hr., urmat prin 627 î.Hr.. de imperiul neo-babilonian. Ulterior și regatul ebraic de sud, Iudeea, a fost cucerit în anul 586 î.Hr. când capitala lui,Ierusalimul a fost distrus de către regele babilonian Nabucodonosor al II-lea iar o parte din evrei, mai ale pătura conducătoare, au fost deportați în Babilon. Li s-a permis să se reîntoarcă și să reconstruiască orașul în timpul stăpânirii imperiului
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
încheiat cu capturarea atât a Spoleto cât și a Camerino. În 962, atunci cînd Adalbert a revenit din exilul din Corsica pentru a încerca să revendice drepturile sale la tron, Guy și Conrad i s-au alăturat, asediind împreună Pavia, capitala Italiei. Cei trei frați s-au retras apoi îndărătul fortărețelor din jurul lacurilor Como și Garda. Pământurile lui Guy au fost confiscate de către împăratul Otto I "cel Mare" și acordate episcopului Guy de Modena. În 965, în timp ce asalta o armată a
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
din 1339 Baia trecea drept „cel mai mare oraș de la est de Carpați”. Pecetea cetății reprezintă un cerb, precum și imaginea lui Cristos răstignit între coarnele cerbului (evocare a legendei sfântului Eustațiu, preluată în cea a ), cu inscripția: "Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești". În veacurile XIV-XVI Baia a fost unul dintre orășelele medievale cele mai dezvoltate din Principatul Moldovei. Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci și un foarte important centru religios. În veacul al XIII
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
fără salariu, al poliției (agiei) Țării Românești. funcție pe care a ocupat-o vreme de zece ani. În 1840 a luat în arendă moșii ale familiei boierești Manu.. După 1850, Bally a participat la mai multe inițiative de modernizare a capitalei, între care înființarea unei unități bine echipate de pompieri și pavarea principalelor străzi ale orașului A fost activ și în domeniul promovării culturii, finanțând, de pildă, spectacolele unui ansamblu teatral italian la București. În anul 1848 Davicion Bally s-a
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
imperiul roman ca urmare a crizei secolului al III-lea. Cuprindea provinciile romane Siria Palestina, Egipt și o parte considerabilă din Asia Minor. Imperiul a fost condus de regina Zenobia (n. 240 - d. cca. 274) și de fiul său Vaballathus. Capitala a fost orașul Palmyra. În ciuda unui număr de crize, Imperiul Roman a rămas ferm de la începuturile sale sub Augustus. Dar, după ce împăratul Alexandru Sever a fost ucis de soldați în 235, legiunile romane au fost învinse într-o campanie împotriva
Imperiul de la Palmira () [Corola-website/Science/324989_a_326318]