31,670 matches
-
de fapt, Raymond și-a asumat rolul de străjer și și-a înscenat moartea, pentru a fura Sceptrul Reginei, observând de aproape combinația seifului în care se află acest Sceptru. El a lăsat și o serie de indicii false în palat, care sugerau o amenințare cu bombă, pentru a-și acoperi evadarea. Cu toate acestea, Doyle și-a dat seama de acest plan și a hotărât să-l oprească, dar a fost luat ostatic. Unul dintre gemeni reușește să-l distragă
Assassin's Creed Syndicate () [Corola-website/Science/334630_a_335959]
-
Polixena de Hesse-Rotenburg. A murit necăsătorită. "Eleonora" Maria Teresa di Savoia a fost al doilea copil și fiica cea mare a Prințului Carol Emanuel și a celei de-a doua soții, prințesa germană, Polixena de Hesse-Rotenburg. S-a născut la palatul regal din Torino, reședința regală a familiei de Savoia. A fost botezată după bunica maternă, Eleonore de Löwenstein-Wertheim-Rochefort. Verișorii pe linie maternă au inclus pe Victor Amadeus al II-lea, Prinț de Carignano și sora lui mai mică, viitoarea prințesă
Eleonora de Savoia () [Corola-website/Science/334709_a_336038]
-
intra în atelierul lui Andrea Sansovino; mai tarziu el va adopta acest nume. În jurul anului 1506 merge la Romă, la invitația lui Giuliano da Sangallo, unde îi va cunoaște pe Bramante și Rafael. Sangallo îl va angaja că ucenic pentru Palatul Belvedere din Vatican. În Romă, a lucrat mai întâi că sculptor și restaurator de statui antice. În anul 1511 se întoarce la Florența. Prima sa lucrare importantă a fost o statuie florentina a Sf. Iacob pentru Domul din Florența și
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
de nord (deținută de linia ernestină) a fost inițial la Pforzheim. În 1565, Margraful Karl al II-lea a mutat capitala la Durlach din motive necunoscute; teritoriul său a fost numit Baden-Durlach. El a extins medievalul castel Karlsburg într-un palat. Palatul a fost ars de trupele franceze în 1689, în timpul Războiului de Nouă Ani și jefuirea a fost repetată în 1691. La întoarcerea sa din exil la Basel în 1698, Margraful Friedrich al VII-lea Magnus a început să reconstruiască
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
nord (deținută de linia ernestină) a fost inițial la Pforzheim. În 1565, Margraful Karl al II-lea a mutat capitala la Durlach din motive necunoscute; teritoriul său a fost numit Baden-Durlach. El a extins medievalul castel Karlsburg într-un palat. Palatul a fost ars de trupele franceze în 1689, în timpul Războiului de Nouă Ani și jefuirea a fost repetată în 1691. La întoarcerea sa din exil la Basel în 1698, Margraful Friedrich al VII-lea Magnus a început să reconstruiască palatul
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
Palatul a fost ars de trupele franceze în 1689, în timpul Războiului de Nouă Ani și jefuirea a fost repetată în 1691. La întoarcerea sa din exil la Basel în 1698, Margraful Friedrich al VII-lea Magnus a început să reconstruiască palatul. Cum economia Baden-Durlach a suferit de pe urma războiului el nu a putut să-și susțină mărețul său plan. În 1703, construcția a fost suspendată după terminarea celor două aripi ale castelului. Karl Wilhelm a decis construiască un castel nou în pădurea
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
Durlach. Motivele alegerii terenului sunt învăluite de legendă. În afară de certurile sale cu cetățenii din Durlachpoate a vrut să scape de compania soției sale pe care nu o iubea. La 17 iunie 1715 el a pus piatra de temelie pentru noul Palat Karlsruhe. Clădirea centrală a palatului și orașul întreg au fost așa-numitul Turnul de Plumb. De la acest turn central radiază 32 de bulevarde în tote direcțiile. Construcția castelului și a orașul au fost rapide și deja la 5 iulie anul
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
învăluite de legendă. În afară de certurile sale cu cetățenii din Durlachpoate a vrut să scape de compania soției sale pe care nu o iubea. La 17 iunie 1715 el a pus piatra de temelie pentru noul Palat Karlsruhe. Clădirea centrală a palatului și orașul întreg au fost așa-numitul Turnul de Plumb. De la acest turn central radiază 32 de bulevarde în tote direcțiile. Construcția castelului și a orașul au fost rapide și deja la 5 iulie anul 1717 a avut loc prima
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
au fost așa-numitul Turnul de Plumb. De la acest turn central radiază 32 de bulevarde în tote direcțiile. Construcția castelului și a orașul au fost rapide și deja la 5 iulie anul 1717 a avut loc prima audiență în noul palat. Prin 1718, s-a mutat Curtea și în 1719 Karl Wilhelm a ordonat tuturor oficialilor curții să se mute la Karlsruhe, spre regretul și mânia cetățenilor din Durlach. Pentru a promova afluxul de oameni, Karl Wilhelm a acordat cetățenilor săi
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
turnului) să fie făcute din lemn. Lemnul caselor a fost vopsit în roșu și din această cauză Karlsruhe mai este numit "Orașul Roșu". Constructiile din lemn au crescut riscul de incendiu. În mod inevitabil, în 1747, a ars orașul și palatul. La 27 iunie 1697, Karl al III-lea Wilhelm s-a căsătorit cu Magdalena Wilhelmine de Württemberg (7 noiembrie 1677 - 30 octombrie 1742), fiica lui Wilhelm Ludwig, Duce de Württemberg. Cuplul a avut următorii copii: Karl Wilhelm a fost cunoscut
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
au mai fost atestate și alte faze ale ocupațiilor ulterioare, din perioadele bizantină și islamică. Movila denumită Tell Erfad se găsește în nordul orașului Aleppo și reprezintă rămășițele acoperite ale orașului antic Arpad. Expediția cehoslovacă a descoperit aici fundația unui palat, o colosală scară sub poarta nordică (ambele din perioada greco-romană), statui din piatră, dar și obiecte mai mici, cum ar fi niște figurine din teracotă. Situl Kültepe este localizat aproape de orașul Kayseri, în Anatolia Centrală. În 1880, pe piața neagră
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
și călăuza sa au compus o poezie în care elogiau pe viitorul protector. Samaw'al i-a primit în adevăr frumos, a pus să se ridice de îndată fetei un cort din piei, iar pe bărbați i-a primit în palatul său. După ce au stat acolo o vreme, după voința lui Allah , Amru al-Qais, care voia să obțină ajutor de la împăratul Iustinian I, a rugat gazda să-i scrie o epistolă pentru prințul gasanid Harith ibn Abi Shamir, care i-ar
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
a deținut funcția de vicepreședinte al Yemenului. Promovat general maior în 1991, deține în prezent gradul de mareșal. Între 4 iunie-23 septembrie 2011, în timp ce președintele Ali Abdallah Saleh s-a aflat în Arabia Saudită pentru tratamente medicale în urma unui atac asupra palatului prezidențial în cursul răscoalei yemenite („Primăvara arabă”) la 3 iunie 2011, Hadi l-a înlocuit temporar ca șef al statului. După 23 noiembrie 2011 când Saleh a acceptat să servească drept președinte doar nominal în întâmpinarea alegerilor prezidentiale, în schimbul imunității
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
republicii în urma unui scrutin în care a fost candidat unic. Trebuia să ocupe funcția în mod provizoriu pentru o vreme de doi ani. În urma succeselor rebeliunii Huthilor, la 22 ianuarie 2015 Hadi a fost nevoit să demisioneze. Huthii au ocupat palatul prezidențial și l-au plasat pe Hadi în stare de arest virtual la domiciliu. Odată cu el a demisionat și premierul Khaled Bahah.După o lună el a reușit să fugă spre orașul său de origine, Aden, și-a retras demisia
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
om de teatru egiptean care a angajat nu numai actori bărbați, ci și actrite. Spectacolele sale au avut un mare răsunet și au câștigat aprecierea khedivului Ismail Pașa, care l-a invitat pe Sanua să monteze piese de teatru la palatul regal și l-a poreclit „Moliére al Egiptului”. Dar una dintre piese, intitulată „Patria și libertatea”, în care Sanua a criticat corupția regimului , a trezit mânia suveranului, care a ordonat închiderea teatrului. Tzanua a fost nevoit să plece vreme de
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
apariția primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului Mediu, tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în diverse stiluri specifice românești, pentru ca în perioada modernă să se realizeze sincronizarea cu stilurile europene. Epoca contemporană este ilustrată de clădiri și structuri de mari dimensiuni, atât civile, cât și industriale, multe din acestea constituindu-se ca adevărate obiective
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
ridicat în perioada 1680 - 1687, dar nu a rezistat timpului, pe locul său fiind ridicată (două secole mai târziu) clădirea Băncii Naționale a României. La sfârșitul secolului la XVII-lea, în Țara Românească arhitectura cunoaște o deosebită înflorire. Se construiesc numeroase edificii laice (palate și curți domnești) și religioase într-un stil propriu epocii, denumit stilul brâncovenesc. Un prim exemplu îl constituie Mănăstirea Horezu (1690 - 1694), un valoros monument istoric al orașului omonim. Aceeași amprentă a lui Constantin Brâncoveanu o poartă și Palatul de la
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
laice (palate și curți domnești) și religioase într-un stil propriu epocii, denumit stilul brâncovenesc. Un prim exemplu îl constituie Mănăstirea Horezu (1690 - 1694), un valoros monument istoric al orașului omonim. Aceeași amprentă a lui Constantin Brâncoveanu o poartă și Palatul de la Potlogi, Dâmbovița, ridicat în 1698. Cunoscută prin decorațiile de tip oriental (vase cu flori, clădiri în formă de chioșcuri persane), Biserica Fundenii Doamnei (finalizată în 1699) din Dobroești ilustrează perioada de înflorire a stilului brâncovenesc. Dar cel mai desăvârșit
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Cunoscută prin decorațiile de tip oriental (vase cu flori, clădiri în formă de chioșcuri persane), Biserica Fundenii Doamnei (finalizată în 1699) din Dobroești ilustrează perioada de înflorire a stilului brâncovenesc. Dar cel mai desăvârșit edificiu construit în acest stil este Palatul Mogoșoaia. Finalizat în 1702, este remarcabil prin foișorul pe coloane de piatră și logia în stil venețian. Același stil brâncovenesc se regăsește și la Biserica Stavropoleos din Capitală. Sfințit în 1724, lăcașul de cult atrage atenția prin decorul fațadelor, coloanele
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
stilului baroc. Același stil se regăsește la Catedrala Sfânta Treime din Blaj, ridicată între 1741 și 1749. Construit în stilul barocului târziu în perioada 1762 - 1777 și considerat unul dintre cele mai reprezentative edificii ale acestui stil din estul Europei, Palatul Baroc din Oradea găzduiește astăzi Muzeul Țării Crișurilor. Același stil este vizibil și la Palatul Bánffy (finalizat în 1785) din Cluj-Napoca. Realizat într-un amestec de stil clasic și baroc austriac, Palatul Brukenthal din Sibiu, inaugurat în 1790 și deschis
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
și 1749. Construit în stilul barocului târziu în perioada 1762 - 1777 și considerat unul dintre cele mai reprezentative edificii ale acestui stil din estul Europei, Palatul Baroc din Oradea găzduiește astăzi Muzeul Țării Crișurilor. Același stil este vizibil și la Palatul Bánffy (finalizat în 1785) din Cluj-Napoca. Realizat într-un amestec de stil clasic și baroc austriac, Palatul Brukenthal din Sibiu, inaugurat în 1790 și deschis publicului în 1817, este apreciat ca unul dintre cele mai vechi muzee din această parte
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
reprezentative edificii ale acestui stil din estul Europei, Palatul Baroc din Oradea găzduiește astăzi Muzeul Țării Crișurilor. Același stil este vizibil și la Palatul Bánffy (finalizat în 1785) din Cluj-Napoca. Realizat într-un amestec de stil clasic și baroc austriac, Palatul Brukenthal din Sibiu, inaugurat în 1790 și deschis publicului în 1817, este apreciat ca unul dintre cele mai vechi muzee din această parte a Europei. Finalizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, adăpostind peste 56
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
adăpostind peste 56.000 de volume, reprezintă un veritabil focar de cultură transilvăneană. Istoria modernă a Bucureștiului este ilustrată de edificii impunătoare, devenite ulterior adevărate obiective turistice ale viitoarei Capitale, dar și sediile unor instituții importante. Astfel, ridicat în 1822, Palatul Ghika Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Istoria modernă a Bucureștiului este ilustrată de edificii impunătoare, devenite ulterior adevărate obiective turistice ale viitoarei Capitale, dar și sediile unor instituții importante. Astfel, ridicat în 1822, Palatul Ghika Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Ghika Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost ridicată în perioada 1846 - 1852 după planurile unui arhitect vienez. Între 1857 și 1869 este construit Palatul Universității, clădire
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]