30,920 matches
-
cu două niveluri peste Nipru la Ekaterinoslav după proiectul lui de Nikolai Beleliubski. Nivelul inferior era numai pentru trenuri, în timp ce nivelul superior ― pentru trăsuri. Lungimea podului era de 832 m. Podul a fost complet renovat în anii 1930-1950. În timp ce proiecta podurile feroviare peste râul Volga aproape de Tver în 1885 și peste Belaia la Ufa în 1886, Beleliubski a dezvoltat și a introdus o nouă tehnologie: grinzile transversale de bază erau legate prin balamale de conectat la partea de jos a structurii
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
tensiunilor secundare în structuri. La Expoziția de la Edinburgh din 1890, acest design a primit medalia de aur și mai târziu a ajuns să fie cunoscut în străinătate ca „metoda rusească de susținere”. În 1897, Beleloubski a fost responsabil de construirea podului de cale ferată peste râul Ob în apropiere de Novosibirsk. Acesta a fost primul mare podu al Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
podului de cale ferată peste râul Ob în apropiere de Novosibirsk. Acesta a fost primul mare podu al Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost pentru prima dată echipate cu deschideri având deasupra structuri metalice cu grinzi în consolă, în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski a acordat întotdeauna o atenție deosebită
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost pentru prima dată echipate cu deschideri având deasupra structuri metalice cu grinzi în consolă, în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski a acordat întotdeauna o atenție deosebită aspectului creațiilor sale, mai ales în zonele urbane. În acest sens, de un interes special sunt podul Rusanovski
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski a acordat întotdeauna o atenție deosebită aspectului creațiilor sale, mai ales în zonele urbane. În acest sens, de un interes special sunt podul Rusanovski din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte. Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski a acordat întotdeauna o atenție deosebită aspectului creațiilor sale, mai ales în zonele urbane. În acest sens, de un interes special sunt podul Rusanovski din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte. Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
Vest-Siberiene. Beleloubski a acordat întotdeauna o atenție deosebită aspectului creațiilor sale, mai ales în zonele urbane. În acest sens, de un interes special sunt podul Rusanovski din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte. Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
podul Rusanovski din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte. Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul Roșu după Revoluția din Octombrie 1917. Structura sa deschisă ovală se ridică la 160 m (un model similar a fost replicat pentru podul din
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul Roșu după Revoluția din Octombrie 1917. Structura sa deschisă ovală se ridică la 160 m (un model similar a fost replicat pentru podul din Simbirsk). Datorită întinderii acesteia, proiectantul a putut reduce numărul lor (șase plus încă două mici). A
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul Roșu după Revoluția din Octombrie 1917. Structura sa deschisă ovală se ridică la 160 m (un model similar a fost replicat pentru podul din Simbirsk). Datorită întinderii acesteia, proiectantul a putut reduce numărul lor (șase plus încă două mici). A fost deschis traficului la 11 iulie 1913, și încă este utilizat. În perioada 2006-2011, deschiderile inițiale au fost înlocuite cu structuri noi. Beleliubski
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
șase plus încă două mici). A fost deschis traficului la 11 iulie 1913, și încă este utilizat. În perioada 2006-2011, deschiderile inițiale au fost înlocuite cu structuri noi. Beleliubski a fost implicat în mod activ și în elaborarea mai multor poduri din Sankt Petersburg: Ohtinski, Troițki și Dvorțovi. El a dezvoltat o metodă de a construi chesoane în construcția podurilor pe pontoane, care mai târziu avea să fie numită „cheson-papuc”. În plus, Beleliubski a fost implicat în teste de materiale de
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
2006-2011, deschiderile inițiale au fost înlocuite cu structuri noi. Beleliubski a fost implicat în mod activ și în elaborarea mai multor poduri din Sankt Petersburg: Ohtinski, Troițki și Dvorțovi. El a dezvoltat o metodă de a construi chesoane în construcția podurilor pe pontoane, care mai târziu avea să fie numită „cheson-papuc”. În plus, Beleliubski a fost implicat în teste de materiale de construcții, și a fost președinte al Societății de resort.
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
comandate de [[Ferdinand Schaal]) să se deplaseze spre sud, pentru mărirea capacității de răspuns la un posibil atac aliat. Unități ale Diviziei I Panzer ([[Friedrich Kirchner]]) și Diviziei a 2-a Panzer ([[Rudolf Veiel]]) au fost retrase pentru întărirea apărării podurilor de peste Somme. Restul Diviziei a 2-a Panzer a primit ordine să înainteze spre Boulogne pe direcția [[Baincthun]] - Samer. Flancul acestie divizii trebuia să fie asigurat de tancurile Diviziei a 2-a, care trebuiau de asmenea să înainteze spre Desvres
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
comanda lui Sekretov și Stupacevski care au creat condiții pentru debarcarea brigăzii a II-a și a diviziei a 9 pedestre. Către orele 11.00 lagărul turc se afla în mîinile rușilor. La 30 mai sunt definitivate lucrările pentru montarea podului pe Dunăre, după care pe malul drept trece corpul al III-lea. În aceeași zi generalul Madatov ocupă cetatea Isaceea . În ceea ce privește ofensiva spre Balcani, a fost aleasă calea litoralului Mării Negre. La 1 iunie este ocupat Babadagul, iar la 6 iunie
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
univers abia creat care se dezvoltă, explodează sau este capabil să dispară ușor, transformându-se în structuri organizate sau deranjându-și haotic formele, într-un schimb fascinant. E un fel de balet științifico-fantastic, o arhitectură cu dimensiuni onirice în care podurile șanț raze cosmice. Porțile opresc traiectoria planetelor, stelele construiesc turnul Babel, iar țărmurile mării se transformă în câmpuri de lumină. Dacă termenul “intergalactic” n-ar fi folosit prea des, aș spune că picturile lui Mircea Nicolau deschid un drum necunoscut
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
precum și a celorlalte ființe indigene sau aduse pe Gor, cunoscându-se tendințelor belicoase ale oamenilor. Planeta Gor are gravitația mai mică decât Pământul (ceea ce permite existența unor creaturi mari care zboară și în orașe a unor turnuri înalte conectate prin poduri aeriene). Gor ar avea gravitația și mai mică dacă nu ar exista tehnologia preoților-regi. Geografia cunoscută Gor constă în principal din coasta de vest a unui continent care începe din Arctica în nord până la ecuator la sud, cu oceanul Thassa
Gor () [Corola-website/Science/337379_a_338708]
-
ale izvoarelor și mai târziu chiar sarea din aflorimente. Cea mai veche mărturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți. Venitul ocnelor se obținea, încă din secolul al XIV-lea, pe seama ocolașilor de Trotuș, primii mineri care se ocupau de exploatarea minelor pe cheltuiala lor (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Broșteanu). Primele exploatări au
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
într-o dimineață de iunie a anului 1974 o scufundare majoră a solului a avut loc, câteva gospodării au dispărut. În săptămânile următoare a avut loc o scufundare chiar lângă șoseaua Târgu Ocna-Slănic-Moldova (actual dezafectată) ce aproape a scufundat un pod de beton, s-au adus zeci de basculante cu pământ pentru umplerea găurii din urmă dar prima continua să se extindă. O parte din cartierul Gura Slănicului a fost evacuat iar familiile s-au mutat în alte zone. În anul
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
Teatrul Momulo, zis și Teatrul Mic, a funcționat în București, pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), la casele Slătineanului, unde frații Capșa și-au făcut, ceva mai târziu, cofetărie, apoi cafenea și hotel. Spirit întreprinzător, Momulo (Geronimo Momolo) a închiriat Sala Slătineanu, cu acordul domnitorului Gheorghe Bibescu, unul dintre cei mai seduși, dintre
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
(în ) este un pod istoric celebru, care traversează râul Vltava în Praga, Republica Cehă. Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
un pod istoric celebru, care traversează râul Vltava în Praga, Republica Cehă. Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind numele de abia în 1870. Fiind singurul mod
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind numele de abia în 1870. Fiind singurul mod de traversare a râului Vltava (Moldau) până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind numele de abia în 1870. Fiind singurul mod de traversare a râului Vltava (Moldau) până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind numele de abia în 1870. Fiind singurul mod de traversare a râului Vltava (Moldau) până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente. Această
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind numele de abia în 1870. Fiind singurul mod de traversare a râului Vltava (Moldau) până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente. Această legătură a făcut ca orașul Praga să devină o localitate importantă pe ruta comercială între Europa de Vest și de Est. Podul are
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]