31,572 matches
-
BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat, în vreme ce britanicii și francezii se retrăgeau spre vest pentru apărarea portului Dunkerque. Frontul de vest rămânea intact, dar belgienii ocupau ultima lor poziție fortificată, cea de la Leie. Corpul I belgian, cu doar două divizii incomplete (și acelea cu efectivele incomplete), fusese implicat până în acel moment în lupte grele, iar linia defenisivă a acestei mari unități
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
belgiene nu prea existau șanse ca să se poată alătura atacului la timp. Retragerea belgienilor ar fi avut justificări militare. O linie defensivă pe Yser ar fi protejat Dunkerque dnispre est și sud, iar cea de pe canalul La Bassée Canal dinspre vest. O asemenea mișcare ar fi redus de asemenea în mod semnificativ lungimea fronului acoperită de belgieni. Această retragere ar fi presupus abandonarea orașelor Passendale și Ypres și ar fi dus aproape sigur la pierderea Ostend. În același timp, teritoriul național
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Overstraten dorește cu disperare un contraatac britanic puternic. Ori la nord, ori la sud de Leiw ar putea reechilibra situația. Belgienii așteaptă să fie atacați mâine pe frontul de la Ghent. Germanii au deja un cap de pod peste canal la vest de Eecloo. Nu se pune probleme unei retrageri belgiene spre Yser. Un batalion în marș la NE de Yopres a fost practic distrus azi în atacul a șase avioane. Retragerea pe drumuri deschise fără sprijinul adecvat la aviației de vânătoare
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germani, Calais era în pragul capitulării, ceea ce făcea ca doar Dunkirque, Ostend și Zeebrugge să mai fie disponibile pentru evacuare. Înaintarea Armatei a 14-a germane făcea ca portul Ostend să nu mai poată fi folosit pentru multă vreme. În vest, Grupul de Armate A ajunse la Dunkerque și, în dimineața zilei de 27 mai, se afla la doar 6,5 km de centrul orașului. Portul intrase din acel moment în raza de acțiune a artileriei germane. Situația de pe 27 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Armata belgiană a fost obligată să se retragă pe 26 mai. Nevele, Vynckt, Tielt și Iseghem fuseseră cucerite de germani în centrul al frontului. În răsărit, germanii ajunseseră să lupte în suburbiile orașului Bruges și ocupaseră deja Aeroportul Ursel. În vest, linia Menen-Ypres a cedat la Kortrijk, iar belgienii au început să folosească vagoane de cale ferată pentru construirea unor obstacole antitanc pe aliniamentul Ypres-Passchendaele-Roulers. În partea cea mai de vest, BEF fusese obligat să se retragă până la nord de Lille
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în suburbiile orașului Bruges și ocupaseră deja Aeroportul Ursel. În vest, linia Menen-Ypres a cedat la Kortrijk, iar belgienii au început să folosească vagoane de cale ferată pentru construirea unor obstacole antitanc pe aliniamentul Ypres-Passchendaele-Roulers. În partea cea mai de vest, BEF fusese obligat să se retragă până la nord de Lille, chiar lângă frontiera franceză. Retragerea britancilor punea în pericol întreg frontul, putând duce la crearea unei breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
statului său major, generalul Henry Pownall, au fost conștienți că retragerea britanicilor implica distrugerea Armati I franceze și și-au asumat consecințele deciziei. Luptele din 26-27 mai au dus armata belgiană în pragul distrugerii. Belgienii mai controlau linia Ypres-Roulers în vest și linia Bruges-Thelt în est. Pe 27 mai însă, frontul central în sectorul Iseghem-Thelt a cedat. Nimic nu mai oprea înaintarea germană spre est spre Ostend și Bruges, ori spre vest, spre porturile Nieuport și La Panne, aflate în adândimea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în pragul distrugerii. Belgienii mai controlau linia Ypres-Roulers în vest și linia Bruges-Thelt în est. Pe 27 mai însă, frontul central în sectorul Iseghem-Thelt a cedat. Nimic nu mai oprea înaintarea germană spre est spre Ostend și Bruges, ori spre vest, spre porturile Nieuport și La Panne, aflate în adândimea teritoriului aliat. În acel moment, belgienii nu mai dispuneau de mijloace de rezistență. Dezintegrarea armatei belgiene și prăbușirea sectoarelor de front pe care le apăra au dus la acuze neîntemeiate din partea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și evacuarea militarilor belgieni, se spune că Pownall ar fi replicat, „Nu ne pasă absolut deloc de se întâmplă cu belgienii”. Armata belgiană apăra un front care se întindea de la Cadzand până la sud de Menen pe râul Leie și spre vest, de la Menin la Bruges. Belgienii nu mai dispuneau de rezerve. Cu excepția a câteva misiuni RAF, "Luftwaffe" deținea supremația aeriană totală asupra spațiului aerian belgian. Belgienii au reportat atacuri aeriene germane împotriva tuturor obiectivelor militare, care au rezultat în pierderi umane
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
lungul luptelor din 10 mai - 22 iunie: Pierderiel din timpul luptelor din Belgia nu sunt cunoscute, dar britanicii au suferit următoarele pierderi de-a lungul luptelor din 10 mai - 22 iunie: Raportul consolidat al "Oberkommando der Wehrmacht" cu privire la operațiunile din vest din perioada 10 mai - 4 iunie (în limba germană: "Zusammenfassender Bericht des Oberkommandos der Wehrmacht über die Operationen im Westen vom 10. Mai bis 4. Juni") dă următoarele cifre:
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
gazoductul South Stream. Gazprom Neft este prezentă în România, prin compania sârbă NIS Petrol. În august 2014, NIS Petrol deținea 15 stații de distribuție a carburanților în România, sub brandul Gazprom, precum și concesiunea a șase perimetre petrolifere de explorare în vestul României.
Gazprom Neft () [Corola-website/Science/333176_a_334505]
-
în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra, Java, Kalimantan și insulele mici adiacente) și unul ("Hyemoschus") în vestul Africii tropicală pe lângă ape. Șevrotinii asiatici ("Moschiola" și "Tragulus") trăiesc în păduri dese, marginile pădurii, tufișuri și mangrove. Șevrotinul african ("Hyemoschus aquaticus") în pădurile tropicale pe lângă ape Sunt vânate de localnici pentru carne. Familia cuprinde 3 genuri (8-10 specii): Familia
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
care a avut loc la 2 octombrie 1863, prin care Regatul Neapolelui a devenit parte a Regatului unificat al Italiei sub stăpânirea Casei de Savoia. Situată foarte aproape de golful Napoli, ea este delimitată la est de Palatul Regal și la vest de Basilica Sfântul Francisc de Paola, cu colonade care se întind de-o parte și de alta a acesteia. Printre alte clădiri aflate în jur sunt Palatul Salerno și Palatul Prefecturii (pe latura stângă a bisericii) În primii ani ai
Piața Plebiscitului din Napoli () [Corola-website/Science/333195_a_334524]
-
excepții pe tot parcursul conflictului. Soldații japonezi erau încrezători și bine instruiți având experiența numeroaselor conflicte terestre din perioada Sengoku dar înaintarea lor a fost blocată deoarece transporturile de provizii și comunicarea au fost oprite în zonele coastei coreene de vest. Chinezii au interpretat invaziile japoneze ca o amenințare la sistemul său tributar și la cererea coreenilor forțele chineze au intrat în război sub conducerea împăratului Wanli, ducând la un impas militar. Războiul a stagnat cinci ani în care Japonia și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
avansate. Până în momentul invaziei japoneze, coreenii utilizau panokseon, o navă puternică de tip galeră înarmată cu un tun care a distrus multe nave japoneze. Marina coreeană va folosi această superioritate navală pentru a perturba rețeaua logistică japoneză de pe coasta de vest a peninsulei coreene. Totuși, acest avantaj nu a afectat capacitatea japonezilor de a aproviziona continuu armatele pe ruta Tsushima- Pusan deoarece bazele navale coreene din apropiere au fost anihilate de forțele terestre japoneze. Marina coreeană condusă de Amiralul Yi Sun-sin
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au murit și s-a încheiat cu victoria japonezilor. (asediul de la Dongnae) Divizia II a armatei japoneze condusă de Katō Kiyomasa a debarcat la Busan pe 27 mai iar divizia a III-a condusă de Kuroda Nagamasa a debarcat la vest de Nakdong pe 28 mai cucerind Kyeongju pe 30 mai. A treia divizie a ocupat ]mprejurimile castelului Kimhae ținând apărătorii sub tensiune cu armele de foc în timp ce construiau rampe pe ziduri. În trei iunie a treia divizie capturase deja Unsan
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de japonezi din provincia Hamgyeong. După retragerea japonezilor, generalui Jeong a ridicat ,Victoria Bukgwan”. <nowiki>*</nowiki> după calendarul lunar chinezesc După ce au securizat Pyeongyang, japonezii au planificat să treacă râul Yalu intrând în teritoriul jurchen și să folosească apele din vestul peninsulei coreene pentru a aproviziona invazia. cu toate acestea, Yi Sun-sin care deținea funcția de comandant naval de stânga al provinciei Jeolla (care cuprinde apele de vest ale Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și provizii
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
să treacă râul Yalu intrând în teritoriul jurchen și să folosească apele din vestul peninsulei coreene pentru a aproviziona invazia. cu toate acestea, Yi Sun-sin care deținea funcția de comandant naval de stânga al provinciei Jeolla (care cuprinde apele de vest ale Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și provizii. Japonia ducea lipsă de arme și provizii pentru a continua invazia din China așa că s-a limitat doar la ocuparea Coreei. Când trupele japoneze au debarcat în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
distrugându-și baza și fugind în Konyang doar cu patru nave. Prin urmare nu a existat nici o activitate navală coreeană în zona provinciei Gyeongsang. Cei doi supraviețuitori din totalul de patru flote au acționat doar în altă parte (partea de vest a peninsulei). Won Gyun i-a trimis mai târziu o scrisoare lui Yi Sun-sin în care a scris că a fost copleșit de japonezi în luptă și a fost nevoit să fugă la Konyang. Yi Sun-sin a trimis un mesager
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de Todo Takatora. Bătălia de la Okpo a provocat nervozitate și anxietate între japonezi deoarece după bătălie, flota lui Yi Sun-sin a fost desfășurată pentru a ataca vasele japoneze de transport și aprovizionare. Sediul lui Yi Sun-sin era la Yeosu, la vest de insula Namhae de pe coasta sudică a Coreei. Zona înconjurătoare a Okpo și Yeosu este presărată cu numeroase insule și strâmtori înguste. În acestă zonă s-au dat multe lupte navale în care Yi Sun-sin i-a învins pe japonezi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
bătălie a avut loc 6 luni mai târziu, în februarie 1593. Forțele japoneze au reușit să apere Busan-ul și ruta către Japonia. Deoarece japonezii și-au dat seama de importanța apărării linilor de aprovizionare, au încercat să aducă regiunile de la vest de Busan (unde a venit marina Joseon-ului) sub controlul lor. Această încercare a japonezilor a dus la prima bătălie de la Jinju pe care au pierdut-o în fața generalului coreean Kim Si-min care a învins o armată japoneză de 20
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Karaciai-Cerchezia, Azerbaidjan și Turkmenistan și a fost nevoit să își petreacă o mare parte din viață în gulagurile lui Iosif Stalin din Asia Centrală și Siberia. Șewkiy s-a născut în 1888 în satul Kawlaklar, azi Plopeni, situat în Dobrogea la vest de Mangalia. La acea vreme regiunea făcea parte din Regatul României, însă între 1420 și 1878 aparținuse Imperiului Otoman. Părinții lui erau fermieri înstăriți originari din Crimeea. Războiul Ruso-Turc (1768-1774) și Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) au dus la anexarea Crimeei de către
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
este în vârstă de vreo 6 ani, tatăl său, care era și învățătorul și conducătorul localității, convige o mare parte din consăteni să se mute în Imperiul Otoman. Se stabilesc în Anatolia Centrală, lângă orașul Polatlı aflat la 80 km vest de Ankara pe drumul spre Eskișehir și numesc noua așezare Karakaya. Șewkiy urmează școala primară în Karakaya și pe cea secundară în orășelul Haymana din apropiere. La vârsta de 17 ani își începe studiile la Universitatea din Istanbul unde întâlnește
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie, o convorbire telefonică între Vizanty și prietenul său, comandorul german Eduard Neumann - care devenise între timp inamicul României, s-a dovedit a fi memorabilă: Până la sfârșitul războiului, Vizanty a acumulat 4.600 de ore de
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
un centru sportiv (cu terenuri de tenis și de fotbal, plus piscină comunala), frecventata de un număr mic de locuitori ai Veneției. se învecinează în partea de est cu insula Giudecca - de care este conectată printr-un pod - si înspre vest este conectată printr-un pod lung de o altă insula artificială, Sacca Sân Biagio, care este rezultatul acumulării deșeurilor din orașul Veneția și unde există în anii '50-'80 un incinerator care a fost demolat. Insula are o suprafață de
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]