4,030 matches
-
cuplu de culoare - indivizi sofisticați, probabil de peste ocean, sunt vizibil interesați, se opresc, citesc explicațiile, se depărtează pentru perspectivă. Doi domni bine Îmbrăcați, aer sceptic, intelectuali, manifestă un interes de observatori experimentați. Un tânăr cu rucsacul În spate, turist versat, Îmbrăcat adecvat, pare cel mai implicat. Se apropie, citește, se depărtează, revine. Un domn explică celor doi copii: lecție de educație civică. toți se opresc uimiți În fața fotografiei din România. Nu știu ce vorbesc, tare sunt curios, oare se referă și la faptul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
doamnă care, după ce se aduc platourile, toate acoperite cu niște capace argintate, ne explică care e specificul fiecărui fel, cine l-a creat, cum se prepară. O lecție lungă, un didacticism rafinat. Facem și câteva plimbări prin oraș, lume grăbită, Îmbrăcată sobru, predomină negrul, seara la nouă totul e pustiu. Într-o seară, pe faleză, vedem două tipe splendide, elegante, În total dezacord cu peisajul local. Când ne apropiem, constatăm că vorbesc rusește. La ceremonie suntem Îndrumați, toți oaspeții, mai mulți
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
acesteia în 1878. În arhiva familiei se păstrează și acum scrisorile de dragoste ale doctorului către frumoasa lui soție, în care, la mulți ani de la căsătorie, îi mărturisea aceeași pasiune ca la început. De la ea va fi moștenit Mariana tenacitatea îmbrăcată în catifea... Încă din adolescență, viitoarea aviatoare manifestă o atracție deosebită pentru sport: patinaj, înot, echitație, ski. Îmi povestește cum a trecut, la 16 ani, Dunărea înot pe la Turnu Severin, pe la "Plaja de cărbuni", ajungând pe malul jugoslav, la Cladova
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
să ne explice ce s-a întâmplat. Ne-au ținut ca pe un fel de ostatici. Au trecut mai multe ore, ne era sete, n-aveam apă... Erau acolo niște soldați sovietici și niște femei din armata lor auxiliară 14, îmbrăcate urât, cu niște cizme mici purtau fuste, totuși și o tunică militară. Îmi amintesc că țineau în cizma asta, care avea carâmbul scurt, lingura și furculița! Când ne-au văzut, au făcut cerc în jurul nostru. Stăteau așa și ne priveau
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
români. Da, într-adevăr ne-au răspuns sunteți primele figuri simpatice". Și, pe urmă, când ne-am oprit să mâncăm (luasem cu noi în camionul militar pâine, carne friptă), vienezii ne-au înconjurat și au început să cerșească! Oameni bine îmbrăcați ne ofereau inele de aur în schimbul mâncării! Evident, nici nu ne gândeam să primim. Erau obișnuiți cu rușii... Le-am dat tot ce aveam la noi, pâine, carne în special copiilor. Ei nu aveau nimic de mâncare, nu știu cum au supraviețuit
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
sare să-i îndeplinească și cea mai mică dorință: devorează violetele din buchetul Mariei, ba chiar și panglica de mătase a acesteia! După încheierea carnavalului, euforia Mariei mai ține o vreme. În timpul unei plimbări călare în afara orașului alături de Pietro, tânăra, îmbrăcată "într-o rochie strânsă pe tot corpul", cântă cât o ține gura un fragment din recviem. Dintr-o dată, calul ei se ambalează. Tânărul italian se repede pe urmele ei și o salvează de la o căzătură fatală. Îi declară din nou
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Lionel Radiguet, îngroașă și mai mult trăsăturile. Romanul său numit Flirts zugrăvește zburdălniciile unei tinere canadiene, Annie, care își umple decolteul cu bumbac, se "mulează" pe partenerii de vals, "încalecă pe genunchii lor" și nu se sfiește să se arunce, îmbrăcată doar cu un capot, în brațele holteilor. Romancierul conchide, pe un ton categoric: Dacă aceste odrasle ale aristocrației dolarului au o idee cu totul aparte cu privire la însemnătatea capitalului lor când vine vorba de a face bani, de a târî în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o dorință nebună, de un erotism violent. După ce în seara precedentă se prăbușise, ca un bolovan, pe patul ei de scânduri, Sofia se pomenește singură pe "o plajă una atât familiară, cât și stranie, ca toate plajele din vis". E îmbrăcată, dar se simte ca și cum ar fi goală, provocatoare. Curând, tânăra femeie se aventurează, de una singură, de-a lungul unei poteci care pornește de pe plajă, simțind "că o urmărește un bărbat, că ochii acelui bărbat sunt lipiți de șoldurile ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
flirteze, ca sora ei mezină, care o roagă uneori să-i facă urme de mușcături pe gât, ca să-și facă gelos prietenul. Sau ca una dintre prietenele sale, care poartă, când are întâlnire cu un băiat, două perechi de chiloți îmbrăcați unul peste altul și strânși bine... Nici vorbă. În ceea ce o privește, Nadia face colecție de iubiți: câțiva dintre "șmecherașii" din cartierul său situat în arondismentul 11, apoi unul dintre membrii Tineretului Comunist, un lungan cu aspect împiedicat și neplăcut
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
B., "mezina unor francezi de rând", este ca și Sheila, un exemplu în acest sens. În autobiografia sa188, aceasta își amintește cât de prost se simțea în propria piele la vârsta de 15-16 ani. Plină de coșuri, prost pieptănată, prost îmbrăcată, purtând ochelari cu lentile groase, nu face nici cel mai mic efort pentru a-și îmbunătăți aspectul. La pensionul din Bourgogne unde o înscriseseră părinții săi, negustori de bâlci, și unde a rămas din 1959 până în 1962, băieții, dar și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atelierului, eu și un coleg a l meu , de o statură mai joasă decât a mea, un tuciuriu, acesta s-a oprit și tocmai îmi povestea o tărășenie, când, tocmai trecea pe acolo directorul societății miniere. Un om gras, bine îmbrăcat, cu un baston în mână și mergea spre biroul inginerului Ursu. Noi nu l-am văzut, dar el ne a observat bine pe noi, iar când a ajuns în dreptul colegu lui meu, i-a și aplicat peste spate și la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bună dispoziție, apare, cine ?, apar doi oameni. Din depărtare, mai bine de un kilometru distanță, de abia se identificau, dar ni se înfățișau din ce în ce mai clar pe măsura apropierii lor. Pe la vreo 500-600 de metri i-am identificat, erau ostași ruși, îmbrăcați rudimentar, cu pufoaice și pantaloni decolorați, în picioare cu niște bocanci scâlciați, la piept cu puști cu lunetă și tot felul de adăugiri, care de care neînțelese de noi, curioșii. Când au ajuns la locul unde ne aflam în așteptare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
într-o casă care parcă din clipă în clipă avea să se surpe, să se d ărâme. Mă apropii de gard, bat în el și simt că iese și s e apropie să-mi răspundă la eventualele întrebări, o femeie, îmbrăcată destul de simplu, cu o fustă care părea a fi suficient de veche, dar curată, o bluză de o sufla vântul, cu b asma pe cap, fața îmbujorată, cu câteva fire de păr alb în bătaia vântului. Înfățișarea ei m-a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un costum cenușiu, proaspăt, cu cămașă sclipitor de albă și cu un nod ireproșabil la cravată. Proaspăt bărbierit, purta în mînă o valiză de mărime mijlocie și de cea mai bună calitate. Singura mea salvare, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să mă strecor. Încalec trupurile înghesuite pe dalele de piatră ale pardoselii, mă preling printre cele rămase în picioare, spectacolul este halucinant și încerc să mă regăsesc. Ce caut eu aici cu bietul, absurdul meu costumaș de gală? Puteam veni îmbrăcată oricum, și în pînză de sac, doar să fi venit cu mult, mult mai devreme. Să fi putut afla un locșor în mijlocul acelei omeniri de necrezut, venită să asculte MUZICĂ. Mă apropii, cu chiu, cu vai, cerșind cu privirea, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de mulți sâmburi prin clasă, întreabă, află și urecheala am luat-o eu, cel cu depozitul. Eram în clasa a treia, aveam un profesor, om tare bun, de colegi nu-mi amintesc decât de unul singur, înăltuț, frumușel și bine îmbrăcat, era copilul unui inginer de la atelierele unde lucra tata. Stătea în bancă undeva pe aproape de mine și-l chema Chinescu. Nu știu de ce tot vroia să mi se apropie și într-o zi, mergând spre casă, mă duse în ograda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pământ. L-a căutat și Lucică, dar nu l-a găsit. Mă duceam și mă întorceam de la Gimnaziu cu Lucică, el de multe ori mă apăra de cei care ar fi dorit să mă scarmene puțin, văzându-mă cam sărăcuț îmbrăcat. În primul an la "Alexandru cel Bun" am fost coleg cu C. Bobescu, dirijorul de mai târziu. Dintre profesori nu am uitat pe Bîrjovanu de la științe naturale, Nedelcu de la desen, amândoi severi, însă eu am dus-o bine cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vecinul lui, purta pantaloni negri, roși în genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fel. Noaptea, după stingere, puteai ieși să iei apă sau să mergi la closet numai dacă erai În izmene și cămașă, cu capul descoperit și cu un felinar de vânt ce era În permanență aprins la ușă barăcii. (Chiar dacă dormeai Îmbrăcat, trebuia să te dezbraci ca să ieși afară!) Se dormea pe priciuri pe care erau așezate saltele de paie și ne acopeream cu paturi vechi și rupte, provenite din reformele militare. Cei peste o sută de deținuți sosiți În ziua aceea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un tren accelerat) până la București, deoarece la grefa căpătasem și o foaie de drum până la gară de destinație (gară Taleșmani de lângă Bârlad). Pe Înserate am ajuns la București, În Gară de Nord, unde lumea grăbita și care-mi părea bine Îmbrăcată, bine hrănita și fără griji, călătorea unde o mană interesele, fără să se uite la un individ cu o traista În mână și foarte prost Îmbrăcat. Am ajuns a doua zi, pe 30 aprilie 1953 la părinți, pe care i-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la București, În Gară de Nord, unde lumea grăbita și care-mi părea bine Îmbrăcată, bine hrănita și fără griji, călătorea unde o mană interesele, fără să se uite la un individ cu o traista În mână și foarte prost Îmbrăcat. Am ajuns a doua zi, pe 30 aprilie 1953 la părinți, pe care i-am găsit mai Îmbătrâniți și mai gârboviți, după atâtea necazuri ce dăduseră peste ei În ultimii ani: cu fiul cel mai mare În pușcărie, fără pensii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fructe, vie sau flori (Tristele, III 10), iar apa sărată nu poate alina setea (Tu n-ai fântâni, doar numai cu apă tot sărată : / Mori și mai mult de sete, în loc s-o potolești - Ponticele, III 1). Localnicii sunt sălbatici, îmbrăcați tot timpul în blănuri (Tristele, V 10), iar îndeletnicirile civilizației, ca medicina, agricultura sau țesutul le rămân străine (Ponticele, III 8). În schimb, ei se așteaptă în fiecare clipă la război. Chiar poetul e silit să ia arma în mână
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Emilian Marcu 807. „Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și de lut, îmi pun veșmintele cele mai alese. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult (în lumea cărților, n.n.) [...] vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sunt cu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
clădire mare, ridicată după planurile proprietarului însuși și decorată tot de el. O oroare. Urcă la etaj și intră într-o încăpere scufundată în întuneric. La lumina fulgerelor se văd câteva paturi și canapele pe care sforăie niște femei complet îmbrăcate. Cléa îi arată un pat. Ar vrea să-i telefoneze soțului ei, să vadă dacă s-a întors, dar Cléa dispăruse undeva în casă. Rafale de ploaie izbesc violent în ferestre. Așezate în fotolii, două femei, singurele treze, le urmăresc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar: "Gata, șefule!" Bărbatul deschide o carte și începe să bâiguie un text nesfârșit, complet ininteligibil
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]