48,029 matches
-
și rotunzi, mijlocul subțire, sânii fremătând de atâta așteptare... Și „ea” abandonându-se până la uitare În brațele celui Îndrăgit. Și doar m-a „avertizat” și mi-a lăsat suficient timp pentru a lua o hotărâre: „Vrem cu adevărat să fim Împreună?”. M am smuls repede din mijlocul acestor imagini dureroase. „Ai curajul și mărturisește, că această femeie ți a sucit mințile!” Nu Încerca să te eschivezi. „Ce să mărturisesc!” A fost mai convingătoare și mai hotărâtă decât tine. Este o femeie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă cunoștea, nu Înțelegea de ce fac toate acele lucruri... Devenisem suspectă. Am intuit neliniștea lui și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe. Credeam că visez. Mă rugam În gând, adeseori, deoarece Îmi era teamă ca nu cumva visul să se destrame prea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai apoi directorul primei agenții private de turism din Tulcea. Am lucrat Împreună În turism, o perioadă. Am cunoscut splendoarea sălbăticiei Deltei Dunării, habitatul aproape unicat, Însoțind de nenumărate ori turiștii străini și români și, mai ales, delegațiile care veneau din toată țara. În acea perioadă am reușit să vizitez; Grecia, Turcia, Zaporoje
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiecare seară, la biserică. Îmi venise rândul și mie. Timp de o oră, părintele ne Învăța rugăciunile cele mai importante, rugăciuni care trebuiau știute de orice creștin adevărat. Ni se solicita atenția deoarece În partea a doua a programului repetam Împreună aceste scrieri biblice. Pregătirea pentru marele eveniment continua și acasă. Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
după ce toată noaptea a fost furios, rupând crengile copacilor și trântind la pământ o grămadă de fructe. Ceva mai la vale de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și trântind la pământ o grămadă de fructe. Ceva mai la vale de casa noastră, peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai plânge! du-te acasă și Îmbracă-te repede. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Poate da... Dar unde erau cei pe care-i așteptam? După câteva momente, aud un grup care scanda: „Ura! Ura” clasa a XII-a G. În mijlocul lor, se afla profesoara C. care le dădea ultimele indicații și făceau ultimele poze Împreună. Elegantă, distinsă, mereu cu zâmbetul pe buze, Încerca să-și ascundă cu grijă emoțiile ce-i dădeau târcoale. În sală, fiecare rând avea prinsă o hârtie pe care era trecută clasa respectivă. S-au așezat pe scaune În ordinea stabilită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme Împreună, jurându-ne credință și ajutor reciproc pentru o vreme Îndelungată. „Ce faci, mamă”! acesta era apelativul folosit adesea la adresa mea. Foarte rar se Întâmpla să-mi spună pe nume. N-am Înțeles niciodată ce mecanisme funcționau În structura lui interioară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Hyperion”?...” . “Sincer! Nu...”. “Să nu-mi spui că nu te-ai delectat cu scrierile lui Anton Dumitriu, „Cartea Întâlnirilor admirabile”... sau ale lui Baudelaire, Esenin, Andrei Pleșu - „Minima Moralia”, Octavian Paler - „Scrisori Imaginare”, Jack London - „Martin Eden”, Constantin Noica - „Cuvânt Împreună despre rostirea românească”... “Nu Încă!” - răspund abia șoptit. „După ce vei citi, vom face analize, vom căuta Înțelesuri și abia pe urmă vom vorbi despre stil, tehnică și alte taine ale poeziei, pe care singură le vei descoperi.” Și mi-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În stare de aemenea nebunii ( nevinovate, de altfel). Nici nu știi cât m-ai binedispus! Parcă văd cu ochii minții Întreaga Întâmplare, numai bună pentru un scenariu de film. Tot povestind...am ajuns acasă. Hai, intră! Abia aștept să bem Împreună o cafea, ca-n vremurile frumoase, când timpul ne arăta aripile mari și ne ademenea spre zboruri necunoscute. Hai să ne grăbim! Vreau să avem timp suficient pentru a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care Îl admir. Nu m-am gândit nicio clipă ca prezența mea să-ți influiențeze drumul pe care ți l-ai ales demult și căruia te-ai dăruit cu pasiune. Îmi imaginam că pot umple acele clipe de evadare, stând Împreună la umbra unui copac, mâncând cireșe coapte sau știu eu, ce ne-ar fi putut trece prin gând. Visez la o primăvară În care ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să mi se pară mai luminoase și mai pline
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Îți mărturisesc, chiar dacă ai să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a două persoane). „Cine urmează? Să văd cine este mai curajos?” Mi sa alăturat un băiat care avea pe hârtie două strofe din „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Încet, Încet, s-au implicat și ceilalți și am recitat Împreună versuri din: Luceafărul, Revedere, Trecut-au anii..., Ce te legeni, Lacul, Floare albastră, Pe lângă plopii fără soț, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Mai am un singur dor etc. Drumul până la Casa de Cultură a fost destul de anevoios. Am luat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
discurs despre satisfacția adusă de roadele obținute prin muncă, pe de o parte, și, totodată, discurs despre dărnicie, pe de altă parte. Reținem: „Cât de mare poate deveni și cât de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. ...Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să o ajute! Această bucurie îi dădea putere. Ambii se sfătuiau ce să facă, cum să facă și totul părea mai ușor cu venirea lui. Într-o seară, după ce au cinat, au mai rămas să stea puțin de vorbă toți împreună. Mihail a găsit o carte al cărei titlu i s-a părut atrăgător și a început să citească. Era o descriere a sectelor. I s-a părut interesant și a început să citească tare, ca să audă și părinții lui. Citea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
am născut și eu. Când mai crescusem, devenisem prietenă bună cu ea, îmi plăcea mult să mă duc la ea acasă, avea o cameră a ei plină cu jucării. Cred că avea atâtea, cât nu aveau toți copiii din sat împreună. Mă consideram fericită pentru faptul că eram prietene și că puteam intra în casa lor oricând doream. Nu ne certam, era o fire veselă și tot ce avea împărțea cu mine. Cu ei stătea cealaltă bunică, care venise din Ucraina
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le văd mai bine și îmi dădui seama că nu greșisem. Erau două foste colege de facultate: Valentina și Nadejda. Erau din același sat. Împreună erau când le-am cunoscut prima dată, nedespărțite au fost toți anii de studii și acum, peste mulți ani, din nou le vedeam împreună. Mă apropiasem de ele ca să le salut. Mare a fost bucuria reîntâlnirii noastre! Nu mai dormisem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că nu greșisem. Erau două foste colege de facultate: Valentina și Nadejda. Erau din același sat. Împreună erau când le-am cunoscut prima dată, nedespărțite au fost toți anii de studii și acum, peste mulți ani, din nou le vedeam împreună. Mă apropiasem de ele ca să le salut. Mare a fost bucuria reîntâlnirii noastre! Nu mai dormisem în acea noapte. Ne povestisem multe lucruri interesante despre familie, muncă, foști colegi ș.a. Mai târziu, ajunsem și la tema credinței. Ne întrebarăm ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară de acei care aveau trebuințe mari. În acea după-amiază, eu mă aflam în bucătărie pregătind cina. Copiii se jucau împreună în camera lor. Când mai apropiasem treaba de sfârșit, intrasem să văd ce faceau ei. Fetița se juca, băiatul, însă, nu era în casă. Mă gândisem că era afară și că acuș va veni. Așteptasem ceva timp, dar el nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îmi zise: „Te cheamă Domnul la El.” Mi-a fost greu până m-am dus prima dată, pe urmă n-am mai putut să nu mă duc. Duminicile mele sunt acele pe care mi le petrec în biserică cu Domnul împreună. Mai târziu, înțelesesem că, de fapt, lucrau rugăciunile tatălui meu, care mereu se ruga ca Domnul să-i scoată copiii la lumină. Ne mai povestirăm și altele și ne culcarăm. Eu nu puteam adormi. Mă gândeam la marea putere a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trebuia să stea la poartă, cealaltă să intre repede și să-i lase babei pâinea și apa. Eu doream mult să intru și s-o văd pe baba Ioana, dar singură mă temeam. Până la urmă, ne-am înțeles să intrăm împreună și să ieșim imediat. Câinele legat de un pom nu ne permitea să trecem, lătra ca un nebun. Maria rupe o bucățică din pâinea pe care o ținea și i-o aruncă. El se repezi după pâine și noi trecurăm
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor la Ionel acasă. Se pregătise masa cu de toate și nu lipsea nici un pahar de vin de la mama de acasă, care fusese păstrat anume pentru acea zi timp de două luni. Erau toți bucuroși că se aflau din nou împreună. Ioana își iubește mult nepoții, pe fiecare din ei l-a purtat în brațe, l-a îngrijit și l-a văzut crescând cu ochii ei. Nu le vorbește niciodată despre dragostea ei, niciodată nu le-a spus cât de mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]