13,283 matches
-
să vă-ndoiți di spusele mele și să mă lasați cucuvelei, că rămâneți cu păcatu’... N-apucați a lua dezlegare di la mine, că mă găsiți fără suflare. Am zis, și mai zic o dată, că mâine, când soarele se va înălța la un băț de prăjină de la coama Gruiului, vă liberez de corvoada asta la care v-am supus... Trecu lunga noapte a supravegherii, când, pe la prima geană a dimineții, vocea celui aflat îngropat în pernele patului său de suferință, deloc
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
acțiuni pe care o poate realiza o ființa umană. A iubi înseamnă a trăi viața celuilalt. Să uiți de tine și să te dăruiești cu totul celuilalt fără a aștepta vreodată ceva în schimb, aceasta este adevărata iubire care te înalță și te purifică de tot ce e murdar în lumea aceasta. Dumnezeu este iubire. Când facem loc iubirii în sufletul nostru, practic îi facem loc lui Dumnezeu însuși... iubirea înseamnă dăruire totală, înseamnă uitare de sine... Cadoul fascinant al vieții
DRAGOSTEA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349974_a_351303]
-
cules, Cât de rar, cât de des? Cât e bun, cât e rău, Peste sufletul tău? M-ai privit, te-am iubit, Ai plecat, m-ai rănit, Ai fugit vis hoinar, Cât de des, cât de rar? Amăgești și-nfiori, Te înalți, te cobori... Din iubiri tu faci scrum, Oare-i rău, oare-i bun? Un cuțit m-a atins N-am murit, m-a învins Cât de des, cât de rar? Viața-i joc de cântar! Timpu-ntins și grăbit, Ne-a
CÂT? DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350062_a_351391]
-
cu jind măcar după ceva Ce nu a fost și-ar fi putut să fie. Pe fiecare drum spre undeva Mergeam de mână și priveam ’nainte În toate rândurile tu și eu Ne înflorea tandrețea în cuvinte Și-n vise înălțam același zmeu. Și se făcea din ce în ce mai mare Iubirea noastră... Pe-un tăpșan de gând Rostogoleam doar bulgării de soare Unul în pieptul celuilalt arzând... Referință Bibliografică: Experimentând veșnicia / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22
EXPERIMENTÂND VEŞNICIA de AURA POPA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350080_a_351409]
-
oferindu-ne un volum, demn de un ,,bijutier de cuvinte”. Un titlu incitant, sonetele având un parcurs liric, în ordine alfabetică. Revenind la Maiorescu, și pentru Anatol Covali, în liniștea sa, ,,nu are calendar” și treapta dintâi pe care se înălță, ,,e un altar de jertfă.”. Pe bună dreptate scriitorul Radu Cârneci, vorbește în prefața cărții de o ,,înțelegere maioresciană”, surprinzând poetul ,,citind în dicționare și în stele”, și ,,grupând cuvinte” într-un ,,tom saturat de frumuseți esențiale, rostite în cuget
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
solară, de ploaia caldă de vară. Piatră: Te bucuri de gustul unei plăcinte și uiți să-i cercetezi chimia. Sfinx: Lumina solară e diferită de propria-ți lumină, lumina aceea ce te arde pe interior, te macină, te frământă, te înalță, te ajută să fii piatra din vârful muntelui. Piatră: Lumina. E greu să-ți înțelegi lumina. Adesea arzi în căutarea luminii și când crezi că i-ai găsit ochii, începi să strigi că sunt albaștri, dar te împiedici și cazi
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
am întins, să-l ascund în palmă... Plină de durere îngenunchez la groapă Cerul mă mângâie cu ninsoarea-i calmă. Lacrima și neaua îmi sărută geana In fața durerii și timpu-i nemișcat. Clipa-ndoliată respiră-n veșnicie Un suflet se înalță, spre cer, cu-n oftat... Ai devenit un Astru în largul Infinit. In fiecare clipă te simt așa aproape! Ființa ta iubită, simt, cum își dorește Viața noastr-aici s-o vezi îndeaproape. Mi-e inima pustie, gândul... răzvrătit. Cine-i
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
din câmpii Cules de trupu-ți drag din floare-n floare, ... eu..., da..., eu... Aș putea încerca să fiu Adiere de vânt vindecătoare, Aș putea încerca să fiu Rază de dragoste ruptă din soare, Aș putea încerca să plutesc, Să mă înalț peste ape și munte, Aș putea veni să te-ntâlnesc, Să te întorc legând timpului punte! Dar îmi lipsește puterea, Credința-i prea slabă în sufletul meu, Deși resimt mângâierea Divină, ce-n viață simțit-am mereu... ... și-atunci..., rămân
DIALOG... MUT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350083_a_351412]
-
nu ne lasă să îmbătrânim! Iubiți răsăritul viu curajului trezirii la viață! Iubiți începuturile cu pași înceți prin care revelația respiră inocentă. Iubiți ploaia de vară care îngână prin șiroaie aducând răcoare oricăror suspine! Iubiți floarea dăruită culorii ce se înalță făr de teamă, doar grandoare! Referință Bibliografică: Rugăminte / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
RUGĂMINTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350238_a_351567]
-
mă curățești de orice vină, Vină Împărăția Ta și voia Ta să faci în toate, Precum în cer și pe pământ, căci Tu ești Dumnezeu ce poate. Arată-mi locul pregătit în viața mea, pentru slujire, Să pot să Te înalț Isus, cu bucurie și iubire, Purtarea mea, vorbirea, gândul, spre slava Ta s-aducă rodul, În Adunare și-n afară, să Te cunoască tot norodul. Conducătorii Casei Tale să fie plini de Duhul Sfânt, Să pui în ei înțelepciune, cu
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350234_a_351563]
-
găsesc cu siguranță, pentru că m-ai vrăjit, m-ai fascinat din clipa în care ne-am apropiat pentru prima oară. Am renunțat să mai caut acolo unde este inutil, am început să întreb infinitul, în loc să-i cer verdicte. M-am înălțat poate mai mult decât îmi era îngăduit, dar am făcut-o din dragoste. Totul a fost perfect cam o lună și jumătate. Mă simțeam ca în adolescență, mă întrebam cum de e posibil să zărești infinitul după ce te-ai plimbat
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și, pentru frumusețea acestei legende, ca și pentru a ști că nimic nu este ireversibil cât timp sufletul dorește să se înalțe, că lumea fantastică poate deveni reală dacă ne dorim acest lucru într-un scop nobil, am transcris pentru voi acest mit. Care se adaugă unui șir aproape nesfârșit de basme, legende și povești, menite să înfrumusețeze, în primul rând, sufletul
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
ne luptăm cu păcatul continuu, într-un act ce ar putea părea privitorului din afară de-a dreptul donquijotesc, fără o finalitate clară, fără a putea fi vreodată siguri că am învins. De ce moartea ne înlăcrimează, de ce iubirea adevărată ne înalță, de ce trecerea prin Purgatoriu e atât de cumplită. De ce scriitorii ar putea, lesne, să nu ajungă niciodată să își privească în ochi cititorii cei mai fideli, chiar poate să nici nu afle de existența lor. De ce tăcerea doare, de ce absolutul
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
Mulțumesc". "Cu plăcere... Păstrăm legătura", am încheiat convorbirea. "Felicitări! Ai trecut de al doilea nivel", am auzit, din nou, vocea. Am respirat adânc. * Nimeni, niciodată nu ne-a putut lua dreptul de a visa... Am putut să creăm, să ne înălțăm pe culmi... Dar, în același timp, printr-o regulă cinică, inumană, niciodată n-am reușit să ne transpunem visurile cele mai de preț în realitate... Modelul în care am crezut, sfătuitorul literar e în realitate un editor ratat, care-și
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
se-mplinească anul, Să-și regăsească visul și norocul ! Vechi scutier și cu prestanță - bradul Îi luminează clipa și popasul - Un colț fantastic îi apare vadul. Îl poartă astfel mai elastic pasul - Aicea este vatra și răsadul - Cu încântare își înalță glasul. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Vad vechi / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VAD VECHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361797_a_363126]
-
Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă/Patima clipei, flămândă (Nu umbri!). Virtuozitatea Claudei Voiculescu și-a găsit,în sfârșit, sunetul grav care înalță ceremonia lirică la înălțimea viziunii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sudul târziu, cronică de Al.Florin ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
Prin opera și viața sa Eminescu a avut, totuși, o” ... răsplată jertfei sale: cunoașterea. Acum el va afla ca îngerul - simbol al desăvârșirii, al purității- nu este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”.( Zoe Dumitrescu-Bușulenga).Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, Cuvântul răstignit și mort să-l înviez ... Sunt lângă voi constructori de nesfârșit poem Și-n prag de sfântă românească sărbătoare Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare! Sunt în ajunul Ajunului cu voi Și coacem toți din strofe cozonaci Și învelim în versuri sarmalele în foi De verb prăjind din rime rumenii godaci ... Sunt de Crăciun cu voi, prieteni buni din Rugă Și bucuros
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc". În fiecare dumincă și sărbătoare, la Sfânta Liturghie pe care o făceam sub cerul liber la o troiță în cimitir, ne puneam în genunchi cu toții și înălțam rugăciuni ca Dumnezeu să ne ajute să continuăm construcția. La 5 iunie 1988, s-a sfințit sfântul lăcaș, iar poetul Ioan Alexandru a ținut un vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini", îmi spune părintele. În curtea
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
metroul, digurile Dâmboviței, Casa Poporului, Transfăgărășanul, marile edificii ale producerii electricității și câte multe altele. Despre toate acestea se spune că sunt ale lui Dej sau ale lui Ceaușescu, nicidecum ale poporului român care, cu sacrificii imense, a construit, a înălțat, a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166,60 metri, pe care unii îl numesc „un moft al lui Gheorghiu - Dej”. Vidraru este cel mai mare baraj în arc de la noi din țară și a fost înălțat de poporul român timp de cinci ani, costul lui fiind de un miliard patru sute șaptezeci de milioane de lei, în banii vremii, investiție ce a fost amortizată în 28 de ani, adică prin 1994. Proiectul pentru hidrocentrala de pe Râul Argeș
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
metroul, digurile Dâmboviței, Casa Poporului, Transfăgărășanul, marile edificii ale producerii electricității și câte multe altele. Despre toate acestea se spune că sunt ale lui Dej sau ale lui Ceaușescu, nicidecum ale poporului român care, cu sacrificii imense, a construit, a înălțat, a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166,60 metri, pe care unii îl numesc „un moft al lui Gheorghiu - Dej”. Vidraru este cel mai mare baraj în arc de la noi din țară și a fost înălțat de poporul român timp de cinci ani, costul lui fiind de un miliard patru sute șaptezeci de milioane de lei, în banii vremii, investiție ce a fost amortizată în 28 de ani, adică prin 1994. Proiectul pentru hidrocentrala de pe Râul Argeș
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Din Proloagele, volumul I, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă Pentru ce te mândrești, omule, tină fiind și gunoi? Și de ce te umfli și te înalți mai presus de nori? Cercetează și-ți cunoaște firea, că ești pământ și cenușă și, peste puțină vreme, în țărână te risipești. Acum ești mândru, dar peste puțin, vierme. De ce îți înalți ceafa care, după puțină vreme, putrezește? Este mare
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
și gunoi? Și de ce te umfli și te înalți mai presus de nori? Cercetează și-ți cunoaște firea, că ești pământ și cenușă și, peste puțină vreme, în țărână te risipești. Acum ești mândru, dar peste puțin, vierme. De ce îți înalți ceafa care, după puțină vreme, putrezește? Este mare omul ajutorat de Dumnezeu, că, părăsit fiind, și-a cunoscut neputința sa. Că nici un bine nu ai, pe care să nu-l fi primit de la Dumnezeu. Pentru ce, așadar, te faci minunat
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]