4,849 matches
-
și mai rău, devii un mistic al bolii și vezi în fiecare celulă sănătoasă o primejdie. Dar eram prea mulțumit și chiar mândru de priceperea mea de a trăi pe două planuri, și în vis și în realitate, ca să mă încurc cu astfel de griji. Pe Laura o evitam, cât îmi permiteau sufletul și trupul, tocmai din această pricină; mi se părea că în ochii ei zăream de fiecare dată o întrebare ironică: "Tot nu ți-ai revenit?" Când mă încolțea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care n-o cunoșteam. Veneau la mine în cameră, se așezau în colțul cel mai întunecos și dacă vroiam să mă ridic în capul oaselor îmi spuneau: "Stai liniștit". Vocea părea aceeași mereu. Mă întreba: "Cum te simți? Răspundeam încurcat: "Cum să mă simt, domnule doctor? Bine". La care, vocea mormăia nemulțumită: "Mă rog. Ai avut febră azi?" Mă grăbeam să zic "nu", dar vocea părea și mai nemulțumită: "Mă rog. Va trebui să-ți facem o injecție cu..." Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofîndu-l: "Să nu-mi mai spui "domnule scluptor" că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sânt "domnule sculptor" acum. "Stăpîne" să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?" Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecîndu-se din șale. Și întregul timp care mi-ar fi rămas aș fi putut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugîndu-mă să nu mai întîlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă o luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne provoca totodată să ne-o căutăm singuri, silindu-ne astfel să admitem durerea. Era unul din modurile pe care le folosea boala ca să abată atenția și să încurce lucrurile. Astfel, fiecare a fost nevoit să accepte să-și trăiască ziua clipă de clipă, fără a se gândi la ziua de mâine și singur în fața cerului. Această renunțare generală care putea cu timpul să fortifice caracterele începea cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai multe victime în cartierele mărginașe, mai populate și mai puțin confortabile, decât în centrul orașului. Dar ea părea să se apropie și să se instaleze dintr-o dată și în cartierele de afaceri. Locuitorii învinuiau vântul că transportă germenii infecției. "încurcă lucrurile vântul ăsta", spunea directorul hotelului. Dar oricum, cartierele din centru știau că le venise rândul, auzind cum vibrează în noapte foarte aproape de ele și din ce în ce mai des sirenele ambulanțelor care făceau să răsune sub geamurile lor chemarea posomorită și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orar pe care trebuia să le faci ca să te duci de la Lyon la Varșovia, kilometrajul exact între orice capitale voiai. Ești dumneata capabil să spui cum se merge de la Briancon la Chamonix ? Chiar și un șef de gară s-ar încurca. Tatăl meu nu se încurca. El se străduia aproape seară de seară să-și îmbogățească cunoștințele în această materie și se fălea cu ele. Asta mă amuza mult și îi punem adesea întrebări, încântat să verific răspunsurile lui în Chaix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le faci ca să te duci de la Lyon la Varșovia, kilometrajul exact între orice capitale voiai. Ești dumneata capabil să spui cum se merge de la Briancon la Chamonix ? Chiar și un șef de gară s-ar încurca. Tatăl meu nu se încurca. El se străduia aproape seară de seară să-și îmbogățească cunoștințele în această materie și se fălea cu ele. Asta mă amuza mult și îi punem adesea întrebări, încântat să verific răspunsurile lui în Chaix și să recunosc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apărea în biografia multor negociatori. — Din contră. Relația părinților mei era solidă ca stânca. Cel mai fericit mariaj de pe stradă. Nu că asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându-se beți, mame care se încurcau cu lăptarul, tot felul. Veneau la maică-mea să le dea sfaturi. —Și te uitai la ce făcea ea? —N-am plănuit niciodată asta. Dar cuplurile își făceau apariția în camera noastră de zi, cerându-i mamei să le arbitreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o de mână? Cine era? Cât putu de firesc, Maggie se ridică, se întinse și, ca și cum ar fi refuzat politicos ceaiul pe care i-l oferea o mătușă agasantă, anunță că trebuia să plece. Dar unde te duci? Maggie era încurcată. Nu știa nici unde se duce, nici cum va reuși să iasă. — La hotelul meu din Ierusalimul de Vest. —De ce nu rămâi în Ierusalimul de Est? E frumos aici. Ai la dispoziție hotelul American Colony. Toți europenii stau acolo. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în sine. Ignatius râgâi sonor. Dacă ar putea vedea Myrna Mincoff cât de jos am căzut! — Ce mai învârte fata aia? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Am cheltuit o grămadă de bani cu tine la universitate și a trebuit să te-ncurci cu una ca aia. — Myrna este tot la New York, habitatul ei nativ. Nu mă îndoiesc că, în momentul ăsta, ia parte la vreo demonstrație, încercând să provoace poliția să o aresteze. — E drept că mă scotea din sărite cântând to
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în ochi. Bătrânu’ ăsta ț-ar putea plăti datoria. — Zău? Doamna Reilly nu se gândise până atunci la aceasta. Bătrânul deveni brusc mai atrăgător. E curat? — Sigur că-i curat, spuse supărată Santa. Crezi c-aș încerca eu să-mi încurc prietena cu-n golan? Cineva bătu încet în obloanele de la ușa de intrare. — Pun pariu că-i el, spuse Santa bucuroasă. — Spune-i c-a trebuit să plec, dragă. — Să pleci? Unde vrai să pleci, Irene? Omu’ stă la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la tot ce-ndur... Uneori nu mi-ar strica să trag un plâns. Cu aceste cuvinte, lacrimile începură să-i curgă și doamna Reilly izbucni într-un plâns sonor și violent. — Vai, nu plânge, o rugă domnul Robichaux, teribil de încurcat de aspectul tragic pe care se părea că-l iau lucrurile. — Trebe să fac ceva! Trebe să chem autoritățile să-l ridice pe băiatu’ ăsta, suspină doamna Reilly. Făcu apoi o pauză ca să tragă un gât de Early Times. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zalatimo. Se-nchide șandramaua asta, sau ce-i? Vreau și eu să știu. — Taci din gură, banditule, strigă furioasă la el doamna Levy. Până nu dăm vina pe tine. — Nu te mai amesteca, te rog, spuse domnul Levy soției sale. Încurci lucrurile și mai rău. Se întoarse apoi spre șeful de birou. Caută-mi numărul de telefon al lui Reilly. Domnul Gonzalez o trezi pe domnișoara Trixie și îi ceru cartea de telefon. — Eu țin cărțile de telefon! se răsti domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că-i cam place să tragă la măsea. Nu am mai văzut-o bând mult, în ultimu’ timp, da’ într-o vreme chiar o făcea lată. O dată m-am uitat în curtea din spate ș-am văzut-o cum se-ncurcase într-un cearșaf ud pus la uscat. Domnule, mi-a mâncat zece ani din viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fusta aia!“; „Pleacă din patu’ meu!“; „Cum îndrăznești? Eu sunt virgin.“ Era groaznic! Luam aspirine două’ ș’ patru de ore pe zi. Pe urmă fata a plecat. N-o pot acuza. Nu era nici ea, oricum, întreagă, dacă s-a-ncurcat cu el. Domnișoara Annie băgă mâna să-și ridice și cealaltă bretea. Din toate casele din oraș, de ce-a trebuit să mă mut tocma’aici? Spune-mi și mie! Domnului Levy nu-i venea în cap nici un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei, și pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde care a lucrat un timp la Levy Pants. Domnul Levy îi arătă fotografia din ziarul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alt mod. O lacrimă se prelinse din ochii doamnei Reilly, lăsând prin pudră o dungă de piele curată. Dacă sună domnu’ Levy ăla, nu răspunde. Am să am eu grijă de tine. — Mamă Doamne, urlă Ignatius. Acum chiar c-am încurcat-o! Dumnezeu știe ce pui la cale. Unde te duci? — Nu ieși și nu răspunde la telefon. — De ce? Ce înseamnă asta? Ochii injectați scăpărară de frică. Cu cine vorbeai în șoaptă la telefon? — Nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cap pe Sultan al Cincilea, Înainte ca degetele ei să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de computer, chipul ei era palid și nemișcat. Încercase Întotdeauna să detașeze pe cât de mult posibil trecutul ei de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încîntați să i le vîndă la un preț scăzut. Adusese din pivniță vreo zece cutii de carton, pline de praf, În care păstra tot soiul de hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet ca niște animale abia doborîte și jupuite. Dacă anii din urmă i se păruseră Îngrozitori, arhivele Îi dovedeau că nici cei dinainte nu fuseseră mai puțin teribili. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
valoarea pe plan uman și pe plan cinematografic. CÎnd termina, eram destul de mîndru că toată lumea băga de seamă că venea să se așeze lîngă mine. Îi păstram un loc În dreapta mea, din cauza urechii cu care nu auzea prea bine. Uneori Încurcam locul și Îi șopteam ceva la ureche În timpul genericului, iar el Îmi spunea: „Hai să schimbăm locurile, am să te aud mai bine“. Îmi semnala mișcările interesante ale aparatului de filmat. Mă sfătuia să-mi iau notițe. M-a Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trecut noul disc al lui Kate. În fotografie nu părea prea schimbată. Îi șade bine cu părul scurt. Am făcut socoteala că are acum patruzeci și trei de ani. Îmi trimite o carte poștală În fiecare an de aniversarea mea, Încurcînd de fiecare dată ziua. Trăiește tot la Londra, unde s-a căsătorit cu un inginer de sunet care Îi Înregistrează discurile. Au doi copii. M-am uitat ieri la o poză de-a ei făcută la Capri de unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
născuți, miraculoși și neastîmpărați deopotrivă, aspirînd la a fi înțelepți și reușind să punem destinul la încercare... Cine se crede în această categorie, în această eternă etapă de a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci semafoarele, nu vezi?... Două degete în semn de victorie sau de pace? Dacă e pace, atunci e victorie. Dar acum deja navigăm în alte ape. Tineri și neliniștiți... nu neapărat întotdeauna avînd astfel de descrieri. Legenda spune că de ziua
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
afaceri sau alte activități oficiale... chestiile astea oficiale nu înseamnă prea mult pentru mine, i-am spus eu ei într-o zi cînd mergeam alături pe stradă și discutam despre faptul că actele, “hîrtiile”, cum le numește ea, adeseori ne încurcă. Dar să revenim la telefoanele mobile: cei mai mulți nu au nevoie de ele decît pentru a trimite mesaje scrise, “bip”uri, pentru a se amuza cu diverse jocuri sau alte accesorii... Eu nu am telefon mobil. Deocamdată. Dar am ajuns la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]