5,478 matches
-
Mircea Mihăieș Carele va să zică, dl. Ion Diaconescu nu s-a îndurat să ne părăsească! Simbol al "eternei Românii" (varianta "moțăitoare", pentru că aceea "fascinantă" are încă probleme de repatriere de la Paris!), "fruntașul" țărănist e unul din simbolurile imobilismului politic. Orice i-ai spune, domnia sa își vede tacticos de treburi, mai dormitând, mai
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
treburi, mai dormitând, mai bălmăjind câte o frază incoerentă, mai trecând pe la un talk-show, mai furând de la Dumnezeu o zi și de la parlament un salar. N-avem încotro, îl vom mai suporta câțiva ani, până când Natura cea milostivă se va îndura de scena politică românească și va decide ceea ce slugarnicii săi subalterni nu pot. Mă întreb pe ce se bazează prestigiul acestui domn cu aparență placidă și încăpățânare de catâr. Dacă până și un armăsar politic precum Varujan Vosganian s-a
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
imaginație în Noaptea Anului Nou n-a fost niciodată, nici înainte, nici după 1990, pe micul ecran. Unde sînt vremurile cînd îi așteptam pe Toma Caragiu sau pe Octavian Cotescu, cu glumele lor sărate politic? Ori cînd TVR (monopolista) se îndura să ne dea (pe la 2-3 din noapte) imagini din programele de Revelion din alte țări? Sau cînd muzica era, și era!, bunicică, iar soliștii, acceptabili? Ne lovește nostalgia cu leuca în cap, gîndindu-ne la ce a fost. Ce proști eram
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
îndoctrinarea tinerilor cu aceste idei. Autorul acuză Partidul Laburist că îmbrățișează acele idealuri și de aceea permite „islamificarea Europei“. Manifestul conține și speculații despre ce se va întâmpla dacă autorul va supraviețui „unei misiuni de succes și va trăi ca să îndure un proces multiculturalist“. Într-un astfel de scenariu, scrie autorul, „când mă voi trezi la spital, după ce voi fi supraviețuit rănilor prin împușcare, voi realiza, cel puțin la nivel personal, că sunt într-o lume de rahat, într-un coșmar
Manifestul ucigaşului din Norvegia: Război civil european şi interzicerea musulmanilor () [Corola-journal/Journalistic/60042_a_61367]
-
Cristina Alexandrescu După trei ani în care românii au trebuit să îndure tăieri de salarii, disponibilizări masive, creșterea TVA și sărăcirea populației, se vede și luminița de la capătul tunelului. Greul nu a trecut încă, dar suntem pe drumul cel bun, spun specialiștii. Indicatorii macroeconomici arată o Românie mult mai stabilă din punct
The Economist: Guvernul Ponta a pus România pe creștere economică by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/51030_a_52355]
-
sînge ale unui rănit care se retrage. Avem a face cu o pasivitate care a absorbit dureros acțiunea refuzată, mixînd-o cu o postacțiune neliniștitoare încă: „Nu mă întreba cîte biruințe pot da socoteală,/ dar mai ales despre cei care au îndurat/ consecințele, cei refugiați în resemnare,/ în acest manifest de capitulare/ care se înscrie cu simboluri perfide/ în genele pregătite pentru o nouă născare/ în urmași;// și nu mă întreba nici despre felul/ acestor victorii, ca să nu mă constrîngi/ la sinceritate
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
consolator. Veghea se dizolvă cum o pastilă într-un lichid emoțional, devenind una cu acesta: „Atingem celulele îndurate/ cum atinge adierea/ oglinda încrețită a unui lac;/ nu te mai teme de nimic,/ anii periculoși au trecut de mult;// mîngîie-mi celulele îndurate/ cu ce a mai rămas din iubirea ta,/ dăruită cîndva pe de-a-ntregul,/ retrasă apoi puțin cîte puțin/ în fiecare zi,/ încetul cu încetul;// atinge-mă și mîngîie-mă și frînge/ săgeata acestui vector de tristețe/ ce stoarce lacrima neplînsă a
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
tipărit de Humanitas, acel mic discurs, așadar, a stârnit unele proteste tocmai prin ceea ce vorbitorul a crezut că-și poate câștiga asistența, atunci când l-a numit pe Sebastian „mon frère”. I-ar fi înfrățit pe cei doi suferințe comparabile, cele îndurate de Sebastian în timpul dictaturii antonesciene și cele îndurate de Gabriel Liiceanu în timpul comunismului, primul din pricina originii etnice, al doilea din pricina originii sociale. Acțiuni discriminatorii comparabile i-ar fi urmărit pe cei doi în epoci totalitare de facturi diferite, dar în
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
stârnit unele proteste tocmai prin ceea ce vorbitorul a crezut că-și poate câștiga asistența, atunci când l-a numit pe Sebastian „mon frère”. I-ar fi înfrățit pe cei doi suferințe comparabile, cele îndurate de Sebastian în timpul dictaturii antonesciene și cele îndurate de Gabriel Liiceanu în timpul comunismului, primul din pricina originii etnice, al doilea din pricina originii sociale. Acțiuni discriminatorii comparabile i-ar fi urmărit pe cei doi în epoci totalitare de facturi diferite, dar în esență la fel. Făcând, cu bune intenții, această
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
cât și în țară, toate, dincolo de nuanțe, de stiluri personale, întâlnindu-se în punctul comun al convingerii că există un "antisemitism latent" al intelectualilor români, de unde și ezitările acestor intelectuali de a-și asuma vinovățiile, răspunderile istorice pentru ce au îndurat evreii în perioada legionară și antonesciană. Nu poate fi ignorat nici faptul că dl Andrei Cornea este primul, mi se pare, care a susținut, acum câțiva ani, că antisemitismul cuprinde "din ce în ce mai multe segmente ale spectrului așa-zis democrat", că periculoși
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
ea a devenit dl. Liiceanu liderul antisemiților români, nu am să înțeleg niciodată. Mă gândesc totuși că altă comparație ar fi fost încă și mai plină de semnificații dramatice: aceea dintre destinele unor Sebastian și Fundoianu. Primul, la București, a îndurat ce a îndurat, celălalt, prins de război în Parisul ocupat de nemți, a sfârșit în camera de gazare. Nu pot de asemenea să înțeleg în ce fel a devenit dl Nicolae Manolescu antisemit și a periclitat aderarea României la structurile
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
dl. Liiceanu liderul antisemiților români, nu am să înțeleg niciodată. Mă gândesc totuși că altă comparație ar fi fost încă și mai plină de semnificații dramatice: aceea dintre destinele unor Sebastian și Fundoianu. Primul, la București, a îndurat ce a îndurat, celălalt, prins de război în Parisul ocupat de nemți, a sfârșit în camera de gazare. Nu pot de asemenea să înțeleg în ce fel a devenit dl Nicolae Manolescu antisemit și a periclitat aderarea României la structurile europene, cum s-
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
un favorit suficient pregătit. În consecință, dânsul dorește să rămână pe poziții, cu prețul decredibilizării totale a funcției pe care o ocupă și a mânjirii României cu noroi. Păcat... Păcat nu pentru dânsul. Păcat pentru noi toți care trebuie să îndurăm această comedie tristă. Păcat pentru țară. Va fi nevoie de mulți ani să reparăm distrugerile de prestigiu și credibilitate internaționale cauzate de domnia domnului Băsescu. Păcat", a conchis Mirel Palada pe rețeaua de socializare.
Palada: Dacă Băsescu DEMISIONEAZĂ, ar fi CATASTROFĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29226_a_30551]
-
arăta un ger de -20 grade Celsius. După 11 ore de semnalizare, departe de orice așezare omenească, David scrise la repezeală pe o bucată de hârtie: «Am așteptat 11 ore ca măcar un om să se oprească. Nu mai pot îndura frigul. Și mașinile trec fără să-și încetinească viteza.» Apoi scoase din cutia de lângă volan un revolver calibru 22 - un tip numit în argoul american: «prietenul de sâmbătă seara». Și trase. Duminică dimineața, trupul sinucigașului fu descoperit, înghețat, pistolul și
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-am fugit!". Lîngă sobă, țîncul adoarme în îndoieli: "Roagă vîntul să se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de moșneag cumsecade, aducînd însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
a publica mai multe caiete cu imaginea lui Iosif Stalin, parte al unei serii dedicate ”marilor nume” ale istoriei ruse, a generat, sâmbătă, mai multe reacții ferme din partea reprezentanților organizației Memorial. Aceasta este o profanare a istoriei noastre, a suferințelor îndurate de poporul nostru sub conducerea acestui individ", a reacționat la postul de radio Ecoul Moscovei Svetlana Ganușkina, reprezentantă a organizației pentru apărarea drepturilor omului Memorial. În apărarea demersului, Dmitri Krasnikov, un reprezentant al editurii Alt, a declarat la același post
Scandal în Rusia pe baza caietelor cu imaginea lui Stalin () [Corola-journal/Journalistic/58486_a_59811]
-
nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul ei încăpător ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp să te recunosc în semnele cele mai neîndoielnice
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Tolstoi n-a mai putut vorbi, în notele lui Certkov apare o discretă undă de compasiune și înțelegere a ceea ce fusese un tip de existență : Am văzut pe fața lui frustrarea omului pentru care comunicarea umană fusese totul. Nu putea îndura." Și poate că, într-adevăr, imperativul "comunicării umane", ireprimabilă, aflată mereu sub semnul urgenței, constituie esența împlinirii acestei vieți. Căci, iată, până în ultimele clipe, înainte de a-și pierde glasul, cu cele din urmă puteri, Tolstoi a ținut să comunice : "Să
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
om cu conștiință. În temeiul acestei convingeri îl iubește și acum și, numai cu ajutorul lui Dumnezeu, zice ea, l-a suportat : "Altfel n-aș fi putut rămâne căsătorită cu Lev Tolstoi aproape o jumătate de secol. Nimeni n-ar putea îndura presiunea asta. E ca și cum ai trăi cu o tornadă." Despre Tolstoi s-a scris o întreagă bibliotecă. Din păcate, cunosc prea puțin din ea ca să mă pot pronunța asupra noutății demersului lui Jay Parini. Judecând însă după structura cărții, întemeiată
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
Sibyle, soția la care apelase Herr Doktor din cabinetul său. Terminase demult prăjitura, mulțumise frumos refuzând alta, cum fusese învățat, se juca într-o doară cu degetele, încovoind și numărând pe rând falangele, joc de mare plictiseală, când bunica se îndură de el: "Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl îndemnă din nou bunica, arătând spre pianul din colț. Dar copilul, cu un aer
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Peste vastul vânt svârlit avuzuri,/ Să culeagă 'naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful slavei neatins îl ține/ Dar sămânța încă grea de sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
o senzație contradictorie: avea un gust pur, chiar dacă ușor melancolic, dar imaginea șarpelui țintuit de buiandru era mai puternică decât pofta mea de mâncare. Fratele meu făcu o sforțare supremă cu prima înghițitură, dar n-a fost în stare să îndure și a vărsat. - Te duci la baie - îi spuse doamna Forbes fără să clipească - te speli bine și vii să mănânci mai departe. M-a cuprins o neliniște adâncă pentru el, căci știam cât îl costa să traverseze toată casa
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
acasă fără să mai ținem ora de bune maniere. Doamna Forbes nu numai că a fost într-o dispoziție îngerească toată ziua, dar la ora cinci părea mai însuflețită ca oricând. Cât despre fratele meu, nu era în stare să îndure acalmia. Îndată ce-am primit ordinul să începem, împinse la o parte farfuria cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
pâinea, măslina, apa și se bucurau amândoi și se hrăneau. Bătrâna, rezemată de cuptoraș, îl privea cu mândrie. - Ți-era foame, îi spuse râzând, mănâncă, ești tânăr, ai încă mult drum înaintea ta, chinuri multe; mănâncă, să prinzi putere, să înduri. Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
a găsit: «Acum le iei și le duci. Ai muncit pentru ele? Le-ai plătit? Ți s-au dat în dar? Acum să pleci cu ele ’năpoi!» Biata Căta le luase că erau aruncate cu altele netrebuincioase. Dar n-a îndurat moșu’ să aibă lucrul altuia în casă”. De la ăi bătrâni a văzut Carolina că avuția se face din muncă și așa a trăit și ea toată viața, cu munca și cu cinstea... E un capitol ca un laitmotiv în viitorul
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]