10,960 matches
-
tinerețe. - Bună dimineața, Îi ură Mașa, apropiindu-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
liniște. Se auzeau doar fălcile lui Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit, abordând un aer de superioritate ce contrasta cu Înfățișarea sa. Subotin avea o nevastă aprigă, care nu prea știa multe și, atunci când se enerva, Îl făcea În toate felurile, aruncând În el tot ce-i cădea la Îndemână. Petrecerea ajunsese, poate și din cauza discuției despre „consoartă“, la un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la rându-i, un coșmar, În care Îi apăruse consoarta cu un lighean plin cu cenușă caldă, spălând picioarele celor doisprezece tovarăși de beție ai săi și pe ale lui Însuși!? Și iată că acum cenușa din visul său luase Înfățișarea unui șobolan de dimensiuni impresionante, care ședea În fața sa, fiind gata-gata să-l Înghită... Numai că Ippolit era ceva mai deștept decât prorocul biblic și știa să se ferească de capcană. El era conștient că avea de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la parterul ei un restaurant mai bine zis „O bombă”, unde toți borfații cartierului Își aveau punctul lor de Întâlnire punând la cale tot felul de matrapaslâcuri! În ce privește clădirea, era locuită În exclusivitate de țigani. Astfel, acest edificiu avea o Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șoferilor ce aduceau betonul În Cifaroame pentru fiecare cursă o gratificație de o sută lei oferită tot din buzunarul lui pentru a-i stimula, așa dar, betonul Începu să curgă În valuri iar cimitirul cu fiecare minut consumat lua altă Înfățișare. Angrenajul turnării betonului funcționând la Întreaga capacitate, Tony Pavone luă drumul cimitirului cu gândul să dea o mână de ajutor, să impulsioneze lucrul dar, la poarta cimitirului stupoare! Enorma poartă de fier având dimensiuni madievale era Încuiată cu un lanț
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
serioase, dar anii săi de „englez“, două decenii la Londra În calitate de corespondent la ziare și jurnale varșoviene, Îl lăsaseră cu o atitudine care nu era deosebit de folositoare unui refugiat În Manhattan. Își formase expresii potrivite unui cămin de la Oxford; avea Înfățișarea unui om care studiază la British Museum. Pe când era băiat În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial, Sammler se Îndrăgostise de Anglia. Mare parte din prostiile astea Îi ieșiseră din cap la modul dur. Își reconsiderase Întreaga chestiune a anglofiliei, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Altfel stau lucrurile acum, Însă. Noi, vechea generație, trebuie să mergem cu valul. Săltându-și chipiul ca să-și protejeze ochii, se uită lung după avionul care se mișca În trombă. Își dezvălui astfel nasul lung și lat de lombard. Avea Înfățișarea de pasăre de pradă tipică italienilor din nord. Pielea era netedă. Poate că fusese, așa cum insista Wallace, Emilio, micul șofer aprig al Mafiei. Dar acum se afla Într-o etapă a vieții când bărbatul cândva bine legat Începea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
reporterii campați în fața casei lor, la titluri îngrozitoare din fiecare zi - „Profesoara de sex trece oralele cu brio“, „Profesoara studiază cu atenție corpul elevului“ și tot așa - e o minune că au rezistat și cât au rezistat. Chiar înainte de prima înfățișare a Shebei, Richard i-a spus că prezența ei în casă făcea viața copiilor un calvar. Presupun că i s-a părut o explicație mai blândă pentru faptul că o arunca în stradă decât să-i fi spus că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sînt cîtuși de puțin o amatoare. Uită-te aici și-o să vezi ce vreau să spun. Își duse deodată ambele mîini la cap și-și Îndepărtă părul de parcă ar fi curățat de coajă o piersică coaptă. Avea cu totul altă Înfățișare acum. Mă lovi tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pentru că am întâlnit atâta iubire creștină față de păcătoși la părintele B. În nici un caz însă nu pot să tratez așa nașterea unui copil. Nici nu știu cum aș reacționa eu cea de acum dacă pe virtuala mea fetiță ar exclude-o de la înfățișarea la altar fiindcă „este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încercam să-i apreciez vârsta și nu puteam. Uitându-mă, văzui că revista pe care o citea era franceză, cu moda pariziană imediat următoare războiului și că rochia femeii era departe de modelele fotografiate în culori de pe paginile revistei. Avea înfățișarea unei intelectuale prinsă acum de curiozități feminine, ceea ce împlinea un cerc lăuntric, greu observabil, dar cert. Vrui să intru în vorbă cu ea (cum se obișnuiește în tren), trebuia un pretext, un oarecare pretext să nu-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
legendele Orientului, că nimeni nu mai putea gândi la originile Dreptului și nici nu-i interesau, se luminau basmele din O mie și una de nopți, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochi, nu era o sfidare ci un strigăt pe care numai intuiția unei femei îl poate desluși. Și așa se trecu dimineața aceea până spre prânz când veni viitorul soț al Anei. Era mijlociu de statură, bine legat, plăcut la înfățișare, părea să fie un om liniștit, liniar, dar privirea ușor îngustă ar fi putut tăinui, îmi spuneam, o fire ascunsă, perfect comodă, poate duplicitară, dar astea erau simple presupuneri; ceea ce domina era alcătuirea lui robustă ce răspândea încredere în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unei pianiste dacă ar fi existat în casa aceea un pian sau o pianină și dacă degetele acelea n-ar fi fost, în ciuda feminității lor, ușor butucănoase. Câteva șuvițe îi căzură, studiat, pe frunte, ceea ce-i mări în ochii soțului înfățișarea de puritate, se întoarse către mine cu aceeași tulburare, numai că eu vorbeam acum cu Lung, făcându-mă a nu o vedea. Ea stărui și, pretextând, mi se adresă în auzul mesenilor: - Dați-mi vă rog, puțin, solnița, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că mi-a fost ușor să plec. Am cusut - fără să știe nimeni - ascuns, la reverul stâng al rochiei acelea albe, fotografia ta mică pe care mi-ai dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam cusută sub rever, peste ea un petic din aceeași rochie, luat din tivul de jos; știam că trebuie să plec în curând, eram fericită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și cu care am vorbit despre el, cântărind nu numai înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei fosta lui soție, dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la un pas, nici-un semn să-și dea seama că eram eu deși mă privi în ochi, cine știe? Sunt totuși sigur c-a fost ea, numai că eu eram aproape de treizeci de ani, în timp ce ea, inexplicabil, rămăsese tot adolescentă, înfățișarea, îmbrăcămintea de altădată, poate imaginația mea, dar nu cred. Am vrut s-o opresc, să-i vorbesc, s-o întreb ce caută încă în România chiar în orașul acesta și exact pe strada asta unde-i fusese locuința odinioară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai, o să vină un timp. E adevărat, cuvintele nu le rostisem în 1946, nici în 1952 când s-au întâmplat toate acestea, ci abia acum la scrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce în discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bârfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, în fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu înțelegea, spunea că are «probe în acest sens», fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu trupul fără viață al învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori în juru-i. Mă închinai; ochii lui, sub pleoapele închise, priveau acum spre o lume necunoscută și fața-i palidă asemeni. Era cum îl știam, nimic schimbat în înfățișarea lui, între mândrie și umilință, de om al câmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, când amurgul aluneca în camera altădată plină de râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumânări și așezai flori la mormântul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mângâiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită în doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îndeosebi, a unor relații, între partidele mici și mari, a unor principii ale egalității și suveranității reale, respectării poziției fiecăruia față de principalele probleme ale actualității politice. Încercarea liderilor de la Praga de a opta pentru o altă formă de socialism ("cu înfățișare umană") decât cea sovietică și de a promova o apropiere mai strânsă de Occident s-a soldat cu ocuparea Cehoslovaciei, în august 1968, de către state membre ale Tratatului de la Varșovia (U.R.S.S., R.D.G., Ungaria, Polonia, Bulgaria trupele bulgare nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri. Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ, o clădire mare înaintea mea și un pâlc de copaci. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. În bătătura hanului, mi-am scuturat de țărână cizmele. Dar nimeni nu ieși să mă întâmpine. Am împins o ușă care era prinsă în clampă numai, am intrat. Nimeni. În tot hanul, tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]