5,200 matches
-
mi‑a cercetat cu seriozitate culoarea feței, ridurile, Înfățișarea, a decis că eu eram cel mai potrivit să‑l urmez. Așa era el. Dacă‑i cereai să fie direct, nu te cruța. Sinceritatea lui era ca un fluid care te Îngheța rapid. Voia să spună că eu eram primul dintre prietenii lui care‑l va urma pe lumea cealaltă? Tonul replicilor noastre sugera așa ceva. Dar el nu credea În viața de apoi. Platon, după care se orienta În asemenea chestiuni, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Nu, aici e cu totul altceva. Aici totul a fost făcut din ură. Asta e. Aici e ură din aceea oarbă, din aceea neagră. Nu e ură de zi cu zi. E ură din aceea care îți îngheață stomacul... E ură totală... Trebuie sa fii cu totul și cu totul orbit de toate lucrurile și de toată lumea ca să începi să faci asta... Ca să începi prin a arunca câini vii în fântână... (Câinele latră din nou. Ecoul lătrăturilor răzbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Entuziasmat.): Dați-mi voie să vă îmbrățișez! COLONELUL (În timp ce se îmbrățișează cu ARTUR, către cei doi.) Jos! Jos! (Către ARTUR.) Mai bine nu m-aș fi dus... ARTUR: De ce? COLONELUL: Nici nu știți peste ce am dat... Ceva groaznic... îmi îngheață sângele în vine... Da, da... De o mie de ori da... Uitați-vă puțin pe fereastră! Vedeți? ARTUR: Ce? COLONELUL: Aceasta e cea mai tristă zi din viața mea. ARTUR: Și dintr-a mea. Ați luat-o de tot? COLONELUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Închide ochii. Ascultă într-acolo... HAMALUL: Nu... nu aud... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Parcă se strecoară ceva, prin firele de iarbă... undeva, foarte departe... Simți? Ca un vânt printre firele de iarbă? HAMALUL: Brrr! Mi s-a făcut frig. Mi-au înghețat încheieturile... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Fascinat de ceea ce crede că vede.): Ce frumos! Ah, ce frumos se mișcă firele de iarbă, acolo... acolo, departe... acolo unde se vede o pată albastră, uriașă... HAMALUL: O pată albastră... Vedeți undeva o pată albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dormi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă duc în odaie! N-am să urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a terminat cu odaia asta! IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai mei, te rog io. Da’ mata ce-ai de gând să faci? Mă odihnesc, mă o - dih - nesc puțin. Dup’-aia mă duc. Du-le centru’. Apoi adormise. Cum de nimerise atunci pe fundul lacului? Treci, treci până nu îngheață apa. Mare-i Dumnezeu! Treci, frățioare! îi suflă sticletele. La acest ceas întunecat bine-ar fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în noroi. În timp ce Resi îl mângâia, ochii lui cafenii se bulbucau orbiți de extaz. Orice reacție cât de mică din partea lui venea ca răspuns la atingerea degetelor care îi mângâiau blana. Nu o cunoșteam bine pe Resi. Mă făcuse să îngheț odată, destul de la începutul războiului, când cu glas șoptit mă făcuse spion american. De-atunci stătusem cât mai puțin cu putință în fața privirilor ei copilărești. Când am intrat în camera de muzică m-a surprins să constat cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
birou fără nici o denumire din Empire State Building. Un agent m-a coborât cu un lift și m-a scos afară în stradă redându-mă fluxului vieții. Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
State Building. Un agent m-a coborât cu un lift și m-a scos afară în stradă redându-mă fluxului vieții. Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
stradă redându-mă fluxului vieții. Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era totuna cu a căuta acul în carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era totuna cu a căuta acul în carul cu fân. Nu gândul că nimeni nu mă iubea mă înghețase. Mă autoeducasem să mă descurc fără dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era totuna cu a căuta acul în carul cu fân. Nu gândul că nimeni nu mă iubea mă înghețase. Mă autoeducasem să mă descurc fără dragoste. Nu gândul că Dumnezeu era neîndurător mă înghețase. Mă autoeducasem să nu aștept nimic de la El. Ceea ce mă înghețase era faptul că nu aveam absolut nici un motiv s-o pornesc în vreo direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
umană a căuta recompense și pedepse drepte era totuna cu a căuta acul în carul cu fân. Nu gândul că nimeni nu mă iubea mă înghețase. Mă autoeducasem să mă descurc fără dragoste. Nu gândul că Dumnezeu era neîndurător mă înghețase. Mă autoeducasem să nu aștept nimic de la El. Ceea ce mă înghețase era faptul că nu aveam absolut nici un motiv s-o pornesc în vreo direcție anume. Ceea ce mă pusese în mișcare și mă făcuse să trec prin toți acești ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
căuta acul în carul cu fân. Nu gândul că nimeni nu mă iubea mă înghețase. Mă autoeducasem să mă descurc fără dragoste. Nu gândul că Dumnezeu era neîndurător mă înghețase. Mă autoeducasem să nu aștept nimic de la El. Ceea ce mă înghețase era faptul că nu aveam absolut nici un motiv s-o pornesc în vreo direcție anume. Ceea ce mă pusese în mișcare și mă făcuse să trec prin toți acești ani searbăzi și lipsiți de sens fusese curiozitatea. Acum până și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-ți, omule, pe cineva care toată vremea se gândește numai la Auschwitz! mi-a spus el. Există o mulțime care nu se mai gândesc la nimic altceva. Eu unul nu mă gândesc la asta niciodată. Și a trântit ușa. Am înghețat din nou, frustrat de unicul scop pe care fusesem în stare să mi-l imaginez pentru mine însumi. Ceea ce spusese Epstein, că o să găsesc israelieni câți poftesc a doua zi dimineață, era fără îndoială adevărat... Dar mai aveam de trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ține. Așa le-am primit, așa le dau. Scrie pe săculeț numele lu unchi-su Nisip? Scrie! Să semneze de primire și să mă descarc și eu. Și plecați și voi să-i faceți pogrijania. Așteaptă ăia la țară. Le-ngheață coliva ălora la cimitir, se consumă țuica și vinul, tot așteptând să vină pachetul. - Nu pot, dom’ Goncea. Nu pot, crede-mă. Dacă refuză, nu pot să-l conving să ia pe un altul. Sunt oseminte, doar, nu... E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întinse peste birou, ca și cum ar fi vrut să-l privească mai îndeaproape pe părinte. Să cerceteze de unde-i venea încăpățânarea asta. Șopti amenințător: - Așa că el e Nisip, mortul care vă trebuie. Luați-l și plecați, că se face acuși seară. Îngheață și tămâia, rebegește și degeră lumea acolo, la cimitir, bea de supărare și așteptare, se pilește și se pune pă înjurat autoritățile. Mai am și io p-ormă și alte treburi, sarcini, n-o să stau doar cu sacii ăștia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
decât să-l judece ai lui, când o aprecia ministerul.“ Înclină din cap ca și cum îl aprobă pe Burtăncureanu. Acesta și prinse gestul din zbor. Izbucni în râs: „Hai, dom’ Nisip, zău așa. Stați afară-n gerul ăsta, tremură băieții și-ngheață de foame! De la prânz în tensiunea de la Revoluție, totuși... De de ce nu intrați... S-o găsi o țuiculiță, un vinișor să vă-ncălziți. Că ne pregătim de sfintele sărbători ale nașterii domnului nostru Iisus Hristos. Părintele poate confirma. Repetam chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai spui porcării din astea. Și eu sunt bătrân. Nu e nevoie să dramatizezi o suferință trecătoare. Margareta se ridică. - Parcă totul se duce de râpă, rosti încet când ajunse la fereastră. Așa am senzația. Eu nu pot să mă îngheț și să mă bag la frigider. Am îmbătrânit de zece ori mai repede ca tine. - N-ai îmbătrânit deloc. E adevărat că trebuie să te consulte un doctor odată și odată. Dar până atunci ar fi bine să te odihnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de conservare, de agresiune, ca un om, adică are o personalitate, sau conceperea aleatoare a omis să i-o transmită? Și, ros de curiozitate, făcu un lucru pe care-l regretă imediat și pe care nu-l mai repetă niciodată - îngheță programul, o suspendă pe Margareta și citi datele tehnice de pe un terminal. Codul mașină îi dezvălui că Margareta s-a generat cu instincte primare complete și cu personalitate potențial artistică. Îl va iubi necondiționat, nu va ști să gătească (pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
loviră de ceva. O mulțime de săgeți scurte părură că le traversează trupurile. Căderea continuă, dar imediat urmă o altă serie de săgeți, încă și mai ascuțite și mai dureroase decât cele dintâi. Margareta țipă. Samuel ordonă imediat computerului să înghețe programul, iar saltul lor încremeni în gol. — Ce s-a întâmplat? întrebă speriată Margareta. — Ne-am lovit de ceva. Ești bine? Îți curge sânge. — Mă doare, dar nu-i mare lucru, o să-mi treacă. — Margareta, te-ai tăiat la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de stimulare a durerii mult peste limita de siguranță. Samuel nu programase așa ceva, iar acum nu era în stare să oprească eroarea. O singură soluție exista (cea mai dureroasă opțiune a programatorului): resetarea. Exploratorul încercă din răsputeri să o evite, înghețând programul și efectuând manevre de oprire, dar în zadar. După un timp, însăși comanda de înghețare nu mai putu fi invocată. Pe urmă, spre stupefacția lor, pădurea își pierdu caracterul complexși se prefăcu într-o sferă verde care îi închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sprijineau coatele pe genunchi și își țineau bărbia în palme, aplecându-se în față. Sigur că da, spunea el aproape țipând din cauza zgomotului prea mare al boxelor, o grămadă. Își umezea buzele. Scenariile îl invadau. Scenarii frumoase, cu copci care îngheață imediat ce prinzi un pește în cârlig. Cu zece glutoni înfometați care dau târcoale stației meteorologice și rod antenele. Cu puiul de vulpe descoperit în brațele unui eschimos care voia să-l omoare, și încleștarea care a urmat - dar v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]