4,243 matches
-
în frunte cu cel al integrității teritoriale și al păstrării frontierelor naționale așa cum sunt ele înscrise în marile tratate încheiate după război (Paris, Helsinki etc.) În subtext, însă, noi știm foarte bine că această recunoaștere poate duce la inflamarea conflictelor înghețate și la încurajarea demonilor diferitelor autonomisme și separatisme. Agitația permanentă și bezmetică a extremiștilor din Ardeal, de exemplu, ar fi primit o gură de oxigen dacă România ar fi recunoscut Kosovo. Este evident, în concluzie, că România a acționat, în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
răspunsuri echilibrate, raționale, răspunsuri care au reușit în mare măsură să împace principiile dreptului internațional cu interesele noastre naționale. Ba chiar a răspuns, în mod diplomatic, și așteptărilor aliaților și România reproșurilor acestora. Voi analiza doar două asemenea cazuri: conflictul înghețat Moldova-Transnistria și chestiunea energetică. Să le luăm pe rând. Interesul pe care-l manifestă România față de evoluțiile din R. Moldova este legitim în cel mai înalt grad. Acest fapt constituie o axiomă pentru România și, de aceea, nici nu mai
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
te vom aștepta la tradiționalul baschet din Copou. Mereu Împreună, Maline!” Criști R. Mesajele către Malin continuă să sosească. Cineva, Elenă Ciobanu, Îi expediază o poezie, simțămintele sale la plecarea lui În albastru... Altcineva, Liana, ,,vrea să creadă că privirea Înghețată a lui Malin În frigul iernii veșnice n-a fost decât eliberarea unui suflet mereu cald În lumina În care misterele Își găsesc dezlegarea”... Eternul prieten ,,C” Îl Întreabă: ,,Îți amintești de «brigadă diverseă În acțiune, când am fost cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
71 de ani. Tot atâția ani cât au fost Încarcerați cei șapte bărbați ai familiei Tăcu. E ultimul dintr-o serie de victime ale regimului comunist și a ajuns să locuiască În subsolul unui bloc. În subsol, pereții Înnegriți și Înghețați sunt Înveliți cu fotografiile lui Malin și Alină. „Tablourile copiilor mei”, explică bărbatul. În rest, sunt cărți peste tot, de jur Împrejur, până la jumatatea pereților. Bătrânul se așează la masa de scris. Un deget apăsat și mașina se pune În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu speranța în sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I 3 ; imnul închinat frumuseților
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
neiertat (IV 7). Pe țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe picioare, cu greu se mai răsuflă (V 1). Slab, ostenit, înghețat, cu părul sur, exilatul înaintează încet, cuprins de fiori și primește cununile de lauri - aduse de geți drept răsplată pentru purtarea lui pe câmpul de luptă - ca pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mantou ajustat pe șoldurile generoase și o vulpe în jurul gâtului. Capul triunghiular al animalului, cu ochi galbeni, de sticlă, era prins de coadă cu un lănțișor aurit. Plină de importanța ei corpolentă, cucoana mergea cu pas energic, pe care zăpada înghețată a potecii îl făcea să răsune foarte înalt. Îi răspunse la salut printr-o mișcare din cap demnă și rezervată, aruncându-i totodată o privire galbenă, asemănătoare cu a vulpii. În salon, era lumină. Stăpânindu-și neliniștea, împinse ușa. Nastia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-l susțină: Aseară te-ai pilit, Aldan? Nu, am dormit prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și au încercat să treacă pe partea cealaltă a estuarului înghețat. Nu s-a găsit nimic suspect asupra lor, afară de o boccea cu boarfe, care dovedește intenția lor de a fugi. Ancheta va continua în sat, cum spune comisarul, stau toți cu un ochi spre Vecin, bosiacii ăștia. Păcat că n-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în toată galaxia?... Se descoperă lungit pe ceva ca o bancă, și chipuri tinere, adunate în jur, îi arată o curiozitate vrednică de o creatură venită de altundeva. Cât despre sala mare, cu pereți de marmură falsă, străbătută de curenți înghețați, ar putea să jure că e holul cel mare al Universității București. O fată, care seamănă a țărăncuță nubilă, se desprinde din grupul care se ține la o distanță rezonabilă și îi zâmbește, oarecum confuză. Tresare: albastrul? Ochii fetei emit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
departe de Universitate. Îi propune să intre ca să ia un pahar. Or să facă totodată rost de mărunțiș. Fata se supune docilă. Pesemne, zâmbind pe sub beretă; pesemne, obosită de plimbarea pe sub burdufurile găurite ale norilor de unde scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic, scăldat în vapori de alcool și damfuri de bucătărie, responsabili mărunți iau masa cu persoane
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină, păreau să ne mângâie, șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia, pe ger. Zăpada înghețată se așterne neatinsă pe dalele de piatră și printre copaci. Doar pe aleea ce duce spre intrarea în biserică sunt întipăriți câtiva pași ce-și păstrează secretul... or fi de bărbat, or fi de femeie... Din biserica înaltă răzbat cântările
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ani din trecutul împovărat de păcate al lumii: hâști o dată, se duce zăpada și o sută de ani, hâști a doua oară, se duce altă zăpadă și altă sută de ani. Când deodată, ce să vezi, în toată această nemișcare înghețată, un copăcel abia ițit pe după alții, își poartă fructele mici și portocalii cu mândrie, pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
plânsul. Adevărații specialiști, care și-au investit ani fără număr în taina cărții și a profesiei, rămân doar niște copaci plini de rod cărora nimeni nu le știe numele. Niște copaci plini de rod în zăpadă, în zăpada unei societăți înghețate, care a hotărât că totul se cumpără și se vinde, care nu mai găsește de mult, nici un loc oamenilor ei de valoare. Oamenii aceștia, care ar putea să ne reprezinte cu cinste oriunde, în limbi străine vorbite aproape de perfecțiune, care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dar ultima trebuie să cedeze URSS-ului Basarabia și Bucovina de Nord. Bulgaria păstrează Dobrogea meridională, în timp ce Grecia anexează Tracia de Sud. În sfîrșit Finlanda pierde o parte din Carelia cu orașul Vyborg cedată sovieticilor, ca și ieșirea la Oceanul înghețat prin Petsamo. În plus, toate aceste țări trebuie să plătească despăgubiri imense adversarilor lor celor mai greu încercați: Italia 360 de miliarde de dolari Iugoslaviei și Greciei, România și Finlanda, fiecare cîte 300 de miliarde de dolari URSS-ului, Ungaria
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
acasă după semnarea “Armistițiului“ în toamna anului 1944, fiindcă părinții mei, care nu s-au refugiat, și o soră, au fost deportați în Siberia în anul 1948 și au suferit acolo greu. Mama, în prima iarnă în 1948, a murit înghețată iar tata și sora au suferit și ei multe fiind duși într-o casă de invalizi, până ce cu greu s-au întors acasă. Noi de aici nu știam nimic despre ei și abia după câțiva ani ne-a scris o
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
această dimineață friguroasă. Așteptăm cu nerăbdare cana cu așa-zisul ceai și bucățica de unt ori margarină sau marmeladă, ascultând chiorăitul intestinelor (Simfonia intestinelor și înjurături în toate părțile...! ) Pe holul mic, aproape de sala meselor, stă rezemat de un calorifer înghețat, un domn de vârsta a treia îmbrăcat în halat, bluză de pijama și pantalon de training lăsat peste pantoful sport. Din semi întunericul celuilalt capăt al holului apare ca de nicăieri directorul spitalului, doctorul Bărbosu. Nu am ce face și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vreme splendidă...pentru ieșit în natură! Ninge continuu de câteva zile. Privesc din ușa ce dă în balcon, cu nasul lipit de sticla aburită. Chiar dacă șterg ceața răsuflării mele aceasta revine de fiecare dată când îmi apropii fața de sticla înghețată. În părculețul spitalului a început deja să se contureze profilul unui omului de zăpadă uriaș. Sunt câțiva tineri și nu numai tineri care muncesc de zor să-i dea viață. Ninge cu fulgi mari, ninge lent și e o atmosferă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru a-i încheia invizibila haină de iarnă. Le ridică de pe lângă soclul clădirii vechi, cu mâinile tremurând de frig ori din alte motive, și le încastrează cu mare atenție în zăpada deja înghețată. Cinci oameni dau viață din viața lor și speranță din speranța lor, personajului de poveste. Jos, la parter, în ,,gura’’ scării stau Costică, sora sa, Irina, Florin și Marian. Tremură de frig și trag toți, pe rând, dintr-o țigară
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
P.S. Voi veni la Iași după Anul nou. Pînă atunci nu cred că mai pot veni! Va trece Adrian (Alui Gheorghe n. red.), în curînd. Aurel 1983 Borca, 16 ian. '83 Dragul meu, Din munți. Aici e omăt, un omăt înghețat, dar omăt. Am început să învăț. Am trecut pe la Centrul de librării, am discutat cu Bararu. S-a simțit puțin ofensat că Andi Andrieș folosește intermediari, cînd ar putea să-i dea un telefon, plus că se văzuse la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rămas derutat în sufletul meu. În rest, e totul în ordine. Suport greu dezamăgirile de acest gen, dar sper să am puterea de a înțelege chiar și lucrurile ilogice. Am fost la București, mai mult de zece zile. Un București înghețat, inhibant din acest motiv, greu suportabil. M-am întîlnit și cu cine nu țineam să mă întîlnesc, am reușit să le dăruiesc prietenilor prima mea carte, am hălăduit prin zile oarecum posomorît, oarecum indiferent, cel mai des uimit de cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
internaționale semnate, cum era pactul Briand Kellog care condamna utilizarea forței în reglementarea diferendelor naționale (Paris, 1928), Protocolul similar de la Moscova (1929), Convenția de la Londra (1933). Care este situația actuală? Finlanda a pierdut teritorii spre lacul Ladoga și înspre Oceanul înghețat de Nord; Țările Baltice și-au recăpătat independența după 50 de ani de ocupație (și deportări); Polonia a fost recompensată înspre vest cu teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
pe coastă și fără să ne dăm seama că, timpul nu stă pe loc, ne apucă seara împreună. Ce frumoase erau acele momente! Înfofoliți în cojoace, nu simțeam de loc gerul. Înotam prin troian, aveam obrajii roșii ca sfecla, nasurile înghețate și genele prinse în ciorchini de promoroacă. Făceam pe boierii la vale și pe caii la urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau până departe ecourile strigătelor noastre. Dar, cel mai frumos era la Iordan, la Sfânta Sărbătoare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]