3,364 matches
-
răzgândindu-se, nu știu de ce, s-a instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat, fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe vre muri i se lăsau până și unui condamnat, a început să-mi arunce cărțile pe divanul tău: „Asta-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-ți spun la mulți ani și să-ți urez viață fericită - fiindcă, în fond, când am fost de acord cu plecarea ta, am optat pentru viața frumoasă pe care aveai s-o duci cândva, departe de mine. Sunt o ființă îngrozitoare că-ți spun toate lucrurile astea interzise, sacre. Dar cu cât înaintez spre moarte, cu atât îmi dau seama că între noi, pe zi ce trece, imposibilul se cimentează, se face dur și impene trabil precum oțelul. Ani și ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înșfac geanta și-mi iau haina. — Ce faci? Glasul îi e și mai aspru. Becky, unde te duci? Mă uit la el și simt că îmi plesnesc creierii. Trebuie să scap. Din apartamentul ăsta, din viața mea, din porcăria asta îngrozitoare. Am nevoie de un loc liniștit; de un sanctuar. De un loc în care să-mi găsesc pacea sufletească. — Mă duc la Tiffany, zic cu plânsul în gât, și închid ușa în urma mea. La cinci secunde după ce am trecut pragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu o altă partidă de leapșa, care reunește, după mulți ani, aceiași jucători. Laura (BelØn Rueda) s-a făcut mare și e acum directoarea orfelinatului. Foștii ei colegi nu s-au mai făcut mari ; au murit în copilărie (în circumstanțe îngrozitoare) și sînt acum fantomele locului. Copilul Laurei a dispărut și Laura crede că ei l-au răpit. în speranța că o vor conduce la el, îi cheamă din nou la joacă. Se postează într-un colț al sufrageriei, cu fața la perete
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Valea Călugărească din dispoziția și cu aprobarea sa! Zis și făcut! După documentarea de la Ploiești, în aplauzele presei internaționale, ne-am deplasat la "obiectiv". Acesta fusese făcut zob, peste tot plutind un noroi roșiatic până la gleznă, care emana un miros îngrozitor. La locul dezastrului, așteptându-l pe "tovarășul", erau prezenți ministrul industriei chimice, alte notabilități, directorul combinatului, muncitori... Ceaușescu urma să vină cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și mi-am îndreptat și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cum s) treac) la extremă cealalt). Resping)torul Gromîko s-a adresat mieros ministrului de Externe Abba Eban, ca un vechi coleg. La câte minunate evenimente au fost ei p)rtași! Se mai certaser), da, disputele dintre ei fiind uneori Îngrozitoare, dar pe plan uman - iar Gromîko, la urma urmei, e și el om - exist) un atașament sentimental deosebit. Mi s-a spus adesea de c)tre oameni cunosc)tori (și chiar cu câteva zile În urm) de c)tre o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
drepturile deținuților, a fost transmis la Londra agențiilor Reuters, UPI și Associated Press. Se refer) la deținuții pentru delicte de conștiinț) și disidenții politici din Rusia, care sufer) atât de mult În lag)re, Încât Își cauzeaz) singuri r)ni Îngrozitoare. „Înfometarea, munca istovitoare și alte privațiuni, inclusiv lipsa de Îngrijiri medicale, i-au f)cut pe unii deținuți s)-și pun) cap)ț zilelor.” Ei se prefac c) evadeaz) pentru a fi Împușcați de paznici. Practic) „automutilarea colectiv)”. Au fost
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
doar la televizor, ci realit)ți Înfricoș)toare - „evenimente istorice”, istoria unei clipe. Supraviețuitori ai lag)relor de concentrare naziste ne spun c) preferau cele mai urâte coșmaruri realit)ților cu care se confruntau dimineață. Ei Își acceptau cele mai Îngrozitoare vise și se ag)tău de ele. Profesorul Harold Fisch, un evreu ultraortodox, cu barb) și purtând pe cap chipa, Îmi spune c) „teritoriile eliberate” trebuie colonizate și aduse pe calea cea bun) de evrei. Cisiordania este P)mântul F
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
h)rele, crezi c) deții adev)rul absolut. M) gândesc c) unii dintre politicienii pe care Îi Întâlnesc sunt oameni inteligenți, admirabili, cu caractere puternice. Le lipsește Ins) minunatul aditiv. E poate uimitor faptul c) problemele acelea ucig)toare, presiunea Îngrozitoare a crizei nu i-au scos Inc) din minți. Sunt fascinat de abundență și ingenuitatea ideilor evreilor privind viitorul Israelului. Reflectând la ele, Îmi imaginez coșul de gunoi al unui arhitect plin cu schițe și detalii proiectate. Am o scrisoare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fac greșeli În Spania, nu mai pot fi În sigurant) mult) vreme În Italia și nu mai au stabilitate În Grecia. Deodat), pentru câteva zile, capul Îmi este plin de statistici despre „durata unei operațiuni navale” și mi se inoculeaz) Îngrozitoare nume de arme. Din 1967, rușii și-au desf)surat În Marea Mediteran) Între patruzeci și o șut) de nave, inclusiv cruciș)toare ușoare din clasele Kresta și Kinda. Unul dintre cele dou) purt)toare de elicoptere, Moskva sau Leningrad
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În spatele unor studenți talentați. Facem Cartea a cincea. Ulise o p)r)sește pe Calipso, plecând cu pluta pe care și-a construit-o pe „marea cea sfânt)”. Poseidon, v)zându-l, agit) apele cu tridentul s)u, provocând o furtun) Îngrozitoare; Ino, cea cu glezne subțiri, vine În ajutorul lui Ulise, care este disperat, dându-i v)lul ei și spunându-i s) Înoate prin furtun). Ce poate fi mai frumos, măi emoționant decât aceasta - Ulise rugându-se epuizat zeului apelor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
posibil că soarta lor s) fie hoț)rât) În alt) parte - la Washington, de exemplu. Putem s)-i Învinov)tim? Pe America, Dumnezeu s) ne aib) În paz), nu prea te poti baza. Iar Nixon, desi ne-a Însp)imântat Îngrozitor, a dovedit, În definitiv, o prietenie constant) fâț) de Israel. Dar ce va face urm)toarea administrație? Dup) ce se termin) alegerile și când voturile și contribuțiile evreilor nu vor mai conta, cine știe ce propuneri de colonizare mai poate face? Janowitz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam impresia că auzim o Întreagă familie de sunete care nu corespundeau nici unei limbi recognoscibile. Am ajuns la Teheran la Începutul verii, pe o arșiță Îngrozitoare. Primirea cu mare pompă de către un general de armată al șahului ascundea ceva care s-a dovedit curând a fi o situație destul de Încordată. Eram găzduiți la Hotelul Sheraton, situat În afara orașului, perfect izolați, căci, profitând de pretextul că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul Ruka; sentimentul că mi-am Însușit atitudinea generală de o condescendență surâzătoare pe care o adoptau față de el chiar și cei care-l Îndrăgeau. Mă silesc, cuprins de o repulsie Îngrozitoare, să-mi amintesc comentariile sarcastice pe care le făcea Monsieur Noyer, preceptorul meu elvețian (altminteri un om cu suflet bun) asupra celei mai bune compoziții a unchiului, o romanță cu muzica și textul scrise de el. Într-o zi, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o versiune idealizată a acelei vie de château pe care o trăise familia mea În Rusia. Povestirile În sine (toate acele „Les Malheurs de Sophie“, „Les Petites Filles Modčles“, „Les Vacances“), erau, din câte-mi dau seama acum, o combinație Îngrozitoare de prețiozitate și vulgaritate; dar scriindu-le, sentimentala și infatuata Madame de Ségur, născută Rostopchine, franțuzea atmosfera autentică a copilăriei ei rusești, care o precedase pe a mea cu exact un secol. În ceea ce mă privește, când dau din nou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei nervoasă, Îmbarcându-ne pe un vas cu aburi care ne-a dus destul de departe pe Rin, Înainte de a fi prinși. A mai fost Miss Robinson, cea cu nasul trandafiriu. Apoi, din nou Miss Clayton. A mai fost o persoană Îngrozitoare care-mi citea Puternicul atom de Marie Corelli. Au mai fost multe altele. Într-o anumită perioadă au dispărut din viața mea. Au intrat În scenă franceza și rusa; puținul timp afectat englezei era dedicat unor conversații ocazionale cu doi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că, cu câteva excepții - de pildă, Samuel Rozov, un coleg de școală sensibil -, auditoriul Își bătea joc pe ascuns de spectacol și că, după ce se va Încheia, va trebui să Înfrunt diverse remarci jignitoare. Mă trecea un fior de milă Îngrozitoare pentru Lenski - pentru cutele umile de la baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știu unde este noul ei loc) sau să aflu dacă există o bibliotecă a colegiului care Împrumută cărți pentru acasă. Chiuleam de la cursuri. Fugeam la Londra sau În alte părți. Întrețineam mai multe legături amoroase simultan. Am avut niște discuții Îngrozitoare cu domnul Harrison. Am tradus În rusă douăzeci de poezii de Rupert Brooke, Alice În Țara Minunilor și Colas Breugnon al lui Romain Rolland. Din punct de vedere didactic ar fi fost același lucru dacă aș fi urmat cursurile „Institutului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu-mi prea dau seama...“. A urmat un trosnet Îngrozitor, o zăngăneală fatală: călcasem În serviciul de ceai așezat pe jos, lângă fotoliul lui de răchită. „O, da, desigur“, a rostit el, „știu cine ești“. Capitolul 14 1 Spirala este un cerc spiritualizat. În forma spirală, cercul, nedescolăcit, nedesfășurat, Încetează
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nedumerit de lipsa mea de reacție la servirea ieruncii de care mă săturasem În copilărie și exasperat de refuzul meu de a discuta pe teme scatologice. Spre sfârșitul mesei ne plictiseam total unul de celălalt. „O să mori Într-o suferință Îngrozitoare și În izolare totală“, a remarcat Bunin cu asprime când ne Îndreptam spre garderobă. O fată atrăgătoare cu o Înfățișare fragilă ne-a luat fisele și s-a Întors imediat cu paltoanele noastre grele În brațe așezându-le pe tejgheaua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putuseră să plece toți de acasă pe o asemenea vreme?); în al doilea rând, pentru că tocmai în acea zi, dimineața, îmi făcusem o extracție și aveam, după atâtea ore (se făcuse deja seară, afară se lăsase de mult întunericul), dureri îngrozitoare. Când am auzit telefonul, a trebuit să fac un mare efort ca să mă hotărăsc să răspund. La celălalt capăt al firului era el, vecinul cel cumsecade, de la etaj. Suna de la spital (știam că se internase?) și mă ruga să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să ne dea acele asigurări liniștitoare așteptate de mine cu o disperată aviditate. Mi s-a permis să urc s-o văd, era undeva la etaj, avea temperatură mare, halucina. M-a recunoscut totuși, și numai ea, în acea dimineață îngrozitoare, a încercat să-mi dea curaj, spunându-mi că „se simte bine”. Mai târziu mi-a povestit că visa, că vedea niște lucruri extraordinar de frumoase. Am trăit atunci câteva zile de cumplită incertitudine. Am postit, m-am și rugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sarcină, nu se simțise bine luni de zile. Ca să ne sperie și să ne stoarcă mai mulți bani, individul nu excludea nici supoziția cea mai rea. Găsise că e cazul să se facă și o biopsie. În așteptarea rezultatului, ce îngrozitoare clipe de suspans... În acele clipe m-am legat pentru totdeauna de anumite străzi (a Sborului, de pildă) sau perimetre (cel de lângă Piața Matache, unde se afla, pe atunci, un laborator de analize medicale), asupra cărora mi-am proiectat disperarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după ce îmi pierdusem capul. Eram perfect conștient că sentimentele mele nu sunt autentice, dar aceasta nu mă făcea să sufăr mai puțin. Chinul cel mare rezulta însă din halul de duplicitate în care ajunsesem să trăiesc. Nopțile, mai ales, erau îngrozitoare: soția mea, față de care mă simțeam atât de vinovat, dormea neștiutoare alături de mine, îi auzeam respirația egală, ușoară, îmi era o infinită milă de ea și o iubeam, o iubeam - e purul adevăr - chiar în timp ce o trădam, mă îndepărtam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]