4,199 matches
-
-mi ia pânza de pe ochi și să-mi dezvăluie că din clasă se știa tot ce facem. Poate că și el proceda la fel ca subdirectorul său? A tăcut, ca și când l-aș fi convins că nu era adevărat că îl înjuram de mamă pe domnul Lascăr. Mi-a făcut semn să ies. Și abia în hol mi-am dat seama că găsise o soluție pentru mine să rămân în internat, altfel mi-ar fi spus că în urma scrisorii de acasă nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și i-am citit și fratelui meu Nilă acel paragraf în care biograful relata stupoarea melancolică a acestui englez când a surprins-o pe iubita lui într-o anumită postură: Lelia... Lelia... Lelia se... Nilă a surâs și l-a înjurat blând pe Swift zicând că ei și ce dacă Lelia aceea se... Ce-ar ti vrut, adică? vroia să spună Nilă. Ar fi trebuit Lelia să nu mai mănânce și atunci nici nu s-ar mai fi... Dar atunci... hm
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
viziune totală. Despre Iorga aflam prea puține din mărturia sa. Aveau însă alții grijă s-o facă oral. Auzisem că în timpul cât fusese el odată prim-ministru nu plătise lefurile funcționarilor statului trei luni de zile. Învățătorii din sat îl înjurau și povesteau că o delegație de profesori din București se dusese cu o jalbă după el, la mare. "Domnule prim-ministru, dacă nu ne plătiți salariile, îi spuseseră ei, nu ne rămâne decât să ne spînzurăm!" Cărturarul tăcuse câteva clipe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am găsit-o odată acasă, cu claia de păr nețesălată... Dormea, era beată tun, nici n-am putut s-o trezesc. Era o minune, Nilă clătina din cap și l-am descusut. Că înainte de mine Ilie nu arăta așa. Bea, înjura pe ăia din sat (n-a vrut să-mi spună pe cine), avea o otravă în el, și pe el, pe Nilă îl lua peste picior... acum... hm!... Al nîbii, știi cum zice Nilă și râdea și el blând, se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el, pe Nilă îl lua peste picior... acum... hm!... Al nîbii, știi cum zice Nilă și râdea și el blând, se dădea pe spate și zicea: "Beți, bă! Hai bă să bem!" Ce să înțeleg eu? Că Ilie nu mai înjura pe nimeni, că bea cu măsură, că îi plăcea să stea cu mine... O fi! mi-am zis. Omul singur... Era la noi unul în sat pe care nu vrea să-l ia nimeni, nu știu de ce; nu numai o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se termină. Și luî îi părea rău, nu înțelegeam, când mi-a spus să mă duc pe la el, de ce arăta așa de... cum să-ți spun... parcă era un bou care trage la apă și țăranul, în loc să-l lase, îl înjură și dă cu ciomagul în el. I-ar fi plăcut și lui să aibă o cumnată ca tine, așa frumoasă. Dar ce să-i faci dacă nenea a tras în altă parte. Acuma totul s-a stricat. Nu e vina
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-l fi chemat Megherel. Cum să nu, mi-a răspuns el. Megherel Constantin... O fi rămas repetent în clasa întîia, i-am răspuns cu neîncredere în dorința lui de apropiere, nu, a zis el, pe-a doua... L-am înjurat în gând și pe el și pe frati-său și m-am ridicat. - Gheorghe, mergi, sau mai stai? - Nu, nu, merg, mi-a răspuns el, am plecat, mă, Megherel, nevastă-mea e borțoasă și are draci. Dacă stau acasă zice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi amenințase să dea un fel de cote ca să fie ajutați cei loviți de secetă din Moldova și că dacă n-or să dea, or să vadă ei. Fusese cât pe-aci să fie bătut. Chiar și tat-său îl înjura, încolo se schimbau mereu președinții, în acest sens exista într-adevăr o frământare în sat, erau numiți tot felul de foști văcari, prăpădiți scoși din umilința lor de odinioară, care își pierduseră loturile din puturoșenie și care numiți președinți își
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zbir, a zis Diaconescu în stradă. Arăta liniștit, stăpân pe sine, deloc jignit de cele întîmplate.... Da, dar ce era de făcut cu mine? - O să te descurci, o să găsești undeva un loc, mi-a spus el încrezător. Și l-a înjurat de mamă cum îl înjurasem și eu anul trecut pe individul care ne dăduse afară, spunând că mi-l făcusem dușman din cine știe ce prostie, peste care un bărbat adevărat ar fi trebuit să treacă. Dar câți sunt cu adevărat bărbați
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
stradă. Arăta liniștit, stăpân pe sine, deloc jignit de cele întîmplate.... Da, dar ce era de făcut cu mine? - O să te descurci, o să găsești undeva un loc, mi-a spus el încrezător. Și l-a înjurat de mamă cum îl înjurasem și eu anul trecut pe individul care ne dăduse afară, spunând că mi-l făcusem dușman din cine știe ce prostie, peste care un bărbat adevărat ar fi trebuit să treacă. Dar câți sunt cu adevărat bărbați?... Și cu aceste cuvinte liniștitoare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ai fi zis ca el n-avea chef de glume. Vrei să spui că nu-ți place? continuă. O să-i spun lui Miron să te pună chiar pe tine să scrii nota. - Și ce, zise uriașul, ai vrea s-o înjur? - Cum s-o înjuri dacă nici n-ai citit cartea! Avea o falsă uluire stăpânită și se uită la noi toți luîndu-ne martori: am zis că trebuie înjurată? Asta e cam într-o ureche, îți interpretează cuvintele cum i se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el n-avea chef de glume. Vrei să spui că nu-ți place? continuă. O să-i spun lui Miron să te pună chiar pe tine să scrii nota. - Și ce, zise uriașul, ai vrea s-o înjur? - Cum s-o înjuri dacă nici n-ai citit cartea! Avea o falsă uluire stăpânită și se uită la noi toți luîndu-ne martori: am zis că trebuie înjurată? Asta e cam într-o ureche, îți interpretează cuvintele cum i se năzare lui! Citește-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mergem amândoi la Marele Judecător, chiar acum. Pentru afacerea Trask. ERA ULUITOR CA UN PERSONAJ ATÂT DE IMPORTANT SĂ FIE ACUM PREOCUPAT DE TRASK. SENTINȚA FUSESE PRONUNȚATĂ, IAR EXECUȚIA URMA SĂ AIBĂ LOC LA DATA STABILITĂ, AȘA CUM ERA NORMAL. MARIN ÎNJURĂ ÎN GÂND: "CUM DE NU M-AM GÂNDIT?", SLATER, CÂINELE POLIȚIST, ȘI MARELE JUDECĂTOR, TIGRUL CARE STĂPÂNEA PLANETA, ÎȘI DĂDUSERĂ SEAMA ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL CĂ CEVA NU ERA ÎN REGULĂ. AVUSESE ȘI ALTE OCAZII SĂ CONSTATE ACEASTĂ APTITUDINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
apoi pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
trecu din mână în mână. Esposito vărsă pentru fiecare din cafeaua gata îndulcită. Saïd o sorbi cu mai multă plăcere decât mâncase. Esposito bău cafeaua care mai rămăsese pe fund, de-a dreptul din oala fierbinte, plescăind din buze și înjurând. Chiar atunci intră și Ballester și anunță începutul lucrului. Pe când se ridicau, strângându-și hârtiile și vasele în care își aduseseră mâncarea, Ballester veni în mijlocul lor și, pe neașteptate, le spuse că eșecul grevei fusese, e drept, o lovitură grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-n drumul lui eu înfloresc! Diferențe Motto: Toate femeile au același rost pe pământ. Doar amprentele pe care le lasă, contează. Nu-mi plac femeile cu cicatrici la vedere. Îți dau impresia că le place să se mutileze. Femeile care înjură ca un birjar, lipsite de feminitate, cele care nu știu să fie soții, mame, se vând pe o mână de arginți și se împreunează cu diavolul. Îmi plac femeile care poartă cicatrici în suflet. Le citești smerenia și bunătatea pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
care l-ar putea câștiga...“ — Să recapitulăm câte ceva. Sunteți, prin urmare, de câteva luni aici. În prima perioadă, ați fost bătută, chinuită aproape toată ziua. Adesea și noaptea. Cât permitea rezistența unei femei tot mai slăbite. Între leșinuri, vă și înjurau. N-ați mai auzit, cred, atâtea porcării, urlate cu așa plăcere. V-au cerut, de fiecare dată, numele celor cu care vă întâlneați. Casele conspirative, misiunile fiecăruia. — Ulterior, bătaia s-a mai redus. Câteva ore pe zi. Programul s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente, spitale, cîrciumi-popote... Prin băltoacele uliții se împleticeau, înjurînd și blestemând, cei ce reveneau de la execuție. Apostol Bologa mergea tăcut alături de căpitanul străin. Vroi mereu să-și grăbească pașii, să se despartă de omul acesta bănuitor, care parcă și tăcând îi făcea mustrări. Dar în aceeași vreme aștepta să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zdrobi batjocura rusească. ― Azi-noapte l-am încadrat, și totuși ne-a scăpat! zise Bologa furios, încheind cu o înjurătură ungurească. În doi ani n-am primit nici o observație și acuma, din pricina unui fleac de... ― Nu te înfuria, prietene, și nu înjura, răspunse Klapka abătut. Observația nu te privește pe tine, ci pe mine! ― Pe toți ne privește, domnule căpitan, și tocmai asta-i... ― Poate că înainte de a lua eu comanda divizionului, dar azi toată vina cade numai asupra mea! Am simțit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ale vieții... Varga porni înainte pe coridorul murdar și plin de soare tânăr. Trenul lăsase în urmă o cotitură și vagonul se clătina parc-ar fi fost să-și piarză echilibrul. Locotenentul de huzari se sprijinea cu mâinile de pereți, înjurînd furios, în vreme ce Bologa, la câțiva pași înapoi, mergea sigur, liniștit, ca pe o cărare. 3 Trecură printr-un vagon ticsit de militari și civili, amestecați de-a valma. Pe coridorul strâmt se îmbulzeau mai ales țărani cu fețele speriate, păzindu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unsprezecea, în Rusia, un caz tipic, aș putea zice... Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cine mai citește astăzi poezie? S-a dus, draguțo, epoca lunaticilor, a îndrăgostiților visători, nu mai există nici măcar un singur romantic întậrziat, nici unul măcar! Îmi aminteam îndată vorbele cele mai des rostite de Yon: bani! bani! de unde bani? Și-l înjuram de mama focului în gậndul meu pe cel care inventase banii, aceste blesteme ale vieții noastre, fiare sălbatice, capabile să devoreze și cele mai fierbinți pasiuni omenești. Nu iubisem niciodată banii. În asta stătea secretul reușitei mele. Mă consideram o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-mi spui mie pe nume... Gore râde În hohote. Bă, până acum discutam de femei, de fotbal, de politică, de alea, de alelalte. Da’ acu’, cu Țuțea, Șop și Cant, or să zică alții că vorbim codificat. De ne-or Înjura, dăm cu ei de pământ... Sandu Șpriț comandă Încă o sticlă cu vin. E o situație complexă, mi-aș permite să constat. A dracu’ de complexă. Chiar mă complexează. Suntem prea mulți culți la aceeași masă. Eu, Gore, Gicu, Șopenhauăr
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
n-am mai văzut de multă vreme o reclamă așa țăcănită. O vezi pe-aia cum stă cu pompa În mână? Până unde poate merge misoginismul, ca să zic așa? De ce nu au pus un bărbat la volan, ca să nu fie Înjurați de mamele domniilor lor? Mie Îmi Înspiră milă reclama asta, sexul slab ar trebui să protesteze, nu să ia modemuri și să se uite la nunți de prin munți. Sandu Șpriț face din nou pe indiferentul, e duminică și știe că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ca să zic așa... M-am obișnuit cu ideea. Patroane, mai adu, neică, două halbe, că ți le plătesc În ziua cu banii. Cât o mai fi și aia! Izbucnesc râsete pe la mese, iar unii dau cu șepcile de pământ și Înjură guvernul, președinția, urnele de vot, ștampilele și parlamentul de “adormiți”. Sandu Șpriț pare interesat: Pe datorie, zici? Așa de rău am ajuns? Păi să mă trec și eu acolo, ca să nu ieșim din rândul lumii, nu? Bă, trăim vremuri dure
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]