3,216 matches
-
și face parte din activitățile subacvatice ale organizației. Competiții de înot cu labele au fost organizate încă din anii 1920 în Franța, 1930 în Italia și 1940 în Anglia în care erau folosite labele de înot clasice, pentru fiecare picior. Înotul cu labele a început să câștige în popularitate la sfârșitul anilor '60 o dată cu inventarea în anul 1967 în fosta U.R.S.S. a labelor cu o singură lamă, pentru ambele picioare, denumite și monolabe sau hyperfin. Primul campionat european de înot
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
Înotul cu labele a început să câștige în popularitate la sfârșitul anilor '60 o dată cu inventarea în anul 1967 în fosta U.R.S.S. a labelor cu o singură lamă, pentru ambele picioare, denumite și monolabe sau hyperfin. Primul campionat european de înot cu labele organizat sub egida CMAS a fost la Angera, Italia în anul 1968, iar primul campionat mondial la Hanovra, Germania în 1976. În anul 1989 s-a organizat primul campionat al Asiei, în anul 1993 primele jocuri panamericane, precum și
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
de a reuni toate campionatele activităților pe care le guvernează într-o singură competiție, "Jocurile Mondiale Subacvatice". Prima ediție a fost la Bari, Italia în anul 2007. De asemenea, multe țări organizează campionate naționale care sunt și cu participare internațională. Înotul cu labele este un sport din ce în ce mai popular fiind practicat în mai mult de o sută de țări, însă are o popularitate mai mare în Rusia, China, Franța, Grecia, Germania, Italia, Commonwelth (Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Canada), acestea fiind de altfel și
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
constă din monolabe, vizor sau mască și un tub de respirat. Monolabele au fost concepute de către antrenorul rus Boris Porotov în 1968. Erau fabricate din cauciuc și au fost introduse pentru prima oară într-o competiție la campionatele europene de înot cu labele din anul 1972 de către sportivii din Ucraina. Spre deosebire de celelelate labe de înot, monolabele au o suprafață mai mare, se folosesc numai în stilul de înot delfin ceeace conferă o forță de înaintare mult sporită, viteza atinsă cu acestea
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
concepute de către antrenorul rus Boris Porotov în 1968. Erau fabricate din cauciuc și au fost introduse pentru prima oară într-o competiție la campionatele europene de înot cu labele din anul 1972 de către sportivii din Ucraina. Spre deosebire de celelelate labe de înot, monolabele au o suprafață mai mare, se folosesc numai în stilul de înot delfin ceeace conferă o forță de înaintare mult sporită, viteza atinsă cu acestea fiind de 12...13 km/h. În anul 1999 un alt antrenor rus Evgeniy
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
au fost introduse pentru prima oară într-o competiție la campionatele europene de înot cu labele din anul 1972 de către sportivii din Ucraina. Spre deosebire de celelelate labe de înot, monolabele au o suprafață mai mare, se folosesc numai în stilul de înot delfin ceeace conferă o forță de înaintare mult sporită, viteza atinsă cu acestea fiind de 12...13 km/h. În anul 1999 un alt antrenor rus Evgeniy Andronov, realizează un model revoluționar de monolabe fabricate din fibră de sticlă sau
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
a lamei este de 1,5...2 mm. Există în prezent numeroase firme producătoare de monolabe, cele mai importante aflându-se în Ucraina, Rusia, Estonia, China, Ungaria, Franța, Italia, Cehia și S.U.A. Competițiile se desfășoară atât în piscine olimpice de înot, dar și în apă deschisă (mare, râuri sau lacuri). Principalele tipuri competiționale de înot cu labele sunt: Distanțele probelor de înot cu labele la suprafață sunt similare celor din competițiile de înot (50 m, 100 m, 200 m, 400 m
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
de monolabe, cele mai importante aflându-se în Ucraina, Rusia, Estonia, China, Ungaria, Franța, Italia, Cehia și S.U.A. Competițiile se desfășoară atât în piscine olimpice de înot, dar și în apă deschisă (mare, râuri sau lacuri). Principalele tipuri competiționale de înot cu labele sunt: Distanțele probelor de înot cu labele la suprafață sunt similare celor din competițiile de înot (50 m, 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1 500 m, ștafetele de 4 x 100 m și 4 x
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
în Ucraina, Rusia, Estonia, China, Ungaria, Franța, Italia, Cehia și S.U.A. Competițiile se desfășoară atât în piscine olimpice de înot, dar și în apă deschisă (mare, râuri sau lacuri). Principalele tipuri competiționale de înot cu labele sunt: Distanțele probelor de înot cu labele la suprafață sunt similare celor din competițiile de înot (50 m, 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1 500 m, ștafetele de 4 x 100 m și 4 x 200 m). Cursele de apnee au loc
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
Competițiile se desfășoară atât în piscine olimpice de înot, dar și în apă deschisă (mare, râuri sau lacuri). Principalele tipuri competiționale de înot cu labele sunt: Distanțele probelor de înot cu labele la suprafață sunt similare celor din competițiile de înot (50 m, 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1 500 m, ștafetele de 4 x 100 m și 4 x 200 m). Cursele de apnee au loc numai pe distanța de 50 m. Probele în imersie au loc
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
au loc numai pe distanța de 50 m. Probele în imersie au loc pe distanțele de 100 m, 400 m și 800 m. De asemenea sunt probe în apă deschisă pe distanțe de la 3 000 m la 20 000 m. Înotul cu labele a fost recunoscut de către Comitetul Internațional Olimpic în anul 1986, fiind prezent la Jocurile Olimpice ca sport demonstrativ.
Înot cu labele () [Corola-website/Science/322552_a_323881]
-
zoneu lacurilor Finger și din vârful East Hill (dealul de est) pot fi observate zonele înconjurătoare, inclusiv lacul Cayuga de 38 (61,4 km) lungime. Două defilee, Fall Creek și Cascadilla, legate de campusul central au devenit lacuri populare de înot în timpul lunilor calde (deși univeristatea este împotriva acestui lucru). Adiacent campusului principal, Cornell deține 2,800 acri (11,6 km²) Cornell Plantations, o grădină botanică care conțin flori, copaci și iazuri de-a lungul potecilor îngrijite. Cornell a adoptat un
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
fie private, neaflându-se de partea niciunui partid. Cornell este decentralizat, colegiile și școliile bebficiind de autonomie. Fiecare ăși definește propriile programe academice și oferă propriile diplome. Singurele condiții întălnite la fiecare colegiu și universitate este susținerea unui test de înot care trebuie trecut, să se facă două feluri de educașie fizică și să îndeplinească o cerință scrisă. Câteva departamente academice oferă cursuri în mai multe colegii și școli. Toate departamentele sunt legate de cel puțin un colegiu, mai puțin Cornell
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
și servesc pentru a da penelor aripilor o rigiditate cât mai mare în timpul zborului, apăsându-le la bază, dar și pentru ușurarea unor manevre în mișcarea aeriană; la unele păsări acvatice ("Melanitta" etc.), ele servesc drept cârmă sau ramă în timpul înotului sub apă. Tectricele (fulgii, învelitorile) sunt pene mici, de regulă moi, care formează îmbrăcămintea corpului acoperind unele părți ale corpului păsărilor. Sunt situate pe cap, gât, spate, abdomen, aripi și coadă. Ele învelesc aripa și coda deasupra și dedesubt și
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
de la 8 la 26, în funcție de specie sau grup, mai frecvent fiind numărul de 10 sau 12: 12 la paseriformele cântătoare, 20-24 la unele păsări exotice și 10 la majoritatea speciilor. Rectricele servesc la echilibrarea corpului în timpul mersului, drept cârmă în timpul înotului sau al zborului, ca mijloc de frânare la aterizare și uneori și ca podoabă la unii masculi, penele codale pot fi mișcate în voie în toate direcțiile, fie răsfirându-le chiar în evantai, fie strângându-le. Forma și mărimea cozii
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
zile, el este legat de mediul acvatic, fără apă ei nu se pot înmulți, e suficientă o canitate foarte mică de apă. Femela fecundată depune în apă, 50-200 de ouă negre, oule pentru menținere la suprafața apei au organe de înot. În funcție de temperatură din ouă la 2-3 zile sau 2-3 săptămâni, eclozionează larvele. Ele pentru a putea respira se mențin la suprafața apei, se scufundă numai în caz de pericol. Hrana larvelor constă din microorganisme și alge care sunt filtrate din
Anopheles () [Corola-website/Science/329700_a_331029]
-
rayonnement français"), iar în anul 1996 a fost desemnată în Consiliul de guvernare a Institututului de înalte studii științifice din Bures. Printre alte ocupații ale dnei Cécile DeWitt-Morette se numără: schi, judo (centura cafenie), urmărire în zonă de la distanță, windsurf, înot și țesătorie. Ea a editat 29 de cărți, a fost membru a nenumărate comitete și comisii, a ținut cursuri în multe centre științifice.
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
Înotul sportiv, competițional, sau de performanță, este un sport nautic ce constă în parcurgerea anumitor distanțe în timp cât mai scurt într-un procedeu sportiv de înot, în bazine de înot special amenajate. Activitatea competițională, este reglementată și se desfășoară sub
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Înotul sportiv, competițional, sau de performanță, este un sport nautic ce constă în parcurgerea anumitor distanțe în timp cât mai scurt într-un procedeu sportiv de înot, în bazine de înot special amenajate. Activitatea competițională, este reglementată și se desfășoară sub tutela FINA (Fédération Internationale de Natation). Înotul de performanță este practicat atât de amatori cât și de sportivi profesioniști și este prezent la toate edițiile Jocurilor Olimpice
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Înotul sportiv, competițional, sau de performanță, este un sport nautic ce constă în parcurgerea anumitor distanțe în timp cât mai scurt într-un procedeu sportiv de înot, în bazine de înot special amenajate. Activitatea competițională, este reglementată și se desfășoară sub tutela FINA (Fédération Internationale de Natation). Înotul de performanță este practicat atât de amatori cât și de sportivi profesioniști și este prezent la toate edițiile Jocurilor Olimpice Moderne. Înotul sportiv de
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
un sport nautic ce constă în parcurgerea anumitor distanțe în timp cât mai scurt într-un procedeu sportiv de înot, în bazine de înot special amenajate. Activitatea competițională, este reglementată și se desfășoară sub tutela FINA (Fédération Internationale de Natation). Înotul de performanță este practicat atât de amatori cât și de sportivi profesioniști și este prezent la toate edițiile Jocurilor Olimpice Moderne. Înotul sportiv de performanță începe să se răspândească aproximativ din anii 1800. Printre primele inovații aduse înotului sportiv au fost
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
bazine de înot special amenajate. Activitatea competițională, este reglementată și se desfășoară sub tutela FINA (Fédération Internationale de Natation). Înotul de performanță este practicat atât de amatori cât și de sportivi profesioniști și este prezent la toate edițiile Jocurilor Olimpice Moderne. Înotul sportiv de performanță începe să se răspândească aproximativ din anii 1800. Printre primele inovații aduse înotului sportiv au fost cele referitoare la un studiu științific al înotului început de David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa, care în 1928 a
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Internationale de Natation). Înotul de performanță este practicat atât de amatori cât și de sportivi profesioniști și este prezent la toate edițiile Jocurilor Olimpice Moderne. Înotul sportiv de performanță începe să se răspândească aproximativ din anii 1800. Printre primele inovații aduse înotului sportiv au fost cele referitoare la un studiu științific al înotului început de David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa, care în 1928 a filmat înotătorii sub apă. La jocurile olimpice de vară din 1932 japonezii au folosit, de asemenea
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
cât și de sportivi profesioniști și este prezent la toate edițiile Jocurilor Olimpice Moderne. Înotul sportiv de performanță începe să se răspândească aproximativ din anii 1800. Printre primele inovații aduse înotului sportiv au fost cele referitoare la un studiu științific al înotului început de David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa, care în 1928 a filmat înotătorii sub apă. La jocurile olimpice de vară din 1932 japonezii au folosit, de asemenea, fotografii subacvatice. În anii trecuți, au apărut numeroși producători de costume
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de David Armbruster, un antrenor de la Universitatea Iowa, care în 1928 a filmat înotătorii sub apă. La jocurile olimpice de vară din 1932 japonezii au folosit, de asemenea, fotografii subacvatice. În anii trecuți, au apărut numeroși producători de costume de înot de performanță ale căror noi modele special concepute, au condus la obținerea multor recorduri mondiale. În martie 2009, FINA a decis noi reguli pentru costumele de înotul de performanță. FINA a a autorizat de asemenea utilizarea noilor blocuri de start
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]