3,493 matches
-
mare. Apa era ca un pat primitor, foarte moale, în care se simțea în siguranță. Se zbenguia în stînga și-n dreapta, trupul îl asculta întocmai și nu trebuia decît să zvîcnească pentru a se îndrepta în orice direcție dorea. Înotă mult, iar bucuria îi invadase întreg corpul și îl furnica într- un fel plăcut. Cînd ob servă că se crapă de ziuă, începu să facă tumbe - sărea cît putea deasupra apei, plonja, pentru a sări apoi și mai sus, mișcîndu-și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sus, mișcîndu-și de fiecare dată corpul în aer foarte grațios. După un timp, cu toate că ar mai fi vrut să rămînă, se gîndi că trebuie totuși să se întoarcă. Stătuse destul de mult și mama o să-i facă iarăși scandal. Începu să înoate lejer spre țărm. Cînd ajunse aproape de dig, observă o siluetă cățărată pe o piatră care dădea înspre mare. Își recunoscu părin tele, harnic ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să se întîmple, cînd deodată simți că se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se întîlnesc pe litoralul nostru. Ca în orice angoasă însă, argumentele raționale nu au nici o putere. Mie mi-e frică în continuare de rechini, chiar dacă ar fi să mă scald într-un lac de munte. La mare, deși pot să înot kilometri întregi fără nici o problemă, prefer să nu mă duc prea în larg și fac tot timpul ture paralel cu țărmul. Dar, chiar și așa, nu spun ce fiori mă trec pe șira spinării ! Dacă cineva ar vrea să-mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
seama că nu scenele în care apare propriu-zis rechinul m-au impresionat, ci acelea în care el nu este arătat - așa cum e, mai ales, una de la începutul filmului, cînd e devorată o tînără care făcea baie noaptea în mare : tipa înoată lejer pe spate, face pluta, e filmată de jos, din apă, la un moment dat camera începe să se apropie de ea, începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea mai mică strîngere de inimă în „extraordinara Mare Adriatică“. Povestea pare că se sfîrșește aici, numai că ea are și un epilog. La numai cîteva zile după ce mă întorsesem din Croația, o știre de la ProTV : „Pe coasta italiană
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
grozavă : „Hai să umplem cada, să vedem cum plutește“. Au dat drumul la apă, și la caldă, și la rece, să curgă mai repede. Gîsca a început să lipăie prin apă, iar apoi, cînd cada s-a mai umplut, să înoate de-a binelea. Cum nu prea avea chef să se deplaseze, tatăl o fugărea dintr-un capăt în altul al căzii. Gîsca stîrnea valuri ca un vaporaș. După un timp însă a început să-și lase capul din ce în ce mai jos. În
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sunt activitățile gospodărești și muncile agricole la care a participat de la cea mai fragedă vârstă. Munca fizică devenise pentru el o trebuință fiziologică. Copiii și adolescenții din generația lui Cosmin își consumau energia făcând sport, dansând, abordând pieptișul munților sau înotând în apele străvezii ale lacului ori ale mării. Distanța ce urma să o parcurgem în aproximativ o oră și jumătate ne-a înlesnit să discutăm nestingherit și lejer despre tot ceea ce ne trecea prin minte, mai cu seamă despre cele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lung și în lat. La un moment dat cineva a spus că la mijloc apa e adâncă de doi metri iar eu curajos am vrut să verific. Nu știu dacă era așa. La un moment dat nu mai puteam să înot și mă scufundam atingând fudul apei. Încercând un salt, ajungeam la suprafață, încercam să iau aer și iar mă scufundam. Acest lucru s-a repetat de câteva ori. Făcând aceste salturi disperate am observat în apă o creangă și cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acolo. În momentul când am ajuns și am pus piciorul pe creangă, am scos capul la suprafață. Gerhard a plonjat în apă ajungând exact în spatele meu, m-a prins de păr și m-a împins, ajutându- mă astfel să înot spre mal. Cei de pe mal au tras o spaimă groaznică. Siegfried plângea. Ce am pățit de fapt? Atingând fundul apei mi-am dat seama că e moale, ca nisipul mișcător. Atunci am încercat să țâșnesc spre suprafață, dar am uitat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
multe „faze tari“ sau replici, pe care să le povestesc a doua zi cu colegii la școală. Ai văzut cum sa luptat cu leul sau cum a răpus crocodilul care se apropia amenințător de Jane? Sau cum Tarzan și Jane înotau pe sub apă, iar ea era dezbrăcată complet?! (Peasta o rememoram înfiorați.) Cât despre scena în care cei doi fac cunoștință, iar el se bate cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu rezolvă nimic. Această zi plină de toată risipa nobilă a verii care continuă să ardă golful Îmi reamintește cît de lipsită de speranță era hîrjoneala societarilor „Arcadiei” din Settecento, ocupați cu jocuri de păstori afectați, și mă cheamă să Înot În mare pînă mă vor durea brațele. Endimion Endimion dormea Într-o grotă din muntele Latmos. Poezia pastorală, cîntînd dragostea tînărului cioban pentru lună, a făcut din el iubitul zeiței Artemis. Sub aparențe bucolice se ascunde Însă o teamă. Endimion
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd Într-o mînă deasupra apei manuscrisul epopeii care avea să-l facă celebru. Nu s-ar putea o concluzie mai tristă decît aceea că Fata Morgana (sau Hiperboreea) e o iluzie necesară. Pronunțîndu-i numele, am Întors
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Mărgineanu e un efort onest și onorabil, pe celălalt taler al balanței stând eșecuri indiscutabile, precum filmul-didactic-cu-copil handicapat al lui Gabrea (după scenariul lui Răsvan Popescu) și telenovela filosofică a lui Marinescu, în care actori mari (Dinică, Vișan, Uritescu, Visu) înoată, ca peștii într-un borcan cu apă, în plasa unui scenariu inept și ieftin. La celălalt capăt al spectrului vedem tot mai clar emergența unui cinema tânăr de cea mai bună factură : cel al unui vechi debutant, precum Nae Caranfil
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
situația criminalității din Statele Unite, În mod special din New York, Articol din ziarul „Neuer Weg” rezultînd că toți criminalii erau negri, iar victimele erau personalități (cunoscute pe plan intern sau internațional). S-au eliminat referirile la negri”. e.Î. Soldatul român Înoată chiar dacă nu știe, băi, mîzgălitorilor! O altă intervenție În text se produsese În cotidianul „România liberă” nr.8719 unde cineva scrisese la rubrica „Fapte din țară” un caz interesant. Păcat că nu a mai și apărut: „(...) se relata cum de pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
scrisese la rubrica „Fapte din țară” un caz interesant. Păcat că nu a mai și apărut: „(...) se relata cum de pe un bac care transporta ostași pe Dunăre, spre un I.A.S. din județul Brăila, doi ostași care nu știau să Înoate, au căzut din neatenție În fluviu și Întrucît nici ceilalți osatși nu știau să Înoate, au fost abandonați. CÎnd bacul a ajuns la mal, cei doi au fost găsiți; ei fuseseră salvați de un marinar de pe un tanc petrolier. S-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
apărut: „(...) se relata cum de pe un bac care transporta ostași pe Dunăre, spre un I.A.S. din județul Brăila, doi ostași care nu știau să Înoate, au căzut din neatenție În fluviu și Întrucît nici ceilalți osatși nu știau să Înoate, au fost abandonați. CÎnd bacul a ajuns la mal, cei doi au fost găsiți; ei fuseseră salvați de un marinar de pe un tanc petrolier. S-a renunțat la publicarea materialului”. Credem că, În primul rând articolul a fost dat pradă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trezit emoții rudelor militarilor care Îi știau pe aceștia la tras cu pușca În slujba patriei și iubitului comandant suprem, nicidecum la cules păpușoi. În al doilea rând, cenzorul a considerat că bravul ostaș român musai trebuie să știe să Înoate că d’aia s-a dus pentru 1 an și 4 luni la cătănie! e.j. Sssst! Revoluția culturală e la nord-coreeni nu la noi! Este arhicunoscut de-acum faptul că abramburiciul din Scornicești a Împrumutat proastele obiceiuri ale iubitului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
făcea ceremoniile cele mai puternice. Cât despre dormit, îmi spune că va lua cortul de acasă pentru el, iar pentru noi vom amenaja un culcuș pe mal și vom lega un plastic de doi pari drept acoperiș în caz că va ploua. Înotăm fericiți o bucată de vreme și observ că Alfonso nu-și dă tricoul jos și nu se amestecă în împroșcatul nostru cu apă și nici în concursul de cine-și ține respirația mai mult sub apă. O întreb pe Sandra
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe un mal mititel după care urmează o bucată de mers printr-o pădure virgină, prin noroi, până la destinație. Unii din grup, printre care și eu, am fost prevăzători și avem cizme lungi de cauciuc cumpărate special din Iquitos. Restul înoată desculți prin noroiul care uneori ajunge până la genunchi. Ajungem într-o poiană deschisă în mijlocul căreia este o maloca mare, circulară, cu câteva extensii în spate. Desenul este similar cu Soga del Alma, templul organizatorilor conferinței, doar că maloca este mult
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
germane și a dat peste cap toată apărarea inamică, fără să fie nevoie de pierderi de vieți omenești. 20 iulie 1938. Dimineață ne instruim, după masă ieșim la Trotuș pentru o baie și spălarea rufelor de pe noi. Nu știam să înot și nici astăzi nu știu prea bine. Mi-am întins rufele spălate pe niște tufe și mă bălăceam la mal, când cel mai bun camarad și prieten, mă prinde în brațele lui și mă aruncă în apele învolburate. I-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prea bine. Mi-am întins rufele spălate pe niște tufe și mă bălăceam la mal, când cel mai bun camarad și prieten, mă prinde în brațele lui și mă aruncă în apele învolburate. I-am spus că nu știu să înot, dar mi-a dat drumul în valurile repezi. Pericol! - mă scufund, conștient de situația gravă, ating albia râului, bat puternic cu picioarele în prund, mă ridic la suprafața apei. Percep mișcare în jurul meu, curentul repede mă poartă la mai adânc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
anumită oră. Către cinci dimineața ne adăpostim în incinta unui sovhoz să ne mai tragem sufletul și apoi iarăși, cu Dumnezeu înainte! Cu mare greu mă apropii de punctul final al retragerii mele și a oamenilor mei. În jurul orei opt, înotând prin nămeți, extenuați fizic suntem survolați de două avioane sovietice. Ne facem una „cu zăpada” abundentă din jurul nostru. În zborul lor aproape razant ne-ar fi făcut praf și pulbere! Doream să intrăm chiar și într-o gaură de șarpe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră, o acoladă cețoasă a unei nopți din care răsar lumini putrede, în care se aud țipetele și zgomotele unor încăierări obscure. Un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deveni, probabil, unul din cele mai elegante locuri de pe glob, un loc în care sezonul este permanent din ianuarie până în decembrie, un loc unde soarele răsare din mare și apune după munții pe care-i poți vedea-n zare în timp ce înoți, un loc pe care omul l-a înverzit, l-a curățat, i-a dat consistență și esență. Un loc de vis, un Paradis. Acum nu mai știu dacă am scris totul despre această excursie sau nu. S-ar putea ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]