14,475 matches
-
salveze vieți. Tehnicile concepute pentru a face societatea mai lizibilă pentru conducătorii ei au devenit În ziua de azi mult mai sofisticate, Însă motivațiile politice de la baza lor nu s-au schimbat prea mult, cele mai importante dintre acestea fiind Însușirea resurselor, controlul și manipularea (În sensul nepeiorativ al termenului). Dacă ne imaginăm un stat care nu are mijloace eficiente de numărare și localizare a locuitorilor săi, de evaluare a averii acestora și de cartografiere a teritoriului, resurselor și așezărilor, obținem
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Însoțește pe individ de-a lungul Întregii sale existențe pământești. Se ține cont de naștere, botez, vaccinuri, parcursul școlar și rata de reușită de-a lungul acestuia, terminarea studiilor, educația și dezvoltarea lui ulterioară și, odată ce respectivul devine bărbat, de Însușirile sale fizice și de capacitatea sa de a servi În armată. Studiul statistic va urmări pașii ulteriori pe care Îi face individul În viață, va Înregistra ocupația pe care acesta și-a ales-o, unde s-a stabilit și cum
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
individ, prin soarta „care țese nevăzută toate lucrurile-n lume”, cum spune chiar Răzvan. Ceea ce ar însemna că „piesa trebuie citită ca o tragedie a predestinării” (Nicolae Manolescu). Ca și Ruy Blas al lui Victor Hugo, eroul este înzestrat cu însușiri care îi atestă o noblețe mai presus decât aceea a sângelui. Revoltat împotriva oprimării de orice fel, cu vorbă semeață, demnă, Răzvan, care va fi amenințat cu moartea și din nou cu robia, alege calea codrului. Îi este dat să
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, 1851, Biblicele sau Notițe istorice, filosofice, religioase și politice asupra Bibliei, Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia ș.a.), ca și în scrisori, el vădește, de asemenea, mari însușiri de prozator. Se întâlnesc aici, într-o alternare deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
profund. Cât privește primul țel, el este atins integral, căci I. are un spirit de observație de o rară acuitate, știe să culeagă informațiile necesare și are darul descrierii plastice, într-o frază amplă, cu un vocabular suplu, bogat. Aceste însușiri frapează și mai mult în Scrisori bănățene care, măcar inițial, fuseseră destinate unui prieten și, astfel, ignorau constrângerile, prejudecățile și conveniențele. Plasticitatea expunerii este aici sporită, contribuind la aceasta pitorescul, frumusețea „vederilor”, peisajul însuși, dar ceea ce câștigă definitiv este verva
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
bun și mai frumos din punct de vedere uman”. Publicându-și memoriile, I. știa că își asumă un risc, între altele din cauză că unora dintre personalitățile pe care le-a cunoscut (Ion Petrovici, E. Lovinescu, Mihai Ralea ș.a.) le aprecia doar însușirile morale, marcând faptul că au fost supraestimate din perspectivă culturală. Același risc de atitudine apare și în amplul interviu acordat lui Valeriu Mangu, De vorbă cu Iorgu Iordan (1982). Aici se dovedește că numărul celor pe care I. nu i-
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări de registru. De fapt, pluralitatea expresiei, coexistența fațetelor diverse reprezintă însușiri definitorii ale profilului său liric. Relativ prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
ale profilului său liric. Relativ prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
șase reguli au, toate, caracteristicile care urmeaz): sunt descriptive și prescriptive; sunt esențiale, interdependențe, și în echilibru unele cu altele; și, ca prescripții pentru actori, ele sunt inconsistente și contradictorii (1964, pp. 9, 25, 52-53). Ele au, într-adev)r, ultimele însușiri, așa cum a demonstrat în mod conving)tor William H. Riker. Pentru motive pe care le expune f)r) ocolișuri, ,,într-un anumit punct p)rțile se confrunt) în mod necesar cu un conflict între reguli, caz în care ele trebuie
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
subsistemele tind s) devin) - sau sunt - dominante. Abia acum ies la iveal) consecințele eșecului lui Kaplan de a veni în întâmpinarea celei de-a doua cerințe. Definirea unui sistem drept un set de variabile atât de înrudite, și având toate însușirile deja menționate, implic) și l)murirea motivului pentru care o colecție dat) de variabile alc)tuiește un set. ,,De vreme ce”, așa cum spune el, ,,un sistem își dobândește identitatea de-a lungul timpului, este necesar s) fim capabili s)-l descriem în
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
vom putea găsi decât o națiune medievală. Cu toate acestea, națiunea medievală prezintă, după G. Kristó, anumite corespondențe cu cea modernă, cum ar fi: o legătură conștientă și emotivă între membrii comunității, căutări identitare, supralicitarea propriilor calități etnice, manifestări xenofobe, însușirea unui trecut glorios. Istoricul opinează că xenofobia este o atitudine psihică și o formă a egocentrismului întotdeauna prezentă în om, ea se observă în teama față de străini și în sentimentul distanței, dar nu se va manifesta exploziv, nu va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nationes - neuzeitliche Nationen. Probleme der Nationenbildung in Europa..., p. 7-26. • Ibidem, p. 20-21. • F. Graus, op. cit., p. 16, passim. vorbirea țării. Sunt cunoscute de timpuriu prevederi legislative și ecleziastice în apărarea Polonei și condiționarea practicării anumitor ocupații (pedagogice, culturale) de însușirea limbii autohtonilor. Mai târziu, la seimul de la Środa din anul 1534, nobilii aveau să ceară Bisericii să renunțe la monopolul instituit asupra textelor de teologie și a Bibliei, fiindcă vedeau în aceasta „o mare nedreptate, deoarece fiecare limbă are scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
faptul că nu doar interesul pentru istorie sau „împrejurările favorabile“ lau făcut pe I. Liprandi să urmărească în special evenimentele din 1821. În anii 1828-1829, el a întocmit o serie de memorii ample pentru guvernul rus despre Țările Române, despre însușirile și caracterul boierilor moldoveni și munteni, „despre starea de spirit a populației“20 și, desigur, nu a putut să ignore evenimentele de la 1821. Sistematizarea informațiilor adunate pe parcursul anilor, verificarea lor la fața locului prin multiple mărturii, stabilirea poziției și a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pamflete împotriva domnitorului, impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
didactică în analiza unui motiv fecund, aria de investigare fiind precizată din subtitlu: Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european. Un excurs preliminar definește conceptul „daimon” - caracter vag, nesupus figurativului, aparținând zonei obscure a simțămintelor, spirit înzestrat totodată cu însușiri aparținând naturii umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor două aspecte, divin-antidivin și uman-antiuman, ale daimonului, așa cum se va regăsi el în literatură. Cain, Manfred, Conrad, Ghiaurul sunt tipuri intens personalizate, nonconformiști religioși, cu conștiința
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
pentru titlul de profesor secundar de limba română, filosofie și istorie. Studiile îl ajută să-și structureze o concepție temeinică asupra destinului istoric, cultural și spiritual al poporului român. Înzestrat cu o memorie remarcabilă și cu un dar deosebit în însușirea limbilor străine - cunoștea latina, maghiara, germana, franceza, italiana și rusa -, G. manifestă de timpuriu înclinație spre munca de cercetare. Din 1920 până în 1922 ocupă postul de secretar literar al Astrei, stimulând activitatea publicațiilor Asociațiunii. Perioada este rodnică și în colaborări
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
Calipso greaca, fecioara”, Maica Frăsina, cu personaje feminine din ambianța monahală. Eminamente valide literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special unele dintre ele, ca Moara lui Călifar, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Lângă apa Vodislavei, La Vulturi! Însușirile definitorii ale acestora sunt forța epică, veridicitatea psihologică, unitatea de compoziție, expresivitatea savuroasă a limbii. Dominanta celor mai multe dintre ele este pregnanța viziunii realiste, iar a altora - un fantastic de sursă folclorică. În narațiunile de concepție realistă, mobilurile acțiunilor și ale
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
de fermecător romantică, pe atât de neverosimilă. O „crăiță” gitană, idolatrizată de un intelectual, ajunge artistă de faimă europeană, dar ca soție a unui tot atât de celebru conațional. Piesa reține atenția prin pitorescul de mediu și crâmpeie de folclor țigănesc. Marcante însușiri literare (frazare alertă, formulări sugestive, plastice, combinații neașteptate, fericite, de neologisme și neaoșisme, citate seducătoare, referiri percutante de natură teologică, biblică, istorică, inserții de amintiri și anecdote, descrieri de natură, tonalitate sacerdotală) dezvăluie publicistica și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
lumină literatura ca reconstrucție alegorică a unor lumi depărtate (A. Kușniewicz). La acestea se adaugă evidențierea câtorva trăsături ale balcanismului literar: cultivarea derizoriului cu funcție dezintegratoare și finalitate peiorativă și dimensiunea spirituală, contemplativ-estetică, în amândouă găsindu-și sursele mai multe însușiri ale corinticului (mitizare-demitizare, ironia, grotescul, ludicul, alegoria, parabola și creația conștientă de sine). Cu unele similitudini în problematică și alcătuire, cartea Scriitori polonezi (secolul XX), apărută în 2002, mărește numărul creatorilor contemporani polonezi cunoscuți în România. Contrar așteptărilor, G. își
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii, București, 1970; Poeții de
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
și literatura engleză a Universității din București până la pensionare. În 1964 și 1965, este lector de limba română la Londra, iar din 1971 până în 1973, la Cambridge. A fost distins pentru traducerile sale cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1978). Recunoașterea însușirilor de traducător ale lui D. va veni târziu, la mijlocul anilor ’50, odată cu cooptarea în colectivul care, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, pregătea prima versiune românească a întregii opere dramatice a lui Shakespeare. Și, tot în aceeași perioadă
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
Maiorescu la febrele modernității. Evocat cu un condei de monograf, D. Anghel este văzut, dincolo de tocitul clișeu de „poet al florilor”, prin prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
al cărui colectiv de coordonare și revizie a făcut parte. Cartea l-a impus ca istoric literar format, cu o personalitate distinctă. Cele 111 studii micromonografice scrise de F. denotă erudiție, acribie documentară și echilibru al judecăților, dar și speciale însușiri de stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Tierinterpretation..., unde se operau cu finețe distincțiile necesare între alegorie, fabulă, parabolă, tâlcuire, simbol, semn. Analize atente au demonstrat că de-a lungul Evului Mediu, în ce privește Fiziologul nu interesa opoziția adevărat/neadevărat din perspectiva științelor naturii, ci posibilitatea oferită de însușirile unui animal de a servi drept significans în construirea unei similitudo fie spiritual-teologică, fie moral-didactică. Așa se explică alcătuirea unor istorisiri, astăzi numite „fantastice”, relative la animale denumite tot astăzi „fabuloase”. Ideea însăși a căutării semnificatului în „cartea naturii” nu
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]