3,427 matches
-
și a dus-o la spitalul Socola din Iași și acolo s-a stins din viață lelica Anica cea frumoasă, fata lui Grigore a Gogului din Baea și a Casandrei, mama ei, cu mult obraz și omenie. Și s-a însurat din nou și a luat pe Floarea lui Gh.Sandru o muere parșivă, care l-a făcut să-i dea înscris pe averea lui și ea s-a dus la casa barbatului dintâi și pe dânsul îl încuia în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ani jumate și el are 95 de ani și jumate. Azi în 2 aprilie 1971 stă pe strada Zoe nr.22 București. Și în iarna anului 1910 pe la 15 ianuarie, a fost o nuntă tare frumoasă în Baea. S-a însurat Vasile a lui Toader Macovei din Baea, un văr drept de-al tati și mama lui Vasile Macovei, mătușa Sevastița era soră cu bunica Smaranda, mama tati. Și lua în căsătorie pe Marița lui Costachi Dohotaru din Bogata, o fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după mine, ca să trăim amândoi ? Și ea mi-a răspuns că da. Asta a fost într-o Duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-i spui că te duci după el, ci că ai să te mai gândești, ca să te ia mai cu greu. Atunci eu i-am spus: Domnișoară, eu n-am vreme de umblat de-a însuratului, ci chiar vreau să mă însor. Și i-am spus rămâi sănătoasă și cu mult noroc, că eu m-oi duce în alt loc. Și biata fată s-a măritat după un preot numit Bocăneț, rău și bețiv și împrăștiat cu care a avut 2 copile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
definitivatu la Iași. Și a mers și ea la Iași cu mine. Și când am trecut prin Baea nașii noștrii dragi ne-au întrebat: Da bine, merge și fina la Iași?". Și eu am răspuns: "Merge, că de ce m-am însurat, să-mi ajute și ea acolo măcar cât de cât." În Iași era un frate al soacră-mea bădia Matachi Florescu. Și în ziua de 10 mai 1911, m-am prezentat la examen la ora 6 dimineața, măcar că în ordin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
iubit, n-a avut ce le face. Între noi era și un ofițer mare porc de câne, îl cheamă Corpaci și era profesor de desen și ficiorul preotului din Adjud, județul Bacău. A spus la coloană că el nu-i însurat și primea toată solda de 550 lei pe lună și o cheltuia cu diferite muieri spurcate, în beții și chefuri. Și într-o zi tot la Moruzeni, vine o Doamnă cu două copiluțe să fi avut 5-6 ani, și întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a fost preot și învățător în vestitul sat Rădășeni de la 1858 și până la 1893 când a dat școala pe samă învățătorului Vasile Gh. Ilii Ciocan de loc din satul Slătioara com. Râșca, jud. Suceava, care mai pe urmă s-a însurat și a luat în căsătorie pe Ilenuța, fiica lui Toader Grumăzescu din Rădășeni, gospodar f. chiabur. Preotul Gh. s-a îmbolnăvit de cancer și a murit. Preotul Gh. Lateș a avut un fecior și două fete. Pe fecior l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
amândoi. Și Maria n-a voit. După ce s-a întors Iorga din Berlin la București i-a dat Mariei, soției lui, un picior și a lăsat-o muritoare de foame cu un băiat și o fetiță. Și el s-a însurat din nou cu cucoana Catinca, sora profesorului Gh. Bogdan-Duică [79] de la Mercurea-Ciuc din Ardeal. Cu care a avut mai mulți copii dar nu deștepți. Și cică un profesor i-ar fi spus lui Iorga: "Ce cap ai Dta și copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
murit în anul 1941 tot subit. * Între oamenii fără noroc și bătuți de soartă fără cruțare, a fost și dl. învățător Ghiță V.Onișoru din Boroaia, absolvent al Școlii Normale "Gh.Asachi "din Piatra Neamț. În toamna anului 1919 s-a însurat cu domnișoara Florica Grigoriu, fiica brigadierului silvic Vasile Grigoriu din satul Râșca, județul Suceava dar el era din satul Suharău, județul Dorohoi. Florica Grigoriu era vară dreaptă cu Eugenia, soția mea. Și Florica nu era frumoasă, ci era prea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mă mai pot urina, și asta-i moartea mea". Se vede lucru că Gh.V.Onișoru n-a fost sănătos și a îmbolnăvit-o și pe ea, așa zic rudele ei. Iar pricina morții ei îi uremia 46. Și s-a însurat Ghiță V.Onișoru a doua oară luând în căsătorie pe domnișoara Florica Grecu învățătoare, care a fost întâi la clasificație la Școala Normală de învățătoare din Piatra Neamț. Și foarte frumoasă și foarte deșteaptă. Dar la nașterea celui dintâi copil, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a fost întâi la clasificație la Școala Normală de învățătoare din Piatra Neamț. Și foarte frumoasă și foarte deșteaptă. Dar la nașterea celui dintâi copil, care a purtat numele de Crișan, ea a murit în 1922. Și Ghiță V.Onișoru se însoară a III-a oară, luând în căsătorie pe învățătoarea Eugenia Gh.Zigleanu, cu care a avut un băiat și o copilă. Băiatul era în clasa a III-a la Seminarul din Galați și din pricina unei observații aspre a tatălui său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Moșul?” La cumpăna dintre ani, Maestrul ne-a strâns În mijlocul camerei și luându-i lângă el pe Tanța și pe Oiță ne-a comunicat transformarea petrecerii de la trecerea dintre ani În petrecere de logodnă. Oiță s-a hotărât să se Însoare cu Tanța, a rostit Maestrul cu solemnitatea-i caracteristică. Vestea a generat strigăte de bucurie. În zilele următoare, domnișoara dr. Găzdaru arăta tuturor cunoscuților degetul pe care purta inelul de logodnă. Cheltuielile pentru Întemeierea familiei nu le mai permiteau să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Apoi, sastisit de atât bine într-un colț de țară, "cum pe Dunăre nu curgea vin/ am plecat din Severin!" -, am plecat la București, unde am stat alți patru ani (legislaturi, ce mai!) și unde am fost boem. M-am însurat și mi-am însoțit trei ani consoarta la post în secuime, la Baraolt, iar după 1989 m-am stabilit în (prima) capitală, la Curtea de Argeș. Cum să pleci din Curtea de Argeș? Prima capitală românească este o comună cu statut de municipiu, municipiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să ader la Pecereu, etc. (De-aș fi acceptat respectivele sfaturi ale "oamenilor de bine", m-ar fi putut ține de coaie, ca pe Săndel Călinescu, perfect modelat de carboava în cestiune, dar... azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost până în 1940 (când avea suprafața Italiei și ducea, din motive de toți știute politica Bulgariei vecine & neprietene)? Iar pentru a-și reafla mărețitatea de atunci, tot la imaginar s-ar cuveni umblat, nu la Realpolitik, acum când Țapul însurat cu Rusoaica lui Gib Mihăiescu, înturlucat cu muscălița-i căgăbăucă, și sinistrul său de externe, impus lui de fiul ghinărarului enkavedist Walter Roman, au semnat deja puchinosul tratat cu Ukraina, ce-ar mai rămâne (în afara unor compensații simbolice)? De aici ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trezit că mut lumea cu mine, acolo unde eram eu, era și ea, și de unde plecam, mă urma precum un cățel, care, când se gudură, când mușcă, dar nicicum nu mă părăsește. Am trecut prin cele școli, m-am foarte însurat și m-am foarte tătic. Am început a publica versuri prin reviste. M-am repezit la dictatură și ea, iubitoare, m-a ascuns după gratii, dar nu prea mult că i-au căzut colții și i s-au rupt gratiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
I. A.: - Deci, nu v-a dat ? G. M.: - Foarte greu. Nu mi-o dat statu’ nimic, o fost foarte greu, trebuie s-ai, s-ndeplinești niște condiții... Deci, cum era, în ’75, am venit din armată, căutai să te-nsori, sau să faci o familie, s-ntemeiezi o familie, n-aveai cum, că n-aveai unde să stai ! Unde te tu duci, la țară ?! Unde, că dacă, eu... Aveai contract cu întreprinderea, cu Nicolina, trebuia să-ți faci aici. Ăștia
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă în administrația prusiană. Fata lui era frumoasă, bine-crescută, dar, cum nu purta numele tatălui său, greu de măritat în lumea ei în Germania. George Philippescu mai fusese însurat și divorțat de Natalia Ghica, pe atât de frumușică și atrăgătoare, pe cât de ușurică. După multe lupte cu slăbiciunea lui pentru dânsa, divorță și, reînsurându-se, își croi o viață de căsnicie exemplară. Fu un bărbat model, dete soției tot ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
De unde până aici Nicolae nu luase nici o acțiune la guvernare, acum, în cele mai bune raporturi cu fratele său, pornea în misiuni în străinătate și ocupa cele mai înalte funcțiuni în marină, în armată și aviație. În 1932 însă se însură cu doamna Tohăneanu, fosta doamnă Săvescu, supranumită Doletti după o genealogie cam obscură. Lucrurile se stricară, acea femeie avu o mare influență asupra lui și după mai mulți ani reușise să se căsătorească, fără însă a ține seama de statutul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se rugă de frate să-l mai lase doi ani la adăpostul îngrijirilor mamei, până ar fi mai măricel și mai întărit. Ionel cedă. Când însă cei doi ani fură trecuți, mama era în străinătate cu copilul și tatăl se însurase cu o femeie care nu ar fi fost o mamă pentru fiul altei soții. Prevedea mari dificultăți în căsnicia lui, care ar fi avut influență asupra educației băiatului. George se mărea și câți îl cunoșteau spuneau cât este de bine-crescut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
stranie. Într-o zi ședea pe fotoliul lui Costache, lângă birou, eu în fața lui. Vorbeam cu tristețe și plângeam amândoi. Deodată îmi zise: „Văzându-te așa singură și pe mine așa singur, ce rău îmi pare că m-am mai însurat și că nu ne putem sfârși viața împreună“. Cu toată înduioșarea unei astfel de probe de iubire, mă cutremurai la aceste vorbe, prin care întrevedeam o viață nenorocită și singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a luat odihna și l-a hotărât de la o vreme să-și schimbe traiul. Astfel, cu toată teama lui ca nu cumva căsătoria să-l ducă la ruină, el își luă într-o bună dimineață inima în dinți și se însură cu o femeie care, spre norocul lui, s-a întâmplat să fie vrednică, de treabă, bună gospodină, și care l-a deprins să nu-și mai hrănească musafirii cu alune, ceea ce nu l-a împedecat să-și îndoiască, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-lea a murit de tuberculoză, după ce îl numise drept succesor pe nepotul lui, Danilo. Danilo fusese educat în Rusia, dar, ca și unchiul lui, nu primise instruire religioasă. Mai mult, el nu dorea să devină episcop pentru că voia să se însoare. Cu aprobarea Rusiei și a Imperiului Habsburgic, el și-a laicizat funcția, iar în 1852 s-a proclamat domnitor. Asemeni predecesorilor săi, el a întîmpinat foarte multe dificultăți ca să-și exercite autoritatea asupra triburilor. De fapt, situația s-a deteriorat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
n-am nimic înăuntru! părea el foarte mândru. - Hopa, Penelopa, face când mă vede. Învățase expresii noi la fabrica aia unde zicea că lucrează. S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. Devenise ceva mai șmecher. Poate se și însurase, deși Mirel e omul pe care cu un foarte mare efort de imaginație ți l-ai imagina făcând sex cu o femeie. În școală îi era greu și să țină pixul în mână. Îl manevra ca pe o furculiță, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i spună ceva, dar între timp m-a văzut pe mine. - He, he, ce mai faci! a și intrat direct în subiect. Ce mai face unchi-tu’, am auzit că a divorțat. Ce băiat bun era. Nu s-a mai însurat deci. Pe la noi, pe aici, nu mai vine? Aaaa, tot acolo stă. Daaaa... N-are de gând să se însoare? Păi, cum să nu te intereseze? Las’ c-o știu io pe prăpădita aia pe care a lăsat-o. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]