5,591 matches
-
pe care nu trăgeam nădejde să-i văd, dar de la care așteptam vești. Cu toate astea, nu m-am putut împiedica să mă opresc pentru început în fața șantierului palatului meu. Era exact ca atunci când îl părăsisem, doar iarba mai crescuse, învăluind zidurile neterminate. Mi-am întors iute ochii, cât și pe cei ai catârcei care mă ducea în spate, a cărei privire era mai uscată decât a mea, îndreptând-o spre casa lui Khâli, aflată la câțiva pași mai încolo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de râs, dar poate că era doar croncănitul stolului de corbi care trecură prin fața lui, atingându-l cu apripile lor negre. — Iată-mă. Sunt eu, Velunda. Lângă un frasin cu trunchiul scorburos, se vedea în penumbră strălucirea unei mantii ce învăluia o siluetă înaltă, fragilă. Torentul izvora de la rădăcina frasinului, forma o baltă, apoi își continua drumul prin zăpadă, îngust ca și cum malurile lui n-ar fi fost niciodată îndepărtate unul de altul. Abia în clipa aceea Vitellius își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obțin victoria. Fă în așa fel încât Marte să fie de partea mea. O rază de soare se strecură printre crengile frasinului și o scăldă pe Velunda într-o lumină orbitoare, pe care ochii n-o puteau îndura. Lumina o învălui pe vrăjitoare; pădurea păru că ia foc. Iarba deasă luă locul zăpezii, acoperind totul cu o mantie verde; era o primăvară magică: florile răsăriră din iarbă, o adiere călduță mângâie chipul lui Vitellius, aducând parfum de verbină. În conul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împărat... Ca să devii împărat, îl vei pune să lupte pentru tine pe cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se schimbă. Antonius avu impresia că rămăsese singur în bibliotecă. Înălță capul. Proculus era însă în fața lui, cu ochii închiși, cu o mână pe panglica albă. Își mișca ușor buzele, fără să scoată un sunet. O lumină coborî din tavan, învăluind figura maestrului într-un soi de ceață aurie. Proculus luă panglica și o duse la buze. Rămase multă vreme așa. Încet-încet, raza de lumină alunecă pe pardoseală, apoi se ridică, dispărând. Suspinând adânc, ca și cum s-ar fi întors de la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului de piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și își aruncă plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urce pe o platformă îngustă de lemn, apoi îi spuse lui Valerius să urce pe cealaltă. — Țineți-vă de frânghii! strigă. Scripeții se puseră în mișcare, scârțâind, și platformele începură să urce. Chepengurile se deschiseră și o lumină orbitoare îi învălui pe cei doi gladiatori care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un grup de colegi care au trecut prin gardul școlii în stradă „pe unde trec adolescenții” să-și cumpere ceva de la bufetul din apropiere, iar ea mi-a replicat „Și tu ești, deja, adolescent!” Ca un fior, realitatea m-a învăluit și m-a aruncat brusc prin poarta prin care îmi era frică să trec. Tot ceea ce auzisem despre ei, eu am asociat cu ceva rău, ieșit din tiparul siguranței. Îmi sunau în ureche toate relele de la TV; „un grup de
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
Zarvă în livada de guave Familiei mele, cu dragoste 1 În vara aceea, căldura învăluise tot orașul Shahkot întro ceață gălbuie și tristă. Aglomerarea de acoperișuri și de sfori de rufe, care se întindea de obicei până la poalele dealurilor de la linia orizontului, se vedea ca prin ceață, confundându-se cu cerul plin de praf. „Problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Fazani, păuni, rodii, cartofi... bietul Sampath, murmură Kulfi pentru sine. 4 Oficiul poștal, la fel ca multe din clădirile guvernamentale, era vopsit în galben. De-a lungul anilor, se decolorase astfel încât să se asorteze cu nimbul de praf care îl învăluia pe Sampath de fiecare dată când pedala către serviciu. O luă pe o scurtătură ce ducea către drumul spre bazarul principal, prin curtea spitalului și apoi pe sub gardul de sârmă ghimpată care fusese ridicat în jurul clădirilor oficiului poștal pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ușor încețoșată, deteriorată de vreme. Se simțea ca și cum ar fi fost departe, ridicat de pe pământ de un avion. În rama aceea, ar fi putut fi o fotografie sau un tablou sau un personaj captiv într-o carte de povești. Distant, învăluit în mister, încălzit de aerul romantic degajat de tot ce îl înconjura, simți o durere bruscă, o poftă de o lume imaginară, o poftă de ceva ce nu mai cunoscuse până atunci, dar pe care îl simțea ascuns în străfundurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
copacului în care se cățărase, Samapth simți cum i se dovedește respirația și-l cuprinde un val de pace și mulțumire. În jurul lui, livada era scăldată în razele unui soare de după-amiază de noiembrie, prinsă în reflexiilor frunzișului mișcător și învăluită într-o țesătură fluidă de soare și umbre. Căldura îi mângâia obrajii ca o dezmierdare de animal și, pe măsură ce bătăile inimii i se linișteau, deslușea peste tot în jur pocnetul și foșnetul plantelor încălzite, cu parfumurile lor diferite. Cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
rog, exclamă bunică-sa. O să ți se facă rău acolo sus. Uite ce față palidă și trasă ai! Mai bine te ducem imediat la doctor. Și totuși, el rămase tăcut. Privindu-și fiul, Kulfi își simți trecutul revenind în viteză, învăluind-o în amintirea unor vremuri când era tânără, când mintea-i era plină de cotloane întunecate, când gândurile îi erau profunde și veneau din adâncuri și nu puteau fi rostite prea ușor cu voce tare. Își aminti lumina unei stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pustnici la masa mea. Dar cei care te cunosc spun că iei forme fără număr. O, Doamne, arată-mi drumul spre minunea nesfârșită. Aerul năvălea prin crăpăturile autobuzului, prin sari-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei batiste, unui pic de scuipat și al unei cantități însemnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
crezu că o să leșine. — Urcă-te tu, fato, o îndemnă tatăl fetei. Urcă-te. Hai, un pas. Doar un pas. Adepții ridicară trupul rigid, încăpățânat al fetei în copac. — Sus, o îndemnară ei, și, încet, începu să se cațere. Era învăluită în staturi de material lucios, ca o caramelă mare și scumpă. Hainele îi fluturau în jur, făcând-o să pară absurd de masivă. Papucii aurii îi alunecau la fiecare pas. Sari-ul îi era tras peste cap și îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Vera Crăciun Când visul mă va părăsi, Să nu mă cauți, Nu voi fi.... Căci noaptea mă va-nvălui, Și-n pas ușor, Prin rătăciri și amăgiri Ce mă apasă, Voi reclădi o nouă casă, Și porți de soare voi avea, Cu clar de lună și cu stea Și-n locul ce va fi fereastră, Voi pune voalul de
Flori de rouă. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_551]
-
în loja pentru plecări. Apoi a început îmbarcarea. Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel. Am pătruns tot mai adânc în noaptea ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am crezut că era vorba doar de o manieră mai nostimă de a se referi la un talent al patului, dar acum nu mai sunt așa de sigur. Am sorbit din pahar, lăsând-o să mă caute prin semiîntunericul care învăluia localul. La urma urmelor, Doris era beneficiara unei pregătiri universitare la Harvard. Putea să găsească și singură drumul. Ca o regulă, îi urăsc pe cei care beneficiază de pregătire universitară. Urăsc oamenii cu diplome, nivelul O, de nota unsprezece, teste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât pot și să asculte. Au voie să și vorbească puțin, dar numai atâta vreme cât noi suntem eroii povestirilor lor. Lumina moale a acestui iunie simpatie, care a luat forma unei pânze de corabie sau a unui sân, își înfoaie rotunjimile învăluind încăperea. Preț de o clipă, apărem cu toții într-o lumină orbitoare: arătăm ca niște monștri. Preț de o clipă tot restaurantul seamănă cu un borcan de murături în care se ține cleiul de perucă sau placa dentară. Dar de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu marijuana și un bețigaș de cocteil îmi era înfipt în păr. Mai e de mirare că mi-am bulit curul? De vină o fi băutura, haleala de prin snack-uri, sau toată pornografia asta. Stau întins (și după-amiaza mă învăluie în albastrul cel mai pur și cartea se citește singură apropiindu-se de sfârșit) și mă prosternez în fața justiției preventive a trupului - și poate că nu există nici o justiție. Gândește-te la obrazul cenușiu al călugăriței, la chipul ei asexuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sub gura inelului tremurător. Martina stătea tăcută pe terasă, cu un tricou și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
regină? — Pion. Ce e cu tine? — Joci mult? — Da. Am jucat. Și tu joci, nu? Ești bun? — Firește, spuse el. Ce-ai zice de o partidă? Trece timpul mai ușor. — Sigur că da, am spus eu și m-am simțit învăluit de căldura interesului deșteptat brusc. Ce era oare? Perspectiva reabilitării, a revanșei? O să-i arăt eu, fir-ar al dracului să fie, mi-am spus eu, îl învăț eu minte pe mucosul ăla, pe student, pe abstinent, cu veselia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]