3,864 matches
-
Sidoli, instalat pe Bulevardul Elisabeta - acolo unde este astăzi cinema Central și Vlaicu, tot acolo unde a ars și circul Krembser - s-a prăbușit asupra publicului. Am alergat unul dintre cei dintâi la locul catastrofei. Circul erea o instalație primitivă, învelit cu pânză, dar destul de încăpător. Erea ziua întâia de Paște și circul gemea de lume: d-abia se jucase 4 numere din program și, pe la orele 9, din cauza unei furtuni, marele catart, care susținea pânza, se rupse și întregul cort
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Iași. N-am avut parte de mama mea decît vreo șase ani, a murit foarte tînără. Nu-mi amintesc de ea, decît ceremonia înmormîntării, care era, pe vremuri, cu mare pompă. Parcă văd și acum acei dricari încălecați pe cai înveliți în stofe negre și cu pompoane, alb cu negru, pe cap, în jurul dricului; mulțimea de preoți în vestminte bisericești; muzica militară cîntînd marșuri funebre; destul ca să imprime în mintea mea de copil de șase ani, cea mai tristă și îngrozită
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Arvuna o dădea birjarul, ca să fii sigur că vine, așa era obiceiul pe atunci. Landoul era larg și cu cîte două locuri la fel, și față în față, iar în spate legat cu frînghii, cufărul mare din nuiele și capacul învelit cu mușama. Pornea astfel landoul în dăngănitul talangelor atîrnate la gîturile cailor de știa tot tîrgul că străinii de localitate mergeau la băi, la Slănic. Pe la mijlocul drumului, unde se ajungea cam pe la vremea prînzului, era Cerdacul, un restaurant-pavilion, construit din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei care i-au salvat au fost: Iftemie Ciotău, Nicolaescu Vasile (Mocica), Grigoraș Toader (Chiron). Aceștia au pătruns printre căpriorii în flăcări înăuntru și învelindu-i în niște pături, i-au scos pe copii în curte vii și nevătămați. Acești vecini de ispravă au încercat să distrugă focul cu gălețile de apă scoase din fântâni, dar munca lor a fost zadarnică. Mulți se întrebau, cum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toamnă, mie îmi plăcea în mod deosebit "desfăcatul păpușoilor" (despănușatul). Pe aria șurii aveam câteva căruțe de porumb cu știuleți, care trebuia despănușat. Prin septembrie-octombrie, în fiecare seară, aveam "musafiri", ajutoare la porumb. Mama ne dădea câte o pătură, ne înveleam bine picioarele, ne așezam pe pănuși și începeam treaba. Ne adunam cam câte vreo douăzeci și cinci de persoane (copii și adulți). De obicei, veneau vecinii cu toată familie, prietenele mele și-ale Oltei (sora mea), majoritatea salariaților primăriei din Costișa și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lemn cu cărți, mâncare etc.). Așa cum s-au înțeles, gospodarul a venit la noi, pregătit, cu noaptea în cap. Am încărcat tot ce am pus în tindă de cu seară și m-am urcat lângă el pe jliț. M-a învelit bine la picioare cu un țol de lână vărgat și dând bice cailor, am pornit nu înainte de a-mi lua cu strângere de inimă rămas bun de la toți ai casei. Ne-au petrecut până în drumul mare. Caii o țineau numai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Apoi le așezam în borcane (nu prea mari). Din oțet, apă zahăr (miere), scoțișoară, cuișoare și sare, făceam o soluție pe care o fierbeam doar puțin și o turnam fierbinte peste prune. Mama cu Oltea lega borcanele cu celofan, le înveleau în niște țoale de lână și după ce se răceau bine le duceau în cămară, pe rafturi. Eu lipeam etichetele. Deși mi s-a atras atenția că soluția nu trebuie să fie clocotită, eu am turnat în două borcane de câte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în miniatură. La fel ca și în România, există mâncăruri speciale care se gătesc și se consumă doar la sărbători. Mai jos voi vorbi despre: Mâncărurile tradiționale ale acestei sărbători: „chimaki”prăjiturele dulci din orez umplute cu fasole azuki și învelite în frunze de bambus sau de iris. „kashiwamochi” prăjituri din orez umplute cu fasole azuki (dulce) învelite în frunze din stejar “kashiwa”. Gata, s-au încheiat sărbătorile și în puținul timp care ne-a mai rămas până la plecare, ne-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
doar la sărbători. Mai jos voi vorbi despre: Mâncărurile tradiționale ale acestei sărbători: „chimaki”prăjiturele dulci din orez umplute cu fasole azuki și învelite în frunze de bambus sau de iris. „kashiwamochi” prăjituri din orez umplute cu fasole azuki (dulce) învelite în frunze din stejar “kashiwa”. Gata, s-au încheiat sărbătorile și în puținul timp care ne-a mai rămas până la plecare, ne-am propus să ieșim din Tokyo... cu gândul de a ne refugia în locuri liniștite și încărcate de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de Înfrumusețare prin plantarea terenului din jurul bisericii, putându-se face și dezgropări de oseminte cu slujbă și regruparea lor Într-o groapă comună . Biserica parohială din satul Frenciugi, comuna Drăgușeni este descrisă În 1952 ca fiind construită din piatră și Învelită cu tablă. Casa parohială era din vălătuci și acoperită cu țiglă. Cimitirul vechi măsura 5701 m², iar cel nou 7500 m². Sfânta Masă avea piciorul zidit. În cadrul adunării parohiale din 2 februarie 1953, la care au participat 52 de membri
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table vechi, bătute În cuie, și acoperită tot cu tablă veche pe care erau puse câteva pietre ca să nu i-o ridice vântul. Deodată l-am văzut pe Bătrân Într-un colț stând pe o buturugă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
prin minte. Îi era milă de străinul cu ochi de copil, care-i povestise cu atâta nostalgie despre țara aceea Îndepărtată unde se născuse și pe care parcă simțea că n-o va mai vedea niciodată. Când Hermann muri, Îl Înveli Într-un giulgiu uriaș și-l scoase noaptea pe nesimțite din curtea stăpânului. Un ban de aur, simbria lui pe o săptămână, Îl costă ca să-l Îngroape În pământ sfințit. Ar fi fost cu primejdie să se afle, dar groparul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În moarte. Simeon căută o lopată. Cu grijă, ferind din calea lui rămă șițele Însângerate, fără să se gândească la nimic altceva decât că Îi trebuia o lopată. Apoi Începu să sape, făcu o groapă mare, mare de tot, și Înveli În niște zdrențe pe jumă tate arse mădularele Împrăștiate peste tot. Mai găsi și niște paie nearse pe care le așternu În groapă. Munci mult, atent și cu o pedanterie aproape ridicolă, până când nu mai rămăseseră decât petele de sânge
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cruciați ai lui Bohemund Normandul. Ca de obicei, doamna Rishawa, stăpâna castelului, se pregătise cu grijă pentru sosirea oaspeților. Pe talgere de argint așteptau păstrăvi prăjiți În unt, spinare de căprioară cu foi de dafin și boabe de ienupăr, potârnichi Învelite În slănină și fripte pe jăratic, pe care nobila doamnă le pre gă tise cu mâna ei. Pentru gurile mai puțin alese ale slujitorilor, se Învârteau În curte Într-o frigare uriașă trei purcei de lapte și un vițel. Sălile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iei banii stăpânului fără să faci nimic! — Ca să fac ceva trebuie să știu ce, ripostă sec slujitorul. Avea un ochi acoperit cu un petic murdar de stofă neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
negre, Își amintea tot mai lămurit sfatul sihastrului: „Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare!“ De câteva ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă vânatul. I se păru că și călăuza lor ciulește ure chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră și niște vreascuri și Bertha
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
hangiul le avea pe coastele Însorite de pe celălalt mal. Hangiul puse alături pâine proaspătă, țipari de Rin aruncați de vii pe grătar, friptură de căprioară tocmai scoasă din cuptor și potârnichi cum numai la Urciorul de aur se puteau mânca: Învelite În foi de zmeură, care se coceau pe Îndelete Într-o groapă săpată anume, plină cu cărbuni aprinși... Această rețetă o aflase hangiul de la un călugăr din Sankt Gallen, și pentru ea plătise un ban de aur. E drept, făcuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Urban Îi povestea tot ce se Întâmplase. Dar jupânul Urs nu se atinse de nimic și dori doar să-l vadă de-ndată pe fiul său, astfel că fu condus neîntârziat la căpătâiul acestuia. Cel care zăcea pe patul Îngust, Învelit În pânze albe pătate ici și acolo de sânge, era doar umbra frumosului Bodo. Își recă pătă cunoștința pentru câteva clipe și Încercă cu buzele Învi ne țite să-i zâmbească tatălui său. Bancherul se cutremură. De la moartea soției nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a fost întotdeauna la dispoziția fenomenelor naturii: vânt, ploaie, ninsoare, căldură, tornade, tsunami, inundați, cutremure, erupții ș.a.m.d. Suntem niște efemeride neputincioase: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvelim, uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Vă dați seama cât pustiu era în sufletul lor și câtă amărăciune? Cât erau de necăjiți? Mircea, dă-mi, te rog, cuțitul din sacoșă. Da, mama, poftim. Mulțumesc, dragul meu. A tăiat o parte bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a învelit una dintre pâini. Mircea, te rog, ajută-mă. Ia sticla asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cât erau de necăjiți? Mircea, dă-mi, te rog, cuțitul din sacoșă. Da, mama, poftim. Mulțumesc, dragul meu. A tăiat o parte bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a învelit una dintre pâini. Mircea, te rog, ajută-mă. Ia sticla asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Aceștia răspundeau atât de calitatea lucrărilor efectuate, cât și de încadrarea în termenul impus de autorități. Au luat-o "ab ovo" "de la început" și au ridicat pe o miriște țepoasă și sub soarele fierbinte al Bărăganului o frumusețe de clădiri învelite cu tablă zincată, încât îți stârneau admirația și respectul față de cei care practicau meseria nefericitului Meșter Manole. Da, nemții erau niște constructori formidabili! Toate aceste clădiri erau situate pe strada numărul 8. Casele, de o parte și de alta, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a vedea bine calitatea vitelor. Pe deasupra lor sunt construite galerii pentru transportul vitelor În abator. Nu e greu să ne imaginăm ce Înseamnă hrana și apa pentru atâtea vite. Pentru cornute e nevoie de un nutreț voluminos depozitat În șire Învelite cu prelate, iar pentru porci magazii cu cereale. La intrarea În obor e un loc destinat cailor cu șeaua pe ei, pe care călăresc cumpărătorii sau reprezentanții lor. Din oboare, prin galerii speciale, vitele sunt introduse În sala de tăiat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ne oprim În parcul orașului North Platte, pentru a scăpa puțin de căldura zilei. Pretudindeni pe unde am trecut am găsit măsuri drastice de igienă. Americanii sunt pur și simplu maniaci. Pâine Înfășurată În celofan pentru o exemplară igienă. Zahărul Învelit În pachete mici. Laptele pasteurizat. Apa consumată În pahare folosite o singură dată. Dar aici, În parcul acestui oraș nu se poate sta, În primul rând din cauza muștelor. Scurtăm deci șederea. Pe o stradă laterală, Întrun mic local e o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]