8,164 matches
-
în prinosul îndurării și-n rodul răstignirii. Creanga cerului tresare și pe bolta lui nuntită, o primăvară plină se scutură de aur. Natura înmiresmată își prinde-n horă Florile, care surâd cu ochii-n rouă, la clopotele care bat imnul Învierii. Toate sufletele se mângăie fără răgaz și pe Crucea neînfrântă și sfântă, dorința Învierii cântă. As`noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ și-L făcea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nuntită, o primăvară plină se scutură de aur. Natura înmiresmată își prinde-n horă Florile, care surâd cu ochii-n rouă, la clopotele care bat imnul Învierii. Toate sufletele se mângăie fără răgaz și pe Crucea neînfrântă și sfântă, dorința Învierii cântă. As`noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ și-L făcea mai înalt și mai trist./ Mâinile Lui păreau crini pe morminte,/ ochii adânci ca
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credință a sfărâmat glodul existenței tenebros, înfiripând zenitul.Luminișul nădejdii s-a-ntrupat în liturghia Învierii. Ai noștri dorm în suflet cu genuna,/ dar măna cui îi mângâie prin vis,/ că-n locul frunții lor de totdeauna /parcă-nfloresc petale de cais?/ Un înger alb-sau liniștea se-aude?/ Se-mbracă-n aur noaptea și-n
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
-n mister./ Abia sunându-și lanțurile crude/ se-nalță toată temnița la cer./ Stă trupul ghem, cu spaimele la pândă,/ ar învia, dar încă n-are semn-/ și crucea-ntinde brațe de osândă/ cu umbre vechi, ce spânzură pe lemn.(Înviere). Andrei Ciurunga a înmănunchiat în sine miile de trupuri schingiuite și le-a-ndurat veninul din mustul suferinței. Din cătușe și zăvoare și-a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada devenirii prin jertfă. Din pecetea îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea Înviere/ ce va cuprinde-mâine toată țara./ Hristos a înviat peste lopeți/ abia mișcând în mâini însângerate
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea Înviere/ ce va cuprinde-mâine toată țara./ Hristos a înviat peste lopeți/ abia mișcând în mâini însângerate,/ a înviat ca în atâtea dăți/ să ne sărute frunțile plecate./ Hristos a înviat peste spinări/ înconvoiate aprig sub povară-/ acest Hristos care-n atâtea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și s-a semănat sămânță bună pentru a rodi înmiit. Dar iudele au semănat neghina, au învrăjbit și-au ațâțat pârjolul, pregătind oțetul, fierea, spinii, piroanele, uciderea și defăimarea, neștiind că la capătul lor sus pe cruce se așează slava Învierii. În clipa când te-au pironit pe cruce/ S-a rupt istoria romană-n două.../ Cu “omul nou” începe era nou,/ Iar jertfa ta, e-a Neamului Răscruce.../ Pe cei uitați în funduri de istorii/ -cohorte mândre de viteji străbuni-
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de heruvim și sus, Bolțile de borangic ale cerului se scutură peste cireșul amărui al grădinii. Privirea sa ca o iie ațintită pe liliacul înflorit se leagănă-n cântarea privighetorii, iar din lanțurile de tăceri și-a nituit fulgere de-nvieri. Din orga milioanelor de piepturi/ cresc psalmii biruinții asupra morții;/ sunt Paștile: e soare, cânt și jocuri,/ Pe scene planetare de gând, se joacă însă tragedia sorții./ Doamne, mi-e inima pădure de Golgothe,/ și buzele s`adapă cu foc
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
săngelui ce curge?/ De ce al vieții tragic curs,/ Din Niagara morții apale își strange?/ Pentru tot ce-I pe pământ există o`nviere:/ În mugurul tinereții, în tinerețea anilor,/ doar pentru zilele pline de fiere,/ Nu găsim floarea grea de înviere a primăverilor. (13 Aprilie 1947, Sfintele Paști). Virgil Maxim, luminător de neam și de țară și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Străjerii făcând pază în noapte minunată/ au așteptat ca ucenicii furându-L/ să mintă că Iisus a înviat.../ Și neștiind că moartea nu biruie Viața/ s-au prăbușit cu-armura-romană la pământ,/ când Învierea-Vieții dăduse Moartea...morților!/ Mărire lui Iisus și Învierii Lui!.../ În Dimineața-Înaltă și Caldă a Primăverii/ nici piatra, nici peceea, nici paznicii,/ nici Moartea n-au biruit Viața!/ Mărturiseau tăcute miresmele luminii/ împodobind mormântul... și îngerul de pază!.../ De-aceea corcodușii, măceșii, porumbarii...,/ și-au pus pe frunte albul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
au murit,/ ce-n cazne lungi și grele cu ei am zăbovit./ sub apăsarea morții ce stă să ne sugrume,/ în gropnițe commune ascunși de cer și lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrățișezi cu morții și ierți toți temnicerii.../ Și-n suflete se-așează lumina Învierii.(De Paște). Alaiul împlinirilor sale a căzut pradă conspirației răului, a celor schimonosiți
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrățișezi cu morții și ierți toți temnicerii.../ Și-n suflete se-așează lumina Învierii.(De Paște). Alaiul împlinirilor sale a căzut pradă conspirației răului, a celor schimonosiți de ură. Din lacrimi de durere și-a poleit raze de soare. Din frângerea mâinii torturate și-a pus peste ponoarea sufletului mângâierea pentru cei din jur
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și-a pus peste ponoarea sufletului mângâierea pentru cei din jur. Acasă și-a lăsat mireasa tinereții, prigonită de legefii minciunii, dar inima sa primenită de ninsoare a primit hrisovul binecuvântării. Stihul credinței i-a topit în psalmi biruinței, Liturghia Învierii. Mi-i tristă această noapte, cu zornăit de fiare,/ m-apasă ca o piatră trecutul izgonit;/ vin amintiri din vreme și calde ca un soare,/ vin să-mi aducă liniști din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ca un soare,/ vin să-mi aducă liniști din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri.../ puterile-mi sleite de așteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoțească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și Codrul, Viețuitoarele și Magii, Păstorii și Sibilele, Cireșii și Sfinții, Stelele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Viețuitoarele și Magii, Păstorii și Sibilele, Cireșii și Sfinții, Stelele și Ostașii, Albinele și Martirii, Rândunelele și Mărturisitorii..., Totul în Toate răsună de Imnul Luminii: HRISTOS A ÎNVIAT !/ ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Gheorghe Constantin NISTOROIU Paști 2011 Referință Bibliografică: CRUCEA ȘI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEȘTI / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 117, Anul I, 27 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Constantin Nistoroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
umanul este uman numai în Dumnezeu. Această înfiere a noastră în Iisus Hristos se realizează în Biserică. Acesta e mesajul Ortodoxiei și puterea ei unică: accesul la duhul înfierii. Ereziile caută a-și acomoda lor lucrurile Lui Iisus Hristos, patimile, învierea și chiar trimiterea Duhului Sfânt. Dar se uită, în întunericul ce-i cuprind, că Iisus Hristos este însuși Ομεγα αποστο� ος του Θεου - marele trimis al Tatălui, după expresia Sf. Grigorie Palama. Căci El Spune: „N-am venit să fac
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
este doctrinalism iar morala eticism, ci ele, sunt viață, participare la Dumnezeu. Dacă „Bucuria Tatălui și a Fiului este în Duhul Sfânt”, spune Sf. Grigorie Palama, cum tu faci din iconomia lor în Biserică și în Istorie? După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul se arată ucenicilor și le spune: Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și puțin mai târziu: „Și iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului”. (Matei 28
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
chiar punctul de vedere al lumii asupra culturii grecești. După cum reiese din reacția filosofilor greci din primul secol, ca Celsus și neo-platoniști, nu puteai asimila concepția pe care creștinătatea a adus-o, incluzând credința în Întruparea lui Dumnezeu și în Învierea Sa, după moarte. La un nivel mult mai adânc, inculturarea creștinătății în perioada patristică s-a împiedicat la punctul de vedere al populatiei grecești ce dădea prioritate la "unul", unitatea universului și mișcările sale ciclice sau obișnuite, pe socoteala "mulți
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
în unele părți nevorbitoare de limbă greacă, în timp ce folosirea latinii în vest nu a prezentat niciodată o problemă pentru unitatea Bisericii. Toate acestea nu au avut loc pe socoteala Evangheliei. Orientarea eshatologică a Sfintei Scripturi a fost păstrată prin evenimentele Învierii, reprezentarea iconică a Împărăției în Euharistie, puternicul accent plasat pe comunitate și monasticism, ca o formă de protest împotriva secularizării, etc. Cu alte cuvinte poate și trebuie să folosească toate formele unei culturi date, cu condiția ca aspectele principale ale
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
bătrânilor, de certurile interminabile pentru orice fleac între cei maturi. Din bordeiul lor îi mai auzeau, strigând, vorbind, certându-se, dar nu ca atunci când erau între ei. Era prima noapte când dormeau singuri, în intimitatea lor, fără rețineri. Era noaptea Învierii Domnului și a speranței de mai bine ce sălășluia în sufletele lor. Când întunericul de afară puse stăpânire pe șatra lui Mihai din lunca Bugului de la Suha Balca, și țiganii se retrăseseră în casele lor, Trifu cu Marița lui, stăteau
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
stai spre ușă și eu spre pat! Da, așa rămânem! hotărî tânăra nevastă, stăpână în casa ei. - Eu zic să mai așteptăm și să mâncăm după miezul nopții! Avem ouă roșii și trebuie să le ciocnim, avem pacele, da’ până la Înviere e post. - Hopa! Adică să ciocnim... cum o fi aia”, își zise în sinea ei Marița. În săptămâna de Pesah, la ea acasă se mâncau ouă fierte tare, dar nu se obișnuia așa ceva, să le ciocnească. Trifu se apropie de
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
la ea acasă se mâncau ouă fierte tare, dar nu se obișnuia așa ceva, să le ciocnească. Trifu se apropie de nevastă-sa, o sărută părintește pe frunte, că așa îi veni mai bine și-i spuse aproape șoptit: „Pân’ la Înviere hai să vorbim despre noi...” * Repede se mai dusese seara din Sâmbăta Învierii. Mai întâi Trifu, care pentru ea, devenise soțul ei, român pripășit printre țigani, și apoi Marița, care pentru el era fata de evrei salvată de la moarte tot
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]