4,027 matches
-
milă între banchetă și spătarul scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea să creadă că i-au țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde altfel, parcă-i prezentase raportul programului ei! Frica... teama se înstăpânise asupra femeii! Așa auzise că își dresează unii caii cu metode barbare . Se așează în cerc cu bâte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mâncare. Pot să o fac când vreau, dar acum vreau să stau așa, nemișcat, și nu vreau nici să apăs cu degetul, pe care nu mai sânt sigur că pot să-l mișc, pe butonul de la telecomandă, pentru că sigur va țâșni la maximum o muzică populară care mie nici nu îmi place. E drept că aș mai putea să apăs repede pe un alt buton, să schimb canalul sau să îl dau mai încet, dar nu sânt sigur dacă nu vreau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mi-am dat seama că nu pot să mă duc în pantaloni scurți la întîlnirea de mâine. Băteam ca nebunul în ușa lui Patrik, deși era ora 2 noaptea. Când mi-a deschis ușa, pe lângă picioarele lui de cocostârc a țâșnit un puști colorat. Nu avea nici 12 ani. Apucasem să-i spun că nu am costum sau măcar pantaloni lungi când mi-a căzut cerul în cap. A început să-mi tremure bărbia. Omul care ne ajuta era pedofil. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Dumnezeu sănătate!" I Stăteam fericit pe malul lacului, jucam remmy ore în șir îril așteptarea vântului. O blangodeală plăcută, fără grija zilei de mâine. Când începea să bată, eu și Piti aruncam tablele de săreau pietrele la o poștă și țâșneam la planșele frumos aliniate pe bucățica aia de plajă. Ne trăgeam neoprenele în fugă și ne dădeam până la loc comanda. Seara le povesteam la câte o sticlă de vodcă aventurile mele prin lume. Asta făceam eu toată ziua după fuga
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pentru statusul social și pentru bunurile materiale, iar lumea începe să perceapă un sens de superioritate crescândă (sau de inferioritate), bazat pe lucrurile pe care le posedă. Astfel prejudecata că cine ocupă nivele mai joase pe scara socială crește, criminalitatea țâșnește până la stele, iar patologiile dezavantajului social devin și mai accentuate...; acesta este un indicator clar al problemelor sociale patologice pe care nu le putem înfrunta fără a ne concentra asupra motivațiilor lor fundamentale”. Pentru Tony Judt, motivația fundamentală rezidă în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
De la o vreme muntele se schimbă. Scurt timp trecură prin nori sau ceață, apoi piscul se ridică gol în scăldătoarea soarelui, sub cerul curat. Nu mai era cald. Soarele cobora spre apus, amestecîndu-și ultimele raze cu boarea munților. Dese izvoare țâșnind de sub pietre își cântau cântecul din fluier de argint sau din fluier de trestie, iar din cuiburi atârnate de stânci zburau vulturi. Drumul se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
firav îmbrăcat cu haine argintii care se mișca încet ca și cum ar fi avut la picioare lanțuri grele de rob. Când ajunseră lângă turn, străinul rosti ceva în limba lui stranie, ușa se deschise într-o clipă și din pragul ei țâșni în jos o scăriță. Sclavul se uită în jur, dar afară nu era nimeni. Peretele și ușa erau groase de vreo trei palme, și nici o gaură în turn, decât ferestrele alungite părând și ele groase. Cum putuseră auzi cei dinăuntru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
capul cât îi îngădui strânsoarea curelelor de pe piept, rostul cărora l-a înțeles bine când se urcau și trupul său năzuia să cadă de pe scaun, Auta zări printr-o fereastră rotundă din capătul luntrii un smoc de văpaie albă care țâșnea îndărăt. Se uită lung, însă nu pricepu. Ca și altă dată, iarăși îl cuprinse îndoiala că acești străini ar fi cu adevărat oameni, cum se laudă, și nu vrăjitori nemaipomeniți sau chiar zei. Văzîndu-i fața răscolită, bătrânul străin cu chip
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în lături, lăsând să se vadă un cerc de văpaie care se învîrtea în jurul unei osii negre. Cârmaciul întoarse o clipă capul spre Auta: Ceea ce ți se pare cerc sunt cinci văpăi țâșnitoare care se rotesc împreună cu osia din care țâșnesc. Astea-s aripile noastre adevărate. Privind rotirea uimitor de iute a văpăilor, Auta nu băgă de seamă că se lăsaseră pe pământ decât când rotirea de sus se opri și văpăile nu mai țâșniră. Cei patru inși ieșiră din luntre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se rotesc împreună cu osia din care țâșnesc. Astea-s aripile noastre adevărate. Privind rotirea uimitor de iute a văpăilor, Auta nu băgă de seamă că se lăsaseră pe pământ decât când rotirea de sus se opri și văpăile nu mai țâșniră. Cei patru inși ieșiră din luntre. În lumina soarelui, globurile viorii ale străinilor și îmbrăcămintea lor argintie se revărsau în mii de ape. Pământeanul se miră văzîndu-i că acum se mișcau mai ușor, și află că-și puseseră pe trup
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care a pus mâna acum, dacă se trage pe jumătate, luntrea se pregătește de zbor, când îl tragi de tot, începe să iasă văpaia care o mișcă; alături e un fel de copcă albastră: apeși pe ea și luntrea țâșnește în văzduh. Celelalte te roagă să le urmărești după mâinile lui, stăpâne, în timpul zborului. Bucuros că pământenii nu se mai înfricoșau, cârmaciul își mânuia luntrea cu multă luare aminte, arătîndu-i lui Tefnaht prin semne ce anume și cum trebuia făcut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din cer într-un turn de foc? Iar când Auta îi prinse curelele pe piept și pe șolduri, Iahuben îl privi neputincios și trist. Abia izbuti să-l întrebe: - Voi mă duceți la moarte? Luntrea începu să tremure, înainte de a țâșni în văzduh. - Nu la moarte, Iahuben! îi spuse Auta cu voce caldă. Cum să te duc eu la moarte când tu m-ai scăpat de ea?... Ți-ai pierdut încrederea în mine? Acum, să te scăpăm întîi de Tefnaht... Să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntrea mare și după câteva ceasuri, când începea să înnopteze, ieșiră amândoi obosiți. - Nu e primejdios? întrebă femeia din planeta îndepărtată. Cârmaciul zîmbi: - Cui i se pare primejdios e mai bine să mă aștepte aici. Dar primejdie nu poate fi: țâșnim în sus micșorând tot timpul iuțeala până în clipa când ar urma începutul căderii îndărăt; din acea clipă încetinim căderea, ca de obicei. Totul atârnă aici de socoteala fără greș a depărtării de pământ la care trebuie să ne urcăm. Toate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fumul și scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor era zi, dar la apus era noapte. Altceva nu se mai vedea nimic în zarea de la apus. Numai în noaptea următoare, cei câțiva călători scăpați de înec pe zdruncinata lor corabie zăriră între apus și miazănoapte o stea mare țâșnind spre cer, unde rămase apoi o vreme ca un ochi mare, deschis. - Zeii s-au urcat la cer! rosti Mpunzi. - Ne-au părăsit zeii! spuse și Utnapiștim cu mirare și tristețe. Corabia lor era când împinsă, când aruncată ca o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Hor întoarse un mâner, și toate jilțurile se răsturnară, lăsîndu-și călătorii să stea legați de ele cu capul în jos. Luntrea minunată, căreia i se închinaseră neamurile pământului, începu să tremure. Un vuiet surd se auzi dedesubtul ei, apoi luntrea țâșni în adâncimile de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. În ziua aceea țâșniră toate izvoarele marelui adânc și stăvilarele cerului se crăpară... Povestitorul se opri. Legănați în molcomă visare, de vin sau de povestirea sa, stăpânii țării pierdute adormiseră. Șirurile de corăbii pluteau acoperind marea. În fruntea lor deschidea drumul marea corabie regală
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Am spus bine? Și numaidecât după aceea își porni luntrea, fără a bănui, încîntat cum era de cei dintâi fiori ai dragostei pământene, ce se poate petrece într-o călătorie prin văzduh. CAPITOLUL XXX În clipa când luntrea săltă și țâșni în aer, cei doi străini împreună cu Nefert și cu Auta își priviră cu grijă tovarășii de călătorie. Ntombi își dădu seama cea dintâi că se ridică în aer și când văzu pământul depărtîndu-se dedesubt și vârfurile copacilor sub podeaua străvezie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai era de ales. Cu mâini înfrigurate își căută arma albastră în hainele de sub tufe, și când cei trei vânători de robi erau la câțiva pași de arcaș, ridică arma în dreptul privirii, apăsă, și cel dintâi mănunchi de raze nevăzute țâșnit din țeavă prăvăli la pământ într-o clipită pe unul din ei. Ceilalți doi, nepricepând ce s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo piatră în cel căzut. Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oi și un asin și porni mai departe, spre munte. Se temea să mai locuiască în Țoar. Începu ploaia, o ploaie cumplită, piezișă, cu spume, zbătută și răscolită de vântul cumplit. Cei trei bărbați se urcară în luntre, și luntrea țâșni în văzduh prin pânza deasă și scuturată mânios a ploii. Orășelul Țoar în scurt timp pieri din văzul lor. CAPITOLUL XXXIV Puține zile au lipsit de pe podișul numit Baalbek, dar au aflat la întoarcere schimbări uimitoare. Marea oștire de la poalele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plină ca un glob de aur, vrând parcă să-i mângâie pe cei care o priveau cu blândele ei raze, fapt neobservat de Angela care trecea prin noapte bombănind plină de veninul răutății și al aroganței, cu săgețile urii care țâșneau din întunecata ei privire. "Mucos netrebnic, momârlan înfumurat, cine se crede el? Nicicând și nimeni nu m-a călcat în picioare. De vină sunt eu, acordându-i prea multă atenție", bombănea Angela în drum spre casă. Trecând prin fața cofetăriei intră
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
putând să vorbească și închise telefonul. într-adevăr, Ramona se ținu de cuvânt, nici nu trecuse o jumătate de oră și ea intră în camera lui. Era palidă iar privirea era tristă, luptându-se cu lacrimile care stăteau să-i țâșnească. -Radu, îmi pare rău! într-adevăr, pe fața ei se putea observa umbra durerii. -Da. Mulțumesc, spuse Radu, cu privirea în gol. în prezența ei îi venea din nou să plângă. -Radu, n-ai să te duci cu trenul, ajungi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pentru această seară. -Nu-ți face griji, pe mine are cine mă aștepta, zise Angela cu zâmbet ironic și privire glacială. Radu o luă pe Ramona de braț, făcând câțiva pași întorcându-se cu spatele spre Angela, din a cărui ochi țâșneau scântei: -Această femeie este o "leoaică învrăjbită" după cum îi spune Andrei și Livia, zise Radu accentuând pe cele două cuvinte comparative. Ramona se mulțumi doar să zâmbească. Acest micuț și încrezut "făt-frumos" în curând îmi va implora în genunchi iertarea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre pachetele bine ticsite, țâșnind în lacrimi amare și ștergându-și fruntea de sudoare rece. La cumpăna dintre ani, în toate curțile satului L., se auzeau strigăte de veselie, urări de tot felul, unii cântând ”la mulți ani”, în timp ce bătaia clopotelor aducea un plus de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]