7,946 matches
-
o lună, până s-a vindecat. După ce i-a trecut aripa, îl chemam pe mâna mea fără mânușă și nu m-a ciupit nici măcar o data. Când Haralamb în schimb încerca să întindă mâna spre el să-l alinte, începea să țipe la el și l-a ciugulit destul de rău. Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la el, doar de la
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
ciupit nici măcar o data. Când Haralamb în schimb încerca să întindă mâna spre el să-l alinte, începea să țipe la el și l-a ciugulit destul de rău. Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la el, doar de la mine. Haralamb se răstea la el și răspundea țipând și el la Haralamb, încercând să-l ciugulească. Când a putut să zboare
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la el, doar de la mine. Haralamb se răstea la el și răspundea țipând și el la Haralamb, încercând să-l ciugulească. Când a putut să zboare, l-am lăsat liber, deși mă temeam că se ia de găini. Îl certasem de câteva ori, când era rănit și-l învățasem că nu trebuie să
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
animalele sale și le îngrijește, cred că animalele înțeleg cel mai bine sufletul oamenilor și simt din tonalitatea vocii ce intenții avem. Așa și cu Ciufu, uliul Liei cum îi zice Haralamb. El susține că Ciufu e gelos de aceea țipă la el și îl ciugulește când îl vede că se apropie de Lia. Va urma Referință Bibliografică: Ingrid (5) fragment din roman / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cum să acopăr nesfârșitele cuvinte cu toate netrăitele mele clipe? și umbra de-aș scoate-o ucigând un sorginte, și zborul meu de după de l-aș tocmi să nu țipe, tot ar fi prea târziu și...aduceri aminte! Cum să acopăr nesfârșitele toamne cu toate netrăitele mele lacrimi? buzele frunzelor rostind rugăciuni pe sub coroane, măicuța bătrână adunându-mi roua din patimi, tot ar fi prea târziu, nu-i așa Doamne
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
de gheață ale firelor albe din par. Închid ochii și respir adânc Aerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Deși pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Își cântă cântecul tărăgănat În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să cadă zăpadă!Să potopească ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de om,Isi deapănă nefericirileIn șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute,Isi cântă cântecul taraganatIn glasul femeiiCare-si plânge iubirea fără speranță!... XXVIII. ÎN ABIS, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1612 din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
florii de măr abia înflorite,Gingășia surâsului sfios,Aroma cireșilor în floare,... XXXIII. MĂ JOC, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015. Mă picura toamnele, Mă scutură frunzele, Mă clatină dorurile, Mă zdruncina timpul. Mă țipă furtunile, Mă fulgera zările, Mă cântă chemările, Mă tulbură gândurile. Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Citește mai mult Mă picura toamnele,Mă scutură frunzele,Mă clatină dorurile,Mă zdruncina timpul.Ma țipă furtunile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Mă țipă furtunile, Mă fulgera zările, Mă cântă chemările, Mă tulbură gândurile. Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Citește mai mult Mă picura toamnele,Mă scutură frunzele,Mă clatină dorurile,Mă zdruncina timpul.Ma țipă furtunile,Mă fulgera zările,Mă cântă chemările,Mă tulbură gandurile.Ma șuiera vântul,Mă doare amurgul,Mă chinuie ziua,Mă plânge pământul.... Abonare la articolele scrise de eleonora stoicescu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
O ghindă își opri și ea rostogolirea. Sub frunza moartă, anemic, învie-un ciripit Și-un fir de iarbă neagră își regăsi menirea. Născu o virguliță, catrenul scris în grabă Și-așa, turcoazul rănii își desenă destin. Un vers stingher țipă, ca să se afle-n treabă Și stupul răsturnă viesparul cu venin. Ar mai putea o rimă o pâine să dospească, Ori jalea grea a doinei s-aducă înfrunzirea? Ar mai putea-ntre gloanțe metafora să crească? Mai poate face mimul
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
10) de Gabriela Mimi Boroianu 19.03.2017 La masa asta locul tău stă gol și se hlizește la mine cu dinți rânjiți ca o sperietoare în lanul de porumb de parcă ar vrea să mă scoată afară din mine și țip cu glasul lebedelor ce-și cheamă liniștea dar liniștea mea se-ascunde în lacrimile pietrelor în râsul sinistru al funzelor moarte și nici măcar paharul asta plin cu sângele ultimei speranțe nu reușește să-mi încălzească sufletul din care destinul te-
NOSTALGIILE CUVINTELOR (10) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373438_a_374767]
-
ploaie În ploaia unei veri fierbinți Aveau hăinuțele murdare Copii crescuți fără părinți Zâmbeau la nori, băteau din palme Și apa le curgea prin păr Târau asfaltul în picioare Ei lumii ar fi dat ocol Într-un moment de detașare Țipau-n oraș fără popor Căci era zi de sărbătoare În cinstea Sfântului Sobor În alte părți de lumi uitate Copii sărmani de foame mor Iar alte țări sunt ocupate Invadatorii vor petrol Pe-o stradă o fetiță plânge În vara
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu mai bântui moartea Eu te pândesc de-acolo din vise destrămate în pânză de paianjen am stele încurcate dar prăfuite clipe atârnă-n țesătura din care țipă rană și-mi sângerează gură pe clopotul vestirii stau la odihnă îngeri ce iscodesc pământul și duc în ceruri plângeri prin fața casei mele se tot perinda umbre cu pelerine negre și chipurile sumbre și nu găsesc cuțitul de-argint, să
SĂ NU MAI BÂNTUI MOARTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373470_a_374799]
-
am avut la purtător prin ea. Uneori nu mă lașai de mână Nici în somn, din vise, nu plecai, Când am însetat mi-ai fost fântână, De-am trecut prin iad tu mi-ai fost răi. Prinde glas muțenia și țipă, Rădăcina prind cuvintele, Mersul spre zenit și-a pus aripa, Înfloresc în noi narcisele. Mi-a fost dor... Te-aș culege din ochiul deschis înspre zori, dintr-un iris de frunze, de iarbă și flori, te-aș sorbi din potirul
ÎNFLORESC ÎN NOI NARCISELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373503_a_374832]
-
în anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
cultura? Cu ocupații-adesea inutile, Pierdem și sufletele, rând pe rând, Ne îndreptăm, bezmetici, spre mormânt, Noi, bietele ființe versatile. Privim la cer și așteptăm să zboare Alai de îngeri, să ne ia pe-aripi. La Dumnezeu, cu ură, știi să țipi, Dar te-ai rugat Lui să te-ajute, oare? Prin bezna unei lumi ce se distruge, Tu, omule, noi, oameni, încotro? Mâine vom fi țărână, apropo, Căci timpul parcă zboară, nu doar fuge... Referință Bibliografică: GOANA DUPĂ NIMIC / Camelia Ardelean
GOANA DUPĂ NIMIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373587_a_374916]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PIATRA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Văd piatra cum pe toate le rabdă și le duce Când este sus pe creste sau chiar la o răscruce! Nu țipă, nu se vaită, nu plânge și nu vrea În locul ei de veghe să stea altcineva! Când razele de soare topesc ușor asfaltul, În rugă se aprinde și vede chiar Înaltul Dă slavă pentru toate și -așteaptă pasul ierbii Să cresca
PIATRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373648_a_374977]
-
am avut la purtător prin ea. Uneori nu mă lăsai de mână Nici în somn, din vise, nu plecai, Când am însetat mi-ai fost fântână, De-am trecut prin iad tu mi-ai fost rai. Prinde glas muțenia și țipă, Rădăcină prind cuvintele, Mersul spre zenit și-a pus aripă, Înfloresc în noi narcisele. Mi-a fost dor... Te-aș culege din ochiul deschis înspre zori, ... Citește mai mult S-a lovit tăcerea de cuvinte,Arde-n foc distanța dintre
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Ne-am avut la purtător prin ea.Uneori nu mă lăsai de mânăNici în somn, din vise, nu plecai,Când am însetat mi-ai fost fântână,De-am trecut prin iad tu mi-ai fost rai.Prinde glas muțenia și țipă,Rădăcină prind cuvintele,Mersul spre zenit și-a pus aripă,Înfloresc în noi narcisele.Mi-a fost dor...Te-aș culege din ochiul deschis înspre zori,... XIII. CE-A MAI RĂMAS, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2258 din
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intră în priviri și-ncep să țip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg Chirurgii neștiuți din alte spații Și mă transform din plumbul greu, în fulg În sala nevăzutei operații... Mă vărs în alte lumi, în alt
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
tot mai stins,Ecoul din secundele ce pleacă,Și pare că tăcerea m-a cuprinsIar timpul șubred a-ncetat să treacă.Mă tot scufund ca-n dune de nisip,Cuarțul mă înțeapă prin unghere,Îmi intră în priviri și-ncep să țip,În jurul meu se-nvârt în cerc, himere.Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulgChirurgii neștiuți din alte spațiiși mă transform din plumbul greu, în fulgîn sala nevăzutei operații...Mă vărs în alte lumi, în alt decor,Să umplu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
dulap și începuse să-i povestească ce a mai făcut după plecarea ei. Cum era să se înece o fetiță pe care a tras-o curentul marin înspre larg și a observat-o sora sa geamănă care a început să țipe că se îneacă și a alertat turiștii din apă care au salvat-o. Ana la cuvântul geamănă deveni mai atentă la spusele Cristinei. Porni cu gândul la Maria. Oare ce face ea acum, pe unde se află oare? Înainte se
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin... Crucea este grea, drumul tot mai greu Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc Lacrimile-I țipă cu sânge, țărâna o udă Dar cine mai are urechi să le-audă...!? Prin destinul fatidic, Dumnezeesc...! Emilian Oniciuc-29.04.2016 Sursa fotografiei: Internet (imagini din film) Referință Bibliografică: Drumul cu lacrimi / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]
-
toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri cu flagrumul. Interesându-se printre legionari aflase că Iisus fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl flagelaseră doriseră să-l audă țipând sau cerând îndurare, lucru pe care condamnatul nu-l făcuse nici când îl țintuiseră pe cruce iar de aceea călăii se îndârjiseră din acest motiv și fuseseră fără milă. Pe alocuri se puteau zări pe pielea condamnatului acele piese de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]