60,912 matches
-
eu am venit doar să vă ascult și să vă dau unele indicații. Am venit cu o mașină, nu am mai avut timp să vă anunț, dar continuați! Își scoase doar căciula și începu să răsfoiască hârtiile din mapa cartonată, așezată în față. Când mai marele județului tocmai se pregătea să citească lista fericiților candidați, în număr de vreo douăzeci, Drăgulescu îi ceru permisiunea, cu o voce joasă, dar suficientă pentru a fi auzit și în sală, să facă o scurtă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
prag, președintele se întoarse către Petrache. Vezi, când ați terminat, vii și ne chemi! Am înțeles, să trăiți! îi răspunse înviorat Tălparu. După ieșirea șefilor, Petrache se ridică, își aprinse un ,,Kent”, se plimbă puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-o singură privire, sesiză că numele primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau tăiate cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dat, am început să ne certăm cu privire la procedura votului secret, iar doi dintre noi erau cât pe ce să se și bată. Atunci i-am cerut să-și achite datoria. Ceilalți au început să aplaude și să curețe masa. Au așezat băutura și ce mai era pe două scaune și s-au retras la doi pași, apoi, văzând cum mă uit ca un vițel la poartă nouă, au început să-mi scandeze numele. M-am simțit ca la tribuna Parlamentului, știi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie. Viitoarea soție mi-a făcut semn să mă așez lângă ea, iar apoi m-a rugat să-i aduc cărțile aruncate într-un colț al camerei. „Te rog să le aduci, să nu creadă acești bețivi că m-am dat pe gratis sau că nu știu să joc”... Am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fine, am uitat, parcă de Ziua națională. Din partea deputaților, ea și Vlad, unul slab, înalt și urât, de prin Maramureș, băiatul fostului prim-secretar al județenei de partid, au depus și coroana noastră. S-a aplecat muierea, cică să mai așeze câteva flori, de a arătat curul la personalitățile aliniate în spate. Avea niște bikini minusculi, așa încât mai toți au crezut că a venit fără nimic pe dedesupt. O doamnă de la PRM a vrut să o tragă de cap, de acolo
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doamnă de la PRM a vrut să o tragă de cap, de acolo, dar nu au lăsat-o bărbații. În sfârșit, atmosfera s-a încălzit, a râs și cel bătrân, așa încât ziua s-a sfârșit cu bine. În mașina unguroaicei au așezat coroanele și pomenile, iar mașina lui Petrache au umplut-o cu băutură. La intrarea în sat, porniră girofarele și sirenele. Câinii, ca la o comandă, începură să urle , iar cei slobozi să o ia la deal, spre pădure.... Curtea era
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și Alina. Se uitară câteva clipe la tatăl lor, nu spuseră nimic, apoi se întoarseră, ca la o comandă, alergând după Lucica. Intră întâi Petrache. Pe două mese, puse cap la cap, învelite cu o cuvertură croșetată din ață, era așezată o bătrână slăbuță, răpusă de o boală nemiloasă, doar în douătrei luni. Nu s-a plâns la nimeni că-i bolnavă, că-i pe moarte; a așteptat sfârșitul liniștită și, doar înainte de a muri, a făcut semn norei sale să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Să nu mă ducă la cimitir cu mașina, nu vreau flori sau coroane... Vorbește tu cu Vasile, cel din capătul satului, are căruță... Se aplecă încet, o sărută pe frunte și atât. Ieși plângând și se duse în spatele casei. Se așeză pe o cioată, aprinse o țigară și aproape o oră nimeni nu știu de el... În bucătăria din curte se îngrămădi toată familia Tălparu. Șoferii fură trimiși în oraș, să doarmă la o pensiune sau unde vor dori. Să nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în joc, a venit timpul să dovedești că nu am investit în tine zadarnic, că nu te-am făcut deputat doar pentru că-mi ești frate... Petrache înlemni. Se apropie de Gheorghe, care se trezise ca prin minune și fuma liniștit, așezat în singurul fotoliu din cameră, și, cu o voce calmă, care nu prevestea nimic bun, îi replică: Domnule secretar, pardon, fost secretar cu probleme speciale, cred că supărarea pricinuită de moartea mamei sau alcoolul consumat v-a tulburat gândirea, inteligența
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să-ți dăm câteva casete, domnule demnitar! Dacă nu le vrei, le dăm lui Băcanu sau Roșca, să afle și poporul... pe cine a ales. Ori stai jos, ori ieși afară! Multe defecte avea Petrache, dar prost nu era. Se așeză pe scaunul liber de lângă Anghel și, ca și cum nu ar fi fost nici o discuție contradictorie până atunci, întrebă liniștit: Care-i problema, am auzit de bani mulți... eu ce pot face? Nimic important, doar, acolo, o ordonanță de urgență, de scutire
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia în aceeași vilă, primită pe când fusese un lider marcant al județenei de partid, care avea grijă ca ,,adevărații tovarăși”, cum le plăcea acestora să se numească, să se odihnească în liniște, să uite
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
răspunse nimeni, de altfel, nici nu avea cine, așa cum constatară imediat. Camera era goală, lumina stinsă, doar televizorul rămăsese deschis cine știe de când. Nimic nu era schimbat, dispăruseră doar jucăriile copiilor și bibelourile din vitrină. În locul acestora, zeci de cărți, așezate cu grijă. Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
rămăsese deschis cine știe de când. Nimic nu era schimbat, dispăruseră doar jucăriile copiilor și bibelourile din vitrină. În locul acestora, zeci de cărți, așezate cu grijă. Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc în spate. Mă lipesc de oglindă. Mi-e foarte cald, sunt deja transpirată. Îmi scot fularul și geaca. Le pun cu grijă pe jos, mă așez pe ele și îmi scot și o cizmă. Fără să mă ridic, o apuc de partea înaltă și încep să lovesc cu tocul în față, cât mai jos, acolo unde bănuiesc că ar fi ușa etajului infe rior. Acum se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nostru. Dau din cap că da. Gabriela Mateescu Între timp La gară mi-a luat fără nici o vorbă cele două valize (un set de culoarea liliacului, care, pe peronul ponosit de toamnă, părea dintr-un alt film) și le-a așezat ușor neglijent în portbagajul mașinii. A întins mâna spre geanta laptopului, pe care o aveam pe umăr, dar am scuturat din cap, dându-i de înțeles că o păstrez. N-a insistat. Am pornit. În continuare nu vorbește cu mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
păr negru, prins într-o ditamai coada, care m-a îndrumat către zona de memorii. L-am prevenit că nu e vorba de o autobiografie, dar mi-a re pli cat că ei nu sunt chiar așa stricți și le așază la nimereală. Despre asta nu mai aveam dubii. Oricum nu le-am găsit nici la memorii. Băiatul de la etaj a conchis că s-au rătăcit, dar o să le găsească ei la vară, când vor face inventar. — Dar până la vară nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adus cafea sau zoaie. Undeva în fundal se aude Bob Dylan. Cum intri pe dreapta e o bancă mereu ocupată, mereu de aceeași oameni: de regulă pensionari, eventual mahmuri și foarte probabil din ăia care-ți cer țigări. M-am așezat la o masă mai în spate. N-au încălzire, așa că e doar un pic mai cald decât afară. Am încercat să citesc ceva ca să-mi limpezesc gândurile, dar fix când dă deam să scot din rucsac o carte proas tă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-o câteva secunde. Nu pot să spun că era frumoasă, dar avea o expresie pe care n o mai văzusem de mult și odată cu apariția ei s-a amestecat cu duhoarea din cameră un parfum de firmă. Bizar. S-a așezat la o masă fără să comande nimic, a scos niște foi și a-nceput să scrie. Mă uitam la ea din ce în ce mai contrariat și nu înțelegeam ce caută acolo. În timp ce scria, o mânecă i s-a ridicat și i-am văzut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră termin. Așez cutiile pe pat, una lângă alta, zici că-s trenuleț. Două pentru haine, una pentru colecțiile lui trăsnite, una pentru cărți și una pentru familia și prietenii lui. Mă duc în cămară, care ar fi trebuit să fie plină cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
haine, una pentru colecțiile lui trăsnite, una pentru cărți și una pentru familia și prietenii lui. Mă duc în cămară, care ar fi trebuit să fie plină cu bor cane de gem, gogoșari și compoturi, dar e ticsită de cărți așezate după anul apariției. În brațe nu mai am loc decât pentru unsprezece cărți. De la cămară până la cutia des tinată cărților trec treizeci de secunde. Podeaua se tre zește la viață, odată cu sunetul pașilor mei, zdrobind liniștea. După nouă drumuri, cutia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tricouri decât mă așteptam și sin gurul lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa pe tot ce era în valiza colecțiilor în cutia pentru prieteni. Îmi așez șuvița rebelă după ureche. Sar pe pat și mă dez echilibrez puțin, dar nu înainte de a lua tabloul cu palatul Bruckenthal. De tine, tabloule, chiar n-o să-mi fie dor. Îl arunc cu entuziasm în cutia părinților. Mă uit la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îmi spune că o arde capul. Îmi scot centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu peste scaunul lui și ies din mașină. O scoatem pe mama și o așezăm lângă balustradă. E lovită, încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă am fi plecat cu ea dintr-un cimitir de fiare vechi. Mă uit în spate și nu văd unde e mașina care ne-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nezească din bibliotecă. Între timp, am trecut pragul câtorva cabinete dentare, pentru revizii și reparații, dar nicăieri n am dat de un psihostomatolog cum a fost tataie. Horia Hotăran Sunete prin degete Sunt din nou singură în parc. M-am așezat pe banca mea preferată cu fața spre lac. Câteva rațe își spală ciocul și apa strălucește sub soarele care tocmai răsare. Am spus că-s singură, am mințit. Mint uneori, așa, fără motiv. Nu-s chiar singură; îi am cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trebuie să fie altă explicație. Cum ar fi putut să mă surzească tocmai muzica pe care o ador? E absurd. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru lectură. Doar cărțile reușesc să-mi mai tulbure liniștea gândurilor. Cărțile și vibrațiile. Îmi așez palmele pe lemnul băncii, deschise, pregătite să primească orice li se oferă. Încerc să captez vibrații care să mă ajute să ascult. Sunt haotice la început, dar devin ușor-ușor mai regulate. Intră în mine prin pori și le simt cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o stradă pe care mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum de vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi așa cum le țineam minte. Așez florile pe pământul bătătorit și, după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]