3,167 matches
-
în general și pentru care rațiunea face îndelungate și repetate eforturi. Totuși, arată Heidegger, dacă între creația speculativă (= gîndire) și creația poetică (= poezie) există o înrudire prin faptul că valorifică ("slujesc") limba, atribuindu-i valențe ontologice, între ele există un abis și rămîn total despărțite 149. Limbă populară și limbă literară Cei vechi credeau că limbile populare sînt o degradare în raport cu cele literare, ca și cum nu ar fi putut constata că limbile literare au apărut mai tîrziu pornind de la limbile populare și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a fi mamă sau tată și prieten toate se află acolo. Dar atunci cănd semințele încep a crește și se lovesc de vid balanța își pierde echilibru și o stea este ucisă de o flacără roșie și aruncată în abisul uitării. Și tortura începe deoarece îmbraci o coajă de portocală cănd de fapt tu ești o lămăie. Acea materie suflată în viață , sufletul, se chinuie, săngerează și țipă. De aceea îngerii bastarzi trec drept o cantitate neglijabilă, nu rezistă! Și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
libertății este totalmente criticabilă. Omul care s-ar considera înafara constrângerilor și-ar conferi atributul libertății oricăror elanuri spointane care ar confunda dorința cu voința și ar da curs, fără cenzură rațională și fără triaj axiologic pulsațiilor vitale pornite din abisurile subconștientului, s-ar supune,în fond, unor constrângeri tiranice ale unui determinism psihologic implacabil. Ar deveni un simplu automat, cu singura deosebire că, aderând tacit la principiul CARPE DIEM, își creează iluzia de a fi liber tocmai atunci când este redus
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în ciuda afirmației categorice a lui Godot - „Teatru’ a murit” -, sporovăiala celor doi reușește să adune în preajmă o serie de gură-cască, pentru ca textul să se încheie cu celebra replică din deschiderea piesei „originale” a lui Beckett. Tehnicile de punere în abis și intertextualitatea se păstrează și în scrierile mai accentuat politice, precum Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia (1998), unde trauma resimțită de Dorra, victimă a unui viol în timpul războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
-l înglobeze și să-l definească: "Am considerat, ne spune eseista, poietica/ poetica și în coincidența amîndurora în însăși imanența operei. Coincidență vizată sau nu de scriitor, și prin care el, uzînd de multiplele modalități ale figurii numite "punere în abis" (mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia, la procesul prin care o poietică (acțiunea prin care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în mod obișnuit "conștiință artistică"" Spune Eminescu în poema În zădar în colbul școlii: Ci trăiește, chinuiește/ și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cu iarba crește. Nu altceva își dorește poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani și ani au trăit ai mei// să mă năruiesc/ sub picăturile de ploaie/ să mă surp sub razele de soare/ să mă las încet
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
statu nascendi, unul mustind de dragoste și încîntare pentru cuvînt, pentru efortul și reușitele întemeietorilor. Un omagiu demn de toată admirația. ["Convorbiri literare", mai 2013] Un occidental la gurile Dunării Svetlana Paleologu Matta, cunoscută mai ales pentru studiul Eminescu și abisul ontologic (ediția a III-a, adăugită, Timișoara, 2007, Editura Augusta) este născută la București, pe 22 august 1928, de naționalitate complexă (tatăl Walter Matta, de origine germano-chiliană, inginer de profesie, mama Tatiana Gelisevscaia, ruso-polonă - a frecventat, între altele, cursul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de corupție, unde se adună bani și unde totul devine marfă. Cînd totul se vinde/ Cînd totu-i o marfă" - Legende)". Este subliniată structura maladivă a poetului, nu mai puțin una dintre cele mai tipice trăsături, ironia, una încărcată de abisuri psihologice, ce, totodată îi luminează în chip admirabil aristocratismul orgolios al lui Bacovia. Doctoranda de la Zürich definește ironia drept politețea disperaților. Și comentează următoarea frază, dintr-o proză a poetului: "Plîng, fiindcă valsul de anul acesta e trist ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sfîrșit, ploi mocănești care nu se mai opresc, ca un fel de teroare. Climă trăită din plin de trăitorii pe aceste meleaguri - una vag schimbată în ultimii ani "grație" încălzirii globale. "Dar nimeni nu exprimă mai bine Moldova, spune autoarea Abisului ontologic, decît Bacovia, cu atmosfera ei de ploaie și descompunere, cu marea sa melancolie aproape endemică". Speranța la Bacovia a murit, nu există ieșire, bruma acoperă orice urmă de viață, plumbul cade ca o lespede. Melancolia, preluată de la Eminescu, și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
omului modern, divizat între existență și credință, cel care, cu sîngele înghețat, își plimbă angoasa în noapte. Pe acest pămînt, pînă la ultimul moment, Bacovia trebuie să rămînă un angoasat, cu greu putînd să știe dacă din cealaltă parte a abisului o voce îi răspunde: "Hau... hau"...depărtat sub stele-nghețate". Puterea de sugestie a versului bacovian, cauza prin care ne impresionează atît de profund este arta sa, știința sa despre cum se face un vers: "E de ajuns, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mârlănie agresivă și de isterii ticăloase care au decredibilizat rapid acest mecanism de democratizare a comentariului public. Astăzi, pentru orice om civilizat, forumurile nemoderate sunt o formă iritantă de obscenitate publică, o sursă de infecție socială, o probă frisonantă a abisului patologic ce animă o bună parte a concetățenilor noștri care, sub protecția incorectă și imorală a anonimatului, își expun indecent devărata lor față de bestii troglodite. Sau de spurcăciuni aflate pe diverse liste de plată. Pentru că, în acest fel, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1993, 5-6; Ștefan Nicolae, Frumoșii învinși ai vieții, VR, 1993, 8-9; Radu Cernătescu, Scriitor sau profet?, LCF, 1995, 27; Dan C. Mihăilescu, Realismul apocaliptic,„22”, 1996,16; Alexandru Condeescu, Un infern al mizeriei, ALA, 1996, 315; Cristina Necula, Lectură în abis, CC, 1996, 6-7; Alex. Ștefănescu, Literatura dezgustului, RL, 1996, 35; Luiza Marinescu, O nouă formulă a romanului fantastic baroc, VR, 1997, 9-10; Georgeta Drăghici, O carte-metaforă, RL, 1998, 29; Constantin Dram, Întrebările obsesive, CL, 1998, 8; Dan C. Mihăilescu, Graalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Davide, cum e să stai în mănăstire? Mănăstirea este un ambient foarte frumos, nu pentru că ar fi lipsită de acele contradicții pe care le întâlnim cu toții în viață, ci pentru că este o împletire. O împletire de frumusețe, o îmbinare de abisuri. Așa cum spun sfinții părinți: este mai degrabă un spital decât o academie. Este un loc în care, din punct de vedere omenesc, găsești de toate și, desigur, în timp ce traversezi această totalitate și poate că-ți dorești să dobândești plinătatea, nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi - / e deci o suprafață înainte? / obiectul se adâncește / privire = retragere / retragere la suprafață / suprafață = abis”) și exit („scoțându-și sânii tiresias și-a pus ochii cu care neantul vede, sau poate că nu vede”). Maniera nu e alta în Migrene I (2001), primă parte, compusă din 111 calupuri textuale, a unei proiectate hexalogii, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
să ajungă, iar școlile elementare erau prea departe ca să poată ajunge pe jos. Mai mult de atât, Liana a început să se teamă chiar și când ieșea din apartament. Când ieșea în stradă avea impresia că intră într-un mare abis. Ideea de a trebui să stea închisă într-o școală timp de două ore i s-a părut de netolerat. Liana a început să se gândească să-și abandoneze cercetarea și specializarea de master. Ea nu putea găsi vreun mod
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a circumscrie niște particularități ale vorbirii din Vaud sau din Valois, de pildă, în mijlocul schemelor culturale și sociale și al unei structurări a realului care ține de micuțul spațiu helvetic, el însuși parcurs de fisurile autonomiei comunitare. O punere în abis francofonă a unei complexități tulburătoare, pe care doar Belgia walonă o mai cunoaște, fără a atinge însă asemenea culmi dramatice. Modulațiile și necesitatea afirmării unei identități într-un context pluricultural par să împingă la paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tu sau el o voință de a disocia eu-l prezent de ipostazele trecute, sau invers, căci Popescu se ține de șotii în fiecare moment: eu este cînd naratorul omniscient, cînd vocea bunicului, cînd, într-un fel de punere în abis, naratorul unui alt text ; tu este fie naratorul, fie interlocutorul natural, cu diferența că dialogul real nu există ; el este cînd naratorul, cînd o non-persoană exterioară interlocuției, dar bucurîndu-se de un surplus de determinări referențiale. Iată cîteva exemple: Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
albă a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat e că fiecare dintre ei se raportează la singura energie nesecată și nealterabilă: iubirea. Născut? Ba nu, făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în eseul Numărul și Sirena, scrutînd poemul mallarmean în căutarea indiciilor unei încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula magică a lui Meillassoux: "7" (Dumnezeu), "0" (Neantul, Vidul plin), "7" (noul Dumnezeu: Arta). Adică 707, care este și numărul total al cuvintelor poemului. Un singur vers, regulat și liber totodată, ca o aripă suplă de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
meu de a fi, ca și felul meu de a scrie. Un om fragmentar." (C) Împingînd la limită această logică, el convoacă în propriul text alte voci pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
identitare rămîn relativ stabile în teorie, ca și concept, identitatea trebuie mereu precizată, căci ea desemnează un principiu plural și complex. În cazurile discutate, printre materializările imaginarului creativ al celor doi autori, vom reține un fel de dublă punere în abis. Ar fi vorba, pentru Cioran, de o fărîmițare conștientă, aproape biologică, a eu-lui, care regă sește o paradoxală unitate în oglinda celuilalt, în adoptarea, sub formă de portret, a unui veșmînt străin, pe care subconștientul îl recu noaște ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
științifică, culturală, ecologică, estetică sau peisageră, în special necultivate, formațiuni stâncoase, faleze, canioane, dune, secțiuni de cursuri de apă, izvoare, lacuri. Un monument natural unic, parte a moștenirii naturale a unui stat, este un „monument natural național” (de ex., peșteri, abisuri, cascade naturale). 1.5 Rolul ecoturismului în conservarea biodiversității Conservarea habitatelor s-a născut din respect și dragoste profundă față de natură. Parcurile naționale reprezintă primul cadru formal de protecție a unor specii de plante și de animale amenințate de acțiunea
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
viziunea fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o aversă nocturnă e privită cu religiozitate ca un fenomen de început al Creației, Scafandrierii, pentru originala imagine a translucidității lumii, și În ceasul din urmă, pentru delicateța mâhnirii unui om modest: O! de m-aș strecura Alunecând în veșnicul abis Încet și nevăzut printre mulțime... Nici pașii mei să nu-i audă nime, Nici ușa după mine când s-a-nchis! CORNELIU MOLDOVANU Trecând peste palidul anacreontic rural G. Tutoveanu, se cade să ne oprim la Corneliu Moldovanu, autor de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]