6,323 matches
-
perspectiva unui anumit eu. Distincțiile obișnuite, precum cea între aici și acolo, își pierd orice însemnătate. La fel și distincția dintre ficțiune și realitate. Cum să l descrii atunci și cum săl figurezi ca atare? 52 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Întro privință, excesul intervine și în cazul unor edificii ridicate de oameni. Ne amintim cuvintele lui Borges în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. „Această lucrare era un adevărat scandal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor dea accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
oferită de Umberto Eco. Este, aș îndrăzni să spun, în afara oricărei tipologii. Numește mai curând o singularitate, și nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la acesta este posibil doar LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 53 41. indirect, ut in speculo, în termeni cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri ale povestirii: „După aceea ia desfăcut legătu rile și la părăsit în mijlocul deșertului, unde a murit de foame și de sete. Gloria să fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în deșert are în față propria nimicnicie și, deopotrivă, ceva mai presus de viață și de moarte. O asemenea experiență lasă să se întrevadă, în definitiv, ceea ce e neomenesc în viața și în moartea omului. 54 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Secțiunea a doua LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 7. Vanitatea unui argument Firesc până la un punct, logica sancționează în chip sever orice enunț ce ratează sensul ca atare. Merge mai departe, ca să ne spună că nu e posibil a gândi realmente absurd
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe când ceva absurd sar situa în afara acestei sfere. Câtă vreme stă sub anumite limite, gândirea își determină propriile ei locuri, pe când ceva absurd ar fi fără loc. Câtă vreme se vrea justă, gândirea dispune de unele criterii comune, pe când cele absurde refuză orice criteriu. Însă cum reușește ea să condamne definitiv ceea ce apare absurd, elementul clandestin prin excelență? O face întrun mod simplu, echivalând locul absurd fie cu o gravă contradicție, fie cu ceva imposibil de conceput. În cel dintâi caz
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un caracter formal. Exemplul pe carel oferă este din astronomie. „Pentru a demonstra că pământul nu este plat, [...] pot conchide apagogic și indirect: dacă pământul ar 56 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 43. 44. 45. fi plat, atunci steaua polară ar trebui să fie întotdeauna la aceeași înălțime; cum acest lucru nu se petrece, urmează că el nu este plat.“ Cu acest exemplu se riscă totuși destul de mult. Un fapt de observație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lucru nu se petrece, urmează că el nu este plat.“ Cu acest exemplu se riscă totuși destul de mult. Un fapt de observație poate fi discutabil, încât e greu de spus că reprezintă dovada suficientă în respingerea unei idei. Logic vorbind, absurdă este socotită tocmai gândirea care se contrazice pe sine. Aș adăuga imediat: care se contrazice pe sine fără să știe sau fără să țină cont de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sine fără să știe sau fără să țină cont de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nuși face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, sar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a merge și a nu merge] totuși merge spre Megara și nu se mulțumește să stea pe loc închipuinduși doar că merge întracolo? De ce, de pildă, nu se aruncă disdedimineață, când i se ivește prilejul, 58 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 46. întro fântână sau întro prăpastie, ci se vede cât de colo că se ferește să facă acest lucru? Pentru că, de bună seamă, crede [în sinea sa] că nu e totuna să faci aceasta și să nu faci“ (Metafizica, 1008
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un scufundător din Delos spre a înțelege totul»“ (Diogenes Laertios, II, 22). Nu s a grăbit, așadar, săl declare în întregime cu sens, nici lipsit de sens, ci sa minunat cu simplitate în fața propozițiilor sale. 60 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
În consecință, relația gândirii cu principiul noncontradicției LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 61 48. 49. poate fi văzută altfel, ca un loc simptomatic, o probă aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai ales, de ce anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai ales, de ce anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorba de fapte contingente. Oferă câteva exemple în acest sens. „Este posibil ca această haină să se rupă și totuși să nu se rupă, ci să fie mai întâi purtată.“ Necesară, în acest caz, ar 62 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE putea să apară doar alternativa ca atare (haina să se rupă sau să nu se rupă) și nicidecum un singur corn al ei. „Este necesar ca o luptă navală sau să aibă loc sau să nu aibă loc mâine, dar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
toate acestea, nu e necesar să interpretăm vorbele cuiva chiar în sensul literal în care lea exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printrun procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel, în primă instanță, „tuturor li se pare un lucru straniu ca să existe ceva care nu se poate măsura nici cu cea mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica obișnuită, acceptabilă în cazul celor temporale, își descoperă limitele când în atenție sunt cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
divinitatea asemeni binelui dezirabil în absolut. Este singurul ce poate fi iubit necondiționat și pentru sine însuși. Tocmai acesta „imprimă [întregii lumi] o mișcare în același fel în care ceea ce este iubit pune în mișcare 66 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 54. pe cel care iubește“ (1072 b). Ca act pur, ce survine din sine și pentru sine, constituie sursa originară și inepuizabilă a celor existente. Iar privirea orientată către aceasta își modifică profund sensul, devine viziune sau contemplație (theoría), o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Numai că tocmai aici survine marea surpriză. Află deodată, după ce înțelege cu ce se ocupă cei care se socotesc filozofi, că nimic mai absurd nu se mai poate spune. Superlativul absurdității este deja atins - de 68 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 55. multă vreme și nu o singură dată. Este deja formulat de cei precum Pitagora și Platon, Zenon stoicul și alți filozofi, ca să reiau câteva nume invocate de Cicero. Absurditatea la superlativ reprezintă deja un domeniu bine câștigat al filozofilor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la nuanțe, nu și ar fi permis să afirme chiar așa ceva. Din lectura paginilor sale îți dai seama că e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și întrun fel căderea și pieirea sufletu 70 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini opuse, Cicero nu mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu contestă acestor vechi doctrine orice putere de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
risipi în timp puterea naturală a unui loc și mai ales cea divină? Cei care spun așa ceva sunt de neînțeles. „Nu știu însă cum se face că acești filozofi superstițioși și aproape fanatici preferă orice decât să nu mai fie absurzi (ineptos).“ Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se întâmplă la un spectacol de circ. Se află aici o variantă extinsă și vulgară a celor care se numesc absurde. Față de această variantă, există o alta doctă, cu aparențe savante. Căci atras de unele doctrine în vogă, omul caută săși justifice rațional credințele sale excen trice. Caută să le ofere o anume legitimitate, încât uzează de explicații dintre cele mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
divinatoriu și celelalte. Cum sar putea deosebi între ele? Dar între interpretările de încredere și cele false? Cine ar putea să te asigure de prezența celor dintâi și să te ferească de cele din urmă? 72 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Este simptomatic felul în care Cicero pune la îndoială o altă supoziție, ce privește însăși natura visului. Susținută de unii învățați, ea constă în credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deja o abatere serioasă față de episodul grec. Ce aș remarca în acest loc? Încrezător în modul de „argumen tare rațională“ (II, 11), ce ajunge a se vedea just prin el însuși, acest homo novus constată extravaganța doar în altă parte. Absurde îi apar doar credințele altora, ale celor de altădată sau de altundeva. Iar ironia pe care o exersează devine slabă. Nu are cum să accepte, cu bună dispoziție, că spusele absurde pot fi aflate din gura oricui. Sau că, uneori
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]