11,260 matches
-
fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert se prăbușise grămadă. Pompierii se târâseră sub carcasa mașinii și eliberaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
administrarea cu succes a unor doze de doxepină, „Domnule doctor, nu prea mai știu de ce am fost atât de trist toți anii ăștia“. Cunoștea uzanțele: de-a lungul istoriei, creierul fusese comparat cu cea mai înaltă tehnologie disponibilă: motor cu abur, centrală telefonică, computer. Acum, când Weber se apropia de propriul zenit profesional, creierul devenise internetul, o rețea de distribuție, peste două sute de module comunicând dezinvolt cu altele și modificându-se reciproc. Unele dintre subsistemele încâlcite ale lui Weber acceptaseră modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ascuți la maximum simțurile. Când nimerea liniile lui Robert, el se lăsa pe spate, striga „Wasabi!“ și-și lua pulsul. Nopțile se făcură prea reci ca să stea afară. Dar nu aveau unde să se ducă. Sfârșiră prin a umple de aburi mașina ei, parcată pe refugiile unor drumuri întunecoase de țară sau în colțurile cele mai izolate ale parcărilor părăsite de la magazine. Nu puteau folosi mașina lui, din cauza mirosului ascuțit al lui Wendy. Din câte spunea soțul ei, femeia era, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eliberat. Sergentul Fagan nu era de serviciu și nimeni nu era dispus să-i dea detalii. Noaptea era rece, iar lumea, la fel de lipsită de aer ca un meteorit oarecare. Răsuflarea îi ieșea înghețată din nări și-i scălda mâinile în abur aspru. Se lovi cu coatele, ca să-și mențină plămânii în funcțiune. Se urcă iar în Corolla ei și traversă orașul, ajungând în câteva minute la apartamentul lui Cain. El deschise ușa la asaltul ei, îmbrăcat într-o bluză stacojie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
familie și psihoze. Nu mai zic de cititul propriu-zis în fața publicului. Emoția de dinainte, freamătul ăla din stomac și gâtul uscat, pe urmă literatura mea auzită cu urechea externă a publicului, urmărind-o cu privirea cum mă părăsește ca un abur fin, particulă cu particulă. Adrenalină de un tip foarte special, a cărei formulă nu poate fi reprodusă identic, exact ca laptele de mamă. Cu toate astea - sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Am învățat să scriu mult mai târziu. La 7 ani scriam poezii patriotice despre țară și conducător. Conducătorul era dictator. Când mă mai gândesc la perioada aia, o văd așa, ca și când aș fi fost într-o ceață. Niște vălătuci de abur ne acopereau sexul și burta, alții se aliniau cu dunga sprâncenelor și ne acopereau fruntea și, în ea, creierul. Ne uitam ochi în ochi și ne vorbeam și ne făceam că nu există sex și foame și alte gânduri decât
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-i tot“ - zise Ambrose - „nu-i numai atît. O dată a venit și i-a zis lui Dan că-i chinez“ - sigur că-l ții minte pe Dan, negrul ăla gălbejit, cu fața plină de semne de vărsat, și-n aburii beției Îi intrase-n cap lui taică-tu că Dan e chinez. „Da, da“ - zicea Ambrose - „i-a spus lui Dan că-i chinez și că-i trimis de unul sau altul să-l omoare, și tot felul de treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă obișnuisem cu asta ca și cu echipamentul îmbibat cu apă peste care îmi încheiam jacheta ca să alerg, peste pod, acasă, cînd antrenamentul lua sfîrșit. Ceilalți, știam, se spălau laolaltă sub șirul de dușuri fierbinți în vestiarul bărbaților, al căror abur se împrăștia în aerul rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o ceașcă de ceai în club, pentru cîțiva cenți. Nu mă țineam deoparte doar din pricina timidității. Simțeam, în primul rînd, că această sociabilitate exuberantă nu se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de pînă acum, care trebuie să fie chiar mirosul ploii. Plantele și copacii și-au aplecat capetele, pe smalțul apei au apărut deodată miliarde de punctulețe, însă înainte să-mi dau seama de asta, ploaia a coborît aupra noastră, un abur în care picăturile fine nu se puteau distinge între ele, dar ne dădeau sentimentul de a fi complet învăluiți. M-am pus pe treabă. David, la fel. Nimic nu mai era uscat. Îmi simțeam cămașa adunîndu-se la poale, grea de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dincolo de cercul de lumină. Cînd mă ținea el pe mine, mă privea uneori cu un zîmbet încurajator. Spunea uneori: "Haide!" Stăteam unul în fața celuilalt cînd făceam genuflexiuni, rotiri de brațe și sărituri. În cea mai rece dintre aceste seri, scoteam abur pe nări, și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apă sub care se spăla David, mai întîi la mare depărtare, apoi mai aproape, ca și cum el și, deopotrivă, dușul s-ar fi apropiat. Mi-am ridicat capul și mi l-am sprijinit în mîini. Într-o ceață de apă și abur l-am văzut pe David. Buclele negre de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rotund de alamă. În spatele lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fixează în jurul lor trei pari înclinați spre olaltă. Pe acești pari întind ei bucăți de stofe de lână bine prinse împreună și, în mijlocul acestui fel de cameră, pun pietre înroșite în foc. Pe ele pun grâne de cînepă ce produc aburi, care-i fac să asude. Sciții iubesc foarte mult această baie de aburi și țipă cînd o iau. Femeile urmează o altă metodă: ele iau lemn de chiparos, cedru și de un arbor ce produce tămâie, pisează acele lemne udate
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
bucăți de stofe de lână bine prinse împreună și, în mijlocul acestui fel de cameră, pun pietre înroșite în foc. Pe ele pun grâne de cînepă ce produc aburi, care-i fac să asude. Sciții iubesc foarte mult această baie de aburi și țipă cînd o iau. Femeile urmează o altă metodă: ele iau lemn de chiparos, cedru și de un arbor ce produce tămâie, pisează acele lemne udate cu apă și fac o pastă cu care se ung; apoi o iau
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la rouă. Aerul străzii era rînced și fără viață. Fusese o lună obositoare, cu călduri toride, fără nici un nor de ploaie pe cer și cu vînt cald, încărcat de praf. Bailey intră în birtul lui Minny, lăsîndu-l pe Old Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor din bronz care se băteau sacadat, se așeză călare pe toracele din argint și se luptă să respire. Camera se întuneca, învăluită în vîrtejuri de abur. Ea rîse jubilînd și spuse: — Mai ești aici? Mă bucur că ai venit. îmi placi acum, cînd sînt pe punctul de a mă duce, dar nu-i cazul să mai stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el și nu mai găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca pe aer. — O să i se închidă curînd fălcile, spuse Ozenfat. Uite, știu că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa de abur care-i ieși din gură fu atît de puternică încît Lanark își smuci capul în spate țipînd. — Nu ești aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul Alexandra. Respirînd adînc, se repezi, se agăță de două țepușe, se trase în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii devine deșert, cu niște consecințe utile... Ca urmare a camaraderiei curate cu baia cu aburi, noii recruți încep să observe că părinții lor put... ... dar mașinile lucrează eficient doare într-un climat al speranței, așa că sclavia este înlocuită de datorie și banii devin o promisiune de a plăti hîrtii tipărite de guvern... ... în secolul douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea mai lentă viteză de cădere înregistrată era de circa 9 kilometri/oră, ceea ce însemna că aparatul avea un randament puțin peste 90‰, rivalizând în consecință cu motorul electric, cu turbina cu aburi, cu propulsia atomică în transporturile spațiale și cu pompa aspirantă din gama mașinilor perfecte. Apăsând contactele adecvate, lui Gosseyn nu-i fu greu să aterizeze drept în balconul apartamentului Patriciei Hardie. I-ar fi plăcut să-i facă mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă aștepta silueta de cristal a Zenobiei. „Eram îngrijorată“, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ți se fi întâmplat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în vârstă de 28 de ani, a reușit în 12 zile să mănânce aproape în întregime o bicicletă în greutate de 7 kilograme. 14. Stăteam în norul meu și mă uitam; de fapt, nu căutam nimic, stăteam ca într-un abur transparent, zilele se scurgeau lente, aproape nu ieșeam din casă. Zenobia lipsea mereu, susținea că trebuie și ea să lucreze. În noaptea fără de sfârșit a lumii urlau aceiași lupi, luceau aceleași stele. Într-una din zile, spre seară, Zenobia m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]