9,323 matches
-
la vârsta de 7 ani; Atenția se caracterizează printr-un grad crescut de instabilitate, iar memoria de regulă, este diminuată însă, uneori, poate să apară hipermnezia (ca în cazul așa numiților „idioți-savanți”); Din punct de vedere afectiv, prezintă un grad accentuat de imaturitate și labilitate, manifestate prin crize de plâns, negativism față de anturaj, indiferență, izolare, atașament 18 exagerat față de persoanele care se ocupă de ei, ostilitate, au o mare nevoie de securitate iar în situații de abandon din partea părinților (singurul lor
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
locomotor. La nivelul coloanei vertebrale notăm doar închiderea canalului sacral, între 15-18 ani. Oasele membrelor prezintă și ele un ritm lent de creștere și definitivare a proceselor de osificare (Ifrim, 1986). În creșterea somatică, se produc în continuare modificări care accentuează diferențele dintre fete și băieți. Creșterea în înălțime la fete se încetinește progresiv, în timp ce la băieți se produce o accelerație compensatorie, care restabilește raporturile dinaintea fazei prepubertare. Mărirea în greutate continuă să fie intensă până după pubertate, mai ales la
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
boala este percepută ca un „asalt din afară”. - suspiciune și teamă legată de tratamentele aplicate; - impresia că „ceva i s-a făcut din afară” 6) Tipul schizoid - distant, nesociabil, detașat de evenimentele vieții; - relații minime cu alții; - izolat, rece. - boala accentuează închiderea în sine; - retragere, necomunicare. 7) Tipul narcisic - dificultăți, reticențe în a cere ajutor din afară; - dorința de a da impresia, de a părea puternic, stăpân pe sine; - teama de a nu ajunge dependent de alții. - boala apare ca un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
serioase maladii iatrogene sau maladii terapeutice. În general, medicii urmăresc în primul rând „îngrijirea bolnavului” (Gosset). Această atitudine se reflectă adesea în examenele suplimentare abuzive și în prelungirea și schimbarea tratamentelor aplicate. Faptul de a prelungi și intensifica „îngrijirea medicală” accentuează impresia de gravitate a bolii pentru bolnav. În cazul bolilor psihice, psihofarmacologia modernă duce la rezultate spectaculare, rapide, creând iluzia vindecării. Dar ea poate da, în mod egal și efecte negative (dependență de medicamentele psihotrope, forme de intoleranță, sindromul parkinsonian
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sus, G. W. Allport afirmă că prin personalitate se înțelege „ceea ce o persoană este în mod real”, indiferent de modul în care ceilalți îi percep calitățile reale și indiferent de metodele care sunt utilizate în analiza personalității. G.W. Allport accentuează, în mod deosebit, asupra aspectului metodologic în investigarea și psihodiagnosticul personalității afirmând că „trebuie să ne adaptăm cât mai mult metodele la obiect și să nu definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte”. Autorul citat recunoaște în organizarea personalității două aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gravitate pentru a putea provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Manifestările sau trăsăturile psihopatologice ale psihopaților încep sa se manifeste încă din perioada adolescenței, sau, în unele cazuri chiar mai devreme, persistând în perioada adultă și accentuându-se cu înaintarea în vârstă. Trăsăturile de personalitate pot să se constituie în tulburări de personalitate, din momentul în care ele devin rigide, inadaptate și responsabile de o alterare subiectivă a individului în relațiile sale sociale, familiale sau profesionale, manifestând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dependență fizică sau psihică; c) Alcoolismul gamma este forma în care apare o pierdere a autocontrolului asociată cu dependență fizică și psihică; d) Alcoolismul delta este forma în care capacitatea de a se abține de la a bea dispare și se accentuează dependența fizică și psihică de aportul regulat de alcool; e) Alcoolismul epsilon este alcoolismul periodic masiv, imposibil de a fi stăpânit și controlat, de tipul dipsomaniei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că alcoolismul nu constituie un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a izolat, din punct de vedere psihopatologic, un sindrom constant și specific, PEMA, caracterizat prin următoarele: palilalie și paligrafie, ecolalie, mimetism, amimie. Se mai notează, în plus, crize de hipotonie paroxistică și foarte rar, crize de epilepsie. Starea demențială se accentuează în decurs de câțiva ani, cu evoluție către incontinență, hipertonii musculare și stare de cașexie. Demența Altzheimer. Această afecțiune este o demență caracterizată printr-un proces abiotrofic cerebral mai extins și care, din punct de vedere psihopatologic, implică un comportament
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inflexibile, rar adaptate sau chiar inadaptabile, de o gravitate suficientă pentru a provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Acest tip de manifestări pot fi în general recunoscute încă din perioada adolescenței, persistând în perioada adultă și accentuându-se către bătrânețe. Ele reprezintă trăsături de caracter permanente. În sensul celor de mai sus, se poate conchide faptul că trăsăturile de personalitate constituie tulburări de personalitate în cazul în care ele sunt rigide, inadaptabile și responsabile fie de o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai recunoaște pe sine și, din acest motiv, nu mai poate înțelege raportul firesc cu lumea reală pe care o simte străină, inautentică, ostilă sau chiar direct dăunătoare. În aceste condiții, încep să apară explicații fanteziste cu caracter catastrofic care accentuează și mențin această stare de incertitudine care generează o angoasă colectivă. În fața acestor situații, reacțiile de protest-opoziție nu vor întârzia să apară. Ele se manifestă sub forma unor conduite de refugiu, emigrații către zone (considerate) sigure, acte de suicid, adesea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realizând în plan comportamental psiho-social „formele patoplastice” ale acestor manifestări. Caracteristicile psiho-sociale ale grupelor umane Nu intenționăm să facem o analiză psiho-socială a grupelor umane. Ceea ce are importanță pentru studiul și înțelegerea psihozelor colective sunt caracteristicile psihologice ale grupului social. Accentuăm asupra acestui aspect pentru a scoate în evidență diferența care există între psihologia persoanei și psihologia grupului social. Acest fapt este esențial în înțelegerea mecanismelor și naturii psihozelor sociale. Sufletul colectiv se deosebește de sufletul individual. El are caracteristicile sale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ultima silabă. Orice cuvânt latin cu mai mult de trei silabe are accentul pe penultima, dacă este lungă; dacă penultima silabă este scurtă, accentul cade pe antepenultima. Utilizatorii contemporani ai acestui cuvânt cred că este vorba de ultima situație și accentuează antepenultima silabă, provocând zâmbetele ironice ale auditorilor presupuși neavizați. Dar cei care se află în eroare nu sunt „receptorii învechiți”, ci „emițătorii moderni” semidocți. 7. Nu are mare importanță că expresia curriculum vitae a fost reactualizată, dar sărăcită de sensurile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
530 și 440 î.Hr.); cea de-a doua a durat mai mult, întrucât confreria ajunsese să aibă și ambiții politice 28. Există însă și frământări interne, certuri între diverse categorii de profesori - discipoli ai maestrului divin. În timp, s-a accentuat o sciziune între acusmatici (a)kousmatoi) și matematici (maqematikoi). După incendiul de la Crotona din 490 î.Hr., Pitagora, însoțit de un grup restrâns de adepți, s-a refugiat la Metapont (unde a și murit). Școala s-a ocultat și mai strict
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sirenele ca tentații carnale pe care preaînțeleptul Ulise a știut să le evite. Dar adulterul nu putea fi explicat în termeni stoici. De aceea exegeții nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în toiul acesteia, pentru o „partidă” de dezmăț cu Elena. Atare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și magistrocentrismul scolastic au fost resuscitate. Este situația pe care o constata Dewey în 1902 în școlile secundare din Chicago. Caracterul livresc, eminamente informativ, izolat de viață, a fost accentuat de curentul herbartian, care s-a manifestat puternic în SUA la sfârșitul secolului al XIX-lea. Lucrările lui Herbart și Tuiskon Ziller, traduse în engleză în această perioadă, au produs o impresie profundă în rândul educatorilor și teoreticienilor americani mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tradițiilor istorice, culturale și politice. McEwen adăuga și ceea ce a numit „geografia intențională”119. Max van Manen a admis această completare, pe care Husserl și Heidegger nu au avut-o în vedere 120. După van Manen, geografia intențională generează și accentuează subiectivitatea și intersubiectivitatea, în special la nivelul atitudinilor, valorilor și credințelor. Acest proces este evident în mediul școlar; e) participarea poetică: cercetarea fenomenologică capătă adesea calități poetice. John Ciardi observase că pentru înțelegerea unui poem nu ajunge o sinteză de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a gândirii postmoderne, a analizat un exemplu de „deconstrucție postmodernă” a unui model modern de design instrucțional și curricular și, în fine, a schițat un model de design instrucțional fundamentat pe principii postmoderne. Redăm acest demers, realmente constructiv, pe scurt, accentuând și schimbând ceea ce trebuie accentuat și schimbat. 15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile eitc "15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile ei" Fundamentul gândirii postmoderne constă într-o viziune asupra lumii radical diferită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”, despre care am vorbit deja. Noi am explicat că, în esență, este vorba despre un „divorț” cu originea în curriculumul școlilor ecleziastice ale primului mileniu creștin (structurat în trivium și quadrivium) care s-a accentuat în Renaștere, prin specializarea universităților în „realiste” (precum Academia padovană) și „umaniste” (precum Academia florentină). Snow observa, cu sfială, în anii ’60 ai secolului trecut, că, dacă vom întreba un „umanist” (care se consideră „om de cultură”) prin ce se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
social și reprezentările pe care acesta le propune actorilor sociali. Neîncrezător, reticent, prudent cu noul context, el constată după un timp că se poate adapta, că are resurse pentru a se descurca în noile situații, că se poate afirma chiar, accentuând anumite atitudini care nu cer efort, nici fizic și nici cognitiv, ci doar o plasare corectă și o accentuare periodică a acestei opțiuni. Al doilea concept cu care vom opera este cel de reprezentare socială. Sintagma a fost lansată în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cognitiv de restructurare a raportării la mediu, un efort creativ de schimbare a cadrelor de referință pentru a obține distincții pozitive, valorizări favorabile. Simpla ruptură cu vechiul grup conferă vizibilitate și atrage evaluări pozitive, strădania de a sublinia aceste deosebiri accentuează consistența sincronică a noului statut. De aici înainte individul poate încerca să-și amelioreze poziția în noul grup. Are la dispoziție o paletă bogată de evoluții: de a se înscrie în acțiuni colective, de a deveni un militant activ, de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intervenție activă în lumea bunurilor (Pels, 1998, p. 96). În timp ce aceste preocupări reflectă contextul afluent al țărilor occidentale, pentru țările foste socialiste domeniul de interes legitim l-a constituit penuria. Literatura consistentă ce tratează socialismul (Verdery, 1991; Kornai, 1992) a accentuat centralitatea penuriei în dinamica acestor sisteme. Astfel, Katherine Verdery a accentuat caracterul redistributiv al statului socialist, dar și importanța articulării relațiilor informale orizontale asupra acestor birocrații pentru dinamica vieții cotidiene (Verdery, 1991, 2000). Practicile informale, reunite în jurul conceptului de economie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
preocupări reflectă contextul afluent al țărilor occidentale, pentru țările foste socialiste domeniul de interes legitim l-a constituit penuria. Literatura consistentă ce tratează socialismul (Verdery, 1991; Kornai, 1992) a accentuat centralitatea penuriei în dinamica acestor sisteme. Astfel, Katherine Verdery a accentuat caracterul redistributiv al statului socialist, dar și importanța articulării relațiilor informale orizontale asupra acestor birocrații pentru dinamica vieții cotidiene (Verdery, 1991, 2000). Practicile informale, reunite în jurul conceptului de economie secundară, au fost tratate pe larg în multe lucrări de antropologie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unii autori ca intrinseci sistemului economic de tip socialist, înscrise în dinamica socialismului real. Pavel Câmpeanu (1994, pp. 117-118) sintetizează această dinamică fundamentală a socialismului în tendința acumulării mijloacelor de producție, iar Katherine Verdery (1994, p. 49) spune același lucru, accentuând tendința sistemului de a-și spori puterea alocativă, vorbind mai curând de alocare birocratică decât de redistribuție. Formulările sunt echivalente atât timp cât principala pârghie de sporire a puterii alocative a resurselor este investiția cu prioritate a acestor resurse în producerea de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pronunță această interzicere. Fără nici un fel de reținere, s-au denumit aceste măsuri ca o încălcare a libertății de cercetare, care amintește de anii ’50, când cibernetica și genetica erau considerate ca neștiințifice și îndreptate împotriva ideologiei statului. S-a accentuat că în domeniul tehnicilor de relaxare, în întreaga psihoterapie din România, s-a făcut incredibil de puțin, iar oamenilor angajați li s-a făcut permanent greutăți. Deși toate expunerile în proces erau relevante, ele n-au adus nimic în favoarea reclamanților
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
latinește, acoperind astfel vocile celorlalți deținuți. Ca o precauție suplimentară, se înțelegeau dinainte ce să declare dacă sunt interogați - indiferent de subiect, declarau, spre exemplu, că vorbesc despre războaiele lui Decebal cu Traian. Interzicerea oricăror posibilități de exprimare scrisă a accentuat și mai mult sentimentul de deznădejde al celor încarcerați. Totuși, și aici s-au găsit modalități de a contracara aceste măsuri. Unii au învățat limbi străine, alții dezbăteau probleme filosofice; existau și indivizi care învățau poezii pe de rost. Cei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]