220,173 matches
-
el, fără să ia vreo clipă în discufie un eventual refuz. - Cum vrei tu... i-am spus. Ești musafrrul meu... - Ce rost are? a-ncercat să ne mai taie din entuziasm domnul Gufa. În decembrie, știam exact pentru ce luptăm. Acum, când îi văd la fața pe cei agatafi de pulpana Seniomlui, mă tern că nu mai înțeleg nimic... Sau mă tern că nu-mi place nimic din tot ce-nteleg. Dar privirile lui Daniel erau atât de insistențe, încât n-
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de sărat. Iar asta ma făcuse s-o asociez în aceeași clipă cu gustul sângelui. Așa cum 11 simfisem de câteva ori, în copilărie, în câte-o încăierare la minge sau fără minge, ca-ntre băieți. Așa cum 11 simțeam uneori și acum, când îmi mușcam din greșeală limba. Nu-mi plăcea deloc gustul asta. Mai ales acum, cănd 11 socoteam că pe-o rea prevestire. Dar când am ajuns acolo, În piață, lucrurile fuseseră tranșate. Din fericire, fără vărsare de sînge. În fața
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Așa cum 11 simfisem de câteva ori, în copilărie, în câte-o încăierare la minge sau fără minge, ca-ntre băieți. Așa cum 11 simțeam uneori și acum, când îmi mușcam din greșeală limba. Nu-mi plăcea deloc gustul asta. Mai ales acum, cănd 11 socoteam că pe-o rea prevestire. Dar când am ajuns acolo, În piață, lucrurile fuseseră tranșate. Din fericire, fără vărsare de sînge. În fața puhoiului de contra-manifestanti care, presând din toate parfile, urlau din adincul bojocilor ,JVu ne vindem
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
fapt în Ceaușescu, ci tot În noi, amarestenii, obligafi să strângem și mai tare cureaua, desi ni se lipise burtă de spate. Dar noi nu ne pierdusem speranfa. Îi așteptăm în continuare pe americani. Care, în loc să vină odată, ne reproseau acum, de la distanță, că prea am stat cu mâinile încmcisate în fața terorii și prea ne-am lăsat călăriți că prostii și prea l-am suportat atâta vreme pe Piticul Scelerat. Dar cine a stat cu el la masă, desi știau bine
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
lor de presedinri și de senatori și de congresmani și de guvernatori, ei gândesc Și vorbesc și acfioneaza în numele nostm, si pentm ei nu există inima, ci numai buzunare fără fund și conturi grase și înalte interese de stat, și-acum îmi vine să scuip pe ei toți și pe mine însumi și pe toți cei ca mine, și să-mi ascund obrazul, să nu mă mai arate lumea cu degetul, să nu mai simt cum ma ard privirile milioanelor de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
pentm că ai fost atât de sincer cu mine, cu noi... §i, ca sa-fi demonstrez că pot, totuși, să mă ridic deasupra condiției mele de robot programat să ronțăie și-n somn chewing-gumm și pop-corn, uite, am să plec chiar acum și-am să merg la Ambasada Americană Și-am să-i smulg steagul din poartă, dar nu ca să-1 port în triumf, pentm că nu merită asta, ci pentm a-i da foe Și a-l calcă în picioare, ca să
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
continui citatul: eram condamnat la această promiscuitate abjectă a dormitoarelor. Nu se mergea prea departe." Precizare limitativă - de toată frumusețea... "Sodomia nu era practicată, numai masturbația mutuală. Cred că toți (s. n.) oamenii onești care au fost elevi interni și au acum vârsta mea - au trăit asta... Exista o curte pentru cei mari și o curte pentru cei mici. Când ajunsesem în clasa a șasea - o să-mi amintesc totdeauna de asta, căci e cea mai abjectă amintire a vieții mele - în curtea
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de mai sus - deloc nemotivat în opțiune. Rând alb, acum, neapărat un rând alb, marcând trecerea la cu totul altceva... Un altceva, dar nu un altcineva decât ireductibilul, mereu nedezmin-țitul, mereu același - Etiemble. Finalul cărții îl definește, îl cristalizează încă mai bine. Jurnalistul anchetator observase că dintr-unul din dosarele
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
de lemn, că picioarele ca doi butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până acum trei luni făcea gropi pentru copaci și vocea cea albă: e cardiac, are inima moale, dacă ai ține-o acum în mână ți-ar curge printre degete și s-ar întinde pe ciment și kirilă: pesemne nu ați înțeles bine
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până acum trei luni făcea gropi pentru copaci și vocea cea albă: e cardiac, are inima moale, dacă ai ține-o acum în mână ți-ar curge printre degete și s-ar întinde pe ciment și kirilă: pesemne nu ați înțeles bine, e colonel și doctorul: e ca un aluat, dacă aș pune puțină făină și aș frământa puțin, inima lui s-
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
abia vorbind, adus cu targa, unde e nordul, și arată spre un perete decojit, și kirilț: nu, acolo e sudul, chiar sudul, nici estul, nici vestul, acolo unde crezi că e nordul e tocmai sudul, adică de ce tocmai invers, adică acum te-ai înșelat cel mai mult. puteai să arăți în orice parte, doar spre sud nu ar fi trebuit. și kirilă credea că a întrebat asta să știe unde să-și trimită sufletul. la 93 trebuie să știi mereu unde
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
privind, respirând, acolo, lângă kirilă, vorbind despre cum e să mergi la vânătoare, să te întorci cu iepurii pe umeri și că ei erau epoleții lui de general, că dincolo de lac era o groapă din care iarna ieșeau aburi, că acum acolo se fac case și cum să faci o casă pe aburi și apoi a început să cânte, pe 3 voci, pe patru voci, ca atunci, în ^35, când el a obținut premiul întâi la nu-știu-ce concurs cu corul și
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
cânta așa frumos că icoanele își închideau puțin ochjii. în fiecare an creștea împreună cu grădina lui. până anul ăsta, când nu i-a mai păsat, când nu a mai putut. i-a zis: mi-e din ce în ce mai greu. nu mai pot. acum doar se plimbă. când grădina e singură, nu mai are curajul să coboare în ea. îi e frică să nu cadă și să nu se facă una cu pământul. bunicu e acum viu. kirilă ar vrea ca moartea să nu
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
zis: mi-e din ce în ce mai greu. nu mai pot. acum doar se plimbă. când grădina e singură, nu mai are curajul să coboare în ea. îi e frică să nu cadă și să nu se facă una cu pământul. bunicu e acum viu. kirilă ar vrea ca moartea să nu vină măcar o dată însă capul lui kirilă știe că asta nu se poate. de când cu ziua asta, kirilă știe că se poate muri și la 93 de ani viu.
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde stau vînătorii. ș...ț Domeniul de la Balc a fost folosit și de Nicolae Ceaușescu, tot pentru vînătoarea de mistreți." Mă vei întreba acum, scumpe domnule Odobescu: "Dar cine, mă rog, este Ion }iriac? Și cine a fost Nicolae Ceaușescu?" Ion }iriac, cîndva campion la tenis, e astăzi patronul unei bănci importante și unul din marii bogătași ai țării. Iar Nicolae Ceaușescu a fost
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
între un leu și un crocodil, scăparea lui venind din faptul că leul năpustit împotrivă-i a nimerit în gura crocodilului și și-a găsit acolo sfîrșitul, iar reptila a sucombat prin sufocare. "Crocodilul a fost împăiat, după cum e obiceiul. Acum el e una din cele mai mari minunății ale Muzeului din Amsterdam, iar ghidul muzeului spune tuturor celor pe care îi conduce întreaga lui poveste. Firește că mai face și unele înflorituri, care dăunează adevărului și verosimilului. ș...ț Cred
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
ca o dictatură dintr-o țară exotică unde arborii au frunze roșii și ascuțite. Sângele meu a fluturat atunci înspre tine ca un steag negru. Eram un bărbat aproape bătrân care după ce așteptase căderea lui ceaușescu nu-și mai aștepta acum decât moartea. Un bărbat obosit care de la o săptămână la alta și de la o lună la alta semăna tot mai tare cu ceaușescu.
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
am început, amândoi, să "gonim" funigeii ca pe muște. A urmat spălarea cuverturii patului, a feței de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu cumva am reținut această episodică găzduire doar datorită numelui străzii. Năvalnicul nu se poate uita ușor. Dar nu! Mă urmărește și azi figura Mamei, posomorâtă câteva zile în șir. Ea, atât de veselă de obicei
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
acea întâmplare pe care o numise: ninsoarea neagră. Avea să ne-o amintească în august 1944, după "alegerile" din ^46, în decembrie ^47... Tezaurul Dinspre lac adia o răcoare binevenită. - îți dai seama - îmi spunea însoțitorul meu - că noi călcăm acum pe aur? Lingouri, bijuterii, diamante, hârtii de valoare, acte de proprietate, averi fabuloase. Mergeam pe o stradă liniștită, prin cartierul băncilor din Lausanne. Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
supărătoare, dar nu traumatizantă, nu creează doar prin ea însăși drame puternice. Așadar față de celelalte "sentimente ale exilului", Ionescu îl trăiește pe cel mai puțin grav. Mai mult, dacă în Franța copilul era considerat român ba chiar romanichel, așadar străin, acum nimeni nu-l socotește pe Ionescu francez, așadar străin. Pentru colegii de clasă, Eugen este românul cu aura de erou a celui care a trăit într-o lume mai strălucitoare, care a făcut o experiență "de om mare", cu avantajele
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
fiecare zi, ți se va împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de eternitatea zorilor, amiază vei ajunge? înserare? ßi dacî mai poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și un rege paiațe și vulpi Deghizate sunt straiele verii tu cine ești îmbrăcat doar în piele de om Variantî Acum când vara dă în clocot sunt prea aproape sau prea departe de trup mă privesc în tăcere mă înfășor într-un fel de ocrotitoare înfiorare aș vrea să-i cunosc taina dar mă strecor printre nimicuri imponderabile bărbatul de alături
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
Îi sunt ochii grei și-i cad pe ceafa transpirată a lui Cico. Și brusc i se taie cheful de lucrare. Șirul lung de bărbați agresori, femeile îngenuncheate, revolta lui, toate vânturile care îi suflaseră sub aripi nu mai sunt acum decât fâsâieli fără valoare. În timp ce spatele slăbănog al lui Cico, omoplatul mișcător ca o pasăre, tricoul gri, părul lui adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]