179,567 matches
-
moleșit în halul ăsta, de ne calcă în picioare cine și cum vrea? Orice piticanie bâlbâită, orice prostănac cu ifose, orice escroc bun de gură ajunge să facă în România carieră, fără să-i spună cineva câteva vorbe de la obraz. Aici prosperă mai ales nesimțiții, deșuchiații, ticăloșii, bestiile și căzăturile morale. Există o incredibilă fascinație a românului față de nulități, farsori și otrepe. La orice competiție, în orice concurs pentru un post public, în nouă din zece cazuri câștigă incompetentul, slugarnicul și
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
pesedeii din provincie tocmai pentru că se știu apărați de omul forte al regimului. Te pui cu armata?! Păi, dacă trebuie, te pui și cu armata, mai ales când unele dintre căpeteniile sale fac pe față politica partidului aflat la putere. Aici e marea bubă a societății românești: pesedeii vor fi măturați de la putere, dar rădăcinile lor, adânc înfipte în societatea românească, vor rămâne pe loc. Ei se află pretutindeni: în serviciile secrete (unde ofițerii angajați după 1990 au chipul și asemănarea
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
conceptele de emisiune ș.cl., aproape totul a fost mai întâi experimentat la MTV, pentru a se urmări impactul și audiența în fața unui public tânăr, dar tot mai activ economic. Toate emisiunile de glorie ale neoteleviziunii s-au produs mai întâi aici, la începutul anilor '90: The Real World sau Jack Ass - primele reality-show, Stylissimo, apoi The Pulse - primele emisiuni neconvenționale de fashion, Yo! Raps - prima emisiune de cultură hip-hop, Unplugged - noul concept de concert live acustic, The Grind - video-discoteca în aer
VH1 în locul MTV by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12409_a_13734]
-
Levitații asupra hăului, volumul de poezie al lui Emilian Galaicu-Păun din 1991 (Editura Hyperion), și cu acest volum trebuie pusă în relație proza de față, începută chiar în acea perioadă chiar dacă definitivată abia în 1995. Registrul biblic este predominant și aici, în proză, unde este abordat la fel de ermetic păstrându-și atributele poetice din poemul alfa și omega sau Înălțarea, de pildă. De altfel, la Emilian Galaicu-Păun putem vorbi de o reală voluptate a "textuării" în cheie evanghelică. Iată un scurt fragment
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
familiei sale. Un joc de tarot, o potriveală în cărți care dictează, într-o istorioară numai bună de revista Povestea Mea, viața unei femei și a fiului ei. Care suferă de complexul paternal - al dispariției premature a autorității tatălui. De aici dezordinea, haosul și pornirile mistice care-i marchează adolescența. Pentru ca, până la urmă, totul să se sfârșească cu bine - printr-o carieră de filozof-antropolog-scriitor - ca într-un scenariu hollywoodian. Filo scrie manifeste în genul La Familia, se ia de piept cu
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
care lucrează obligat de propriul lui statut și de alte nevoi, uneori total lipsite de romantism, amatorul face același lucru fără consecințe și dintr-o plăcere pură. Sau, mai exact, dintr-o iubire la fel de neîntinată. Nici măcar formația academică nu are aici vreo importanță, pentru că nenumărați autodidacți (asimilați amatorilor) sînt profesioniști de prima mînă, după cum, în nenumărate cazuri, oameni formați după toate rigorile academice nu au ajuns, nici prin continuitatea interesului și nici prin practica propriu-zisă, să se ridice la exigențele expresiei
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
de parcă ar fi plouat cu mașini - dispar, cînd orașul e gol, atunci arată ca o falnică ruină. Cu străzile centrale și trotuarele desfundate, cu pomișorii răpciugoși din centru într-o vădită suferință, dar cu marile palate nobiliare amintindu-ne că aici a fost marginea unei mari împărății. Fiecare clădire din centru este trecut durat în piatră, și, deși strămoșii mei n-au avut acces în oraș, eu simt orașul și trecutul lui ca ale mele. În bisericile gotice calci peste mormintele
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
opresc și...marinarul nu e marinar, e Dragoș Buhagiar, care nu e în carne și oase, ci mă privește, în bluză de marinar, dintr-o fotografie mare și nostimă, închisă în vitrina teatrului. Sigur că da, pentru asta am venit aici. În foaierul teatrului "Maria Filotti" din Brăila, sub cupola tulburătoare împodobită de vitralii, într-o lumină filtrată, plutesc parcă în aer fragmente de istorie, instantanee dintr-un destin. Suspendate în bătaia ochiului privitorilor și a timpului, mișcîndu-se ușor, imperceptibil, ca să
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
al occidentalilor față de literatura Orientului și să anuleze binomul identitate arabă-islam precum și o parte din conotațiile negative și prejudecățile care-l încarcă. Din Europa au sosit autori de talia unui Tahar Ben Jalloun, Assia Djebar, Rafik Schami deja bine cunoscuți aici în Apus, dar și numeroși "anonimi" din Orient. Batya Gur, o scriitoare israeliană considera că generalizările, prejudecățile nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
mele la Frankfurt, României i se dădea undă verde pentru aderarea la termen în 2007. Graba cu care în ultima vreme pașii Bucureștiului spre Europa fuseseră făcuți nu a trecut neobservată... Dar uneori graba și nu numai ea, strică treaba. Aici la Frankfurt pe Main cel puțin, așa s-a întîmplat. Este trist pentru o țară care are un serios potențial cultural și care din perspectivă editorială este branșată aproape la zi la rețeaua internațională...
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
creator și creație, nu foarte viguroase în cazul lui Wilde, se topesc definitiv, se face lumină în clar-obscurul saloanelor încîntate doar de tîlcul vorbelor de duh ale acestui autor-personaj non-conformist, teribilist, puternic și, totuși, atît de vulnerabil. Nu e timpul aici, și nici locul, unui studiu asupra cîtorva, măcar, din teoriile lui Wilde, asupra problematicii dense, vii adusă de el în roman, să spunem, a legăturilor cu mitul Faust sau Narcis, a ieșirii din aură și chiar a răsturnării unor perspective
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
carierei unui autor, ce scriitori străini sînt programați, într-o cadență frenetică, să dea autografe prin librării, ce idei sînt la modă și definesc pînă și modul de prezentare a cărților în cele cîteva libării de maxim rafinament. Mă opresc aici. Răspunsul trebuia să fie mult mai succint. Viața literară franceză este o frenezie continuă pentru care ai nevoie de mai multe vieți. Mulți îi plîng de milă literaturii franceze de astăzi. Se înșeală amarnic. Iar dacă editorii înșiși, ca și
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
lansat la Paris de Lobo Antunes sau Jim Harrison, în competiție cu romanele autohtone (deboșa e în continuare la modă, vezi succesul romanului Partouz de Yann Moix), ignorînd în același timp, regește, faptul că în topul vînzărilor se află, și aici, Dan Brown cu incodificabilul său Cod da Vinci, sau o nouă producție din seria spiritualității soporifice fabricată de un Coelho. - Din tabloul atît de cuprinzător și... vivant pe care îl faci vieții literare franceze lipsește orice referire la postmodernism, curent
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
autoficțiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanță a suferințelor lumii sau mai știu eu ce demiurg, brrrrr...). Sînt mult mai egoist, fiindcă mai nesigur. În egoismul meu intră și dorința de a avea succes, acum, aici, indubitabil, palpabil. Dar succesul de acest tip, cît există el, și există, relativ, dar există, oricum nu mi-ar fi destul. Evident că succesul mă interesează și chiar încerc să-l întrețin, deși inconstant. Dar obosesc repede să mă "pomovez
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
defectuos în cadrul unui "concurs de scenarii"! Singura motivație - vagă - pentru această eroare grosolană ar putea fi faptul că personajele Isabel și prințul 1 nu existau în materialul originar (romanul Prințul de Teodorescu - Braniște)... Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de scenă nefinalizată: Ana pleacă de la castel, scapă mănușile, prințul le ia și pornește
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
al unei catedrale alcătuite din sudalme. Până la urmă, mi-ar fi ajuns un singur cuvânt pentru a descrie ceea ce văd în viața politică românească. Chiar dacă paleta mitocăniilor, mojiciilor, abuzurilor, învârtelilor, minciunilor, jafurilor e mult mai amplă decât am descris-o aici, ea se poate reduce la o unică vocabulă. La o adâncă fântână în care ar trebui scufundat tot răul românesc. La un sunet șfichiuitor ca un blestem care ar merita să cadă pe capul celor care batjocoresc de atâta vreme
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
a clasicilor noștri. Necesitatea de a se raporta la stadiul anterior al cercetărilor rămâne un deziderat de onestitate căruia nu întotdeauna îngrijitorii edițiilor îi răspund cum se cuvine. Ar fi minunat să vedem aduse în colecția "Opere fundamentale" și repetate aici în condiții cvasibibliofile edițiile Alecsandri, Ion Ghica, Anton Pann, Bolintineanu, care sunt deja încheiate și nu au nevoie decât de retușuri filologice și completări documentare (unele oprite de cenzură înainte de 1989). Nu ar aduce nimic nou o reluare (dau un
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
întrebări, că tu tot prost făcut grămadă rămâi!" (fanclub.ro); "Vai săracu..., trebuie să fii prost grămadă dacă nu reușești să scoți un cinci" (facultativ.home.ro). O serie bogată și deschisă o constituie propozițiile consecutive cu valoare superlativă; și aici există cazuri clare - prost de dă în gropi ("cu Claudiu nu înțeleg ce aveți? doar pentru că e prost de dă în gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția și mașinile
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
și analiza pe spații mari sunt componente majore, este și Axioma de la Ploiești, al cărei număr din august acoperă o plajă de probleme foarte largă, de la aniversarea lui Herder și pînă la serialul Caravana afgană a Aristeei Manoliu - Vorobchievici. Și aici, pe aproape două pagini, H.-R. Patapievici este o prezență oarecum emblematică. Christian Crăciun analizează, cu un amestec de amărăciune,sarcasm și acut spirit polemic, campaniile anti Patapievici și, implicit, împotriva grupului de la Păltiniș, din perioada care a urmat apariției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
ar fi trebuit să înceapă cu nuvelele lui Liviu Rebreanu, așa ar fi fost firesc dacă ar fi respectat cronologia operei, dar încep cu romanele pentru că editorilor li s-a părut mai ușor de rezolvat acest sector de creație. De aici pornesc de fapt suspiciunile despre seriozitatea noii ediții. Nota asupra ediției Rebreanu (p. LXIX-LXII) e o mostră de prestidigitație nereușită, de promisiuni înșelătoare. Editorii promit o nouă ediție integrală Rebreanu (ceea ce e un curaj enorm pentru doi novici pe acest
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
1997 și 1999, la Editura Echinox. La aceasta a lucrat cel mai mult și rezultatele sunt pe măsură, greu de depășit. Cronologic, a doua, din 2001, e ediția Rebreanu, unde s-a angajat grăbit, fără să aibă nici o competență dovedită. Aici ar mai fi mult de lucru. A treia, apărută miraculos tot în 2001, e ediția Bacovia, una confuză pe mari porțiuni, dovedind absența spiritului critic, marea vulnerabilitate ce poate duce la dezastru pe îngrijitorul operei unui clasic (despre această ediție
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
am putut reușind să-l trezesc tocmai când la televizor se trasmitea un reportaj despre vizita în Canada a președintelui Ion Iliescu. A deschis ochii, m-a îmbrâncit și, arătând spre ecranul megavijănului, a răcnit: -Uite monstrul! Ia-mă de-aici... Mamăăăăă! Tatăăăăă! O, my god! Ioi, Iștenem!2) Era un prim plan cu statuia lui Eminescu din Montreal... 1) Țepe, plural post-decembrist al cuvântului țeapă; în context, instrumente de tortură pentru fazanii cu cap de om. 2) O, my god
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
operă a unui inginer filolog: "Ce rod matur, binevenit când instrucțiunea științifică se aliază cu o instrucție literară deschizătoare de orizonturi largi, cum se întâmplă în cazul de față!" Nicolae Petrașcu, director al revistei Literatură și artă română, a publicat aici două articole despre cartea în chestiune. După ce în primul (din 1898, p. 598-599), subliniază meritele lucrării, în sensul că la fiecare proverb se dau toate variantele cunoscute, și înțelesurile lor, că a citat fraze din autori cunoscuți, a dat originea
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
de nesinceritate pe Zanne când, într-o scrisoare particulară, către Miron Cristea, spunea, în 1898, că lucrarea l-a costat "o muncă încordată de peste zece ani". Altă obiecție spunea că autorul n-a făcut un studiu sistematic și critic. Este aici o confuzie de situare, fiindcă Zanne n-a intenționat un studiu, ci un corpus al genului. I s-a reproșat acestuia, de asemenea, că a rămas la sistemul de clasificare al lui Anton Pann, iarăși o eroare, fiindcă Zanne, în
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
mare al realităților noastre economice, care aspiră la statutul unei economii de piață funcțională, starea pieței de artă este mult mai gravă decît a celorlalte componente, chiar dacă impactul ei nu este chiar atît de vizibil. În ciuda faptului că există și aici actori specializați, fie prin profesie, fie printr-o practică îndelungată, lucrurile întîrzie, totuși, să se așeze pe un traseu de evoluție normală. Sînt exemple de galerii care funcționează extrem de dinamic și de eficient ca mesaj cultural, cîteva dintre ele fiind
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]