78,666 matches
-
a susținut că „mărțișorul acestor meleaguri provine dintr-o epocă în care poporul serba noul an între întâi și douăsprezece martie”. Pentru a susține această afirmație a făcut trimitere la folclor, la basmele și poveștile românești, amintindu-ne de Harap Alb și de Împăratul Roș, personajele cu nume sinonime culorilor șnurului mărțișorului românesc. De aici a trecut la sublinierea și explicarea „cromaticii împărățiilor” din folclorul românesc, reținându-ne atenția cu existența unor culori standard de genul: alb pentru iarnă, roșu pentru primăvară
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
fost poeziile de dragoste, pe vremea în care era licean, dar până la urmă, după cum mărturisește domnia sa, „Cupidon trecea când la una când la alta, așa că... prima mea iubirea a fost proza”, mai ales că nu se împăca bine cu versurile albe pe care le-a încercat și, în același timp, fiind nevoit să vorbească turiștilor despre muzeul său etnografic și să dea explicații cu privire la exponatele adăpostite aici, s-a obișnuit să vorbească și să exprime mult mai multe sentimente și gânduri
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău și fii
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău și fii deștept Sau ia-te după mine! Eu aștept Covorul alb, de tot să se topească, Și astrul, gerul tot să-l risipească ! Și-a strâns corola dalbul ghiocel. - Așteaptă până-i fi mai măricel ! I-am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
Acasa > Literatura > Proza > ALB Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Satul fără oameni e satul cu suflete. L-am întâlnit în noapte pe când liniștea acoperea văzduhul. Doar când și când se auzeau vorbe șoptite ale
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
Satul fără oameni e satul cu suflete. L-am întâlnit în noapte pe când liniștea acoperea văzduhul. Doar când și când se auzeau vorbe șoptite ale pământului spuse cine știe cui. Satul cu case frumoase cu prispe și ferestre de poveste, era total alb. Nici o culoare. Doar albul acela curat și sclipitor în lumina unor raze de cer. Poteca era albă și drumul cel mare alb. Pomii albi își lăsaseră frunzele mari și cu crengile ridicate pe care albul se așezate ca în picturile
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
când și când se auzeau vorbe șoptite ale pământului spuse cine știe cui. Satul cu case frumoase cu prispe și ferestre de poveste, era total alb. Nici o culoare. Doar albul acela curat și sclipitor în lumina unor raze de cer. Poteca era albă și drumul cel mare alb. Pomii albi își lăsaseră frunzele mari și cu crengile ridicate pe care albul se așezate ca în picturile meșteșugite ale unui pictor uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
ale pământului spuse cine știe cui. Satul cu case frumoase cu prispe și ferestre de poveste, era total alb. Nici o culoare. Doar albul acela curat și sclipitor în lumina unor raze de cer. Poteca era albă și drumul cel mare alb. Pomii albi își lăsaseră frunzele mari și cu crengile ridicate pe care albul se așezate ca în picturile meșteșugite ale unui pictor uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase, ca o liniște necuprinsă peste tot ce
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
fără iubire și înțelegere mai marii lumilor au chemat forțele și au ordonat moartea. Atunci, văzduhul încrâncenat a putut doar să mai acopere totul cu albul protecției. Si de atunci totul a rămas în perfecta tăcere a durerii. In satul alb, protejat de căldura vieții, oameni mergeau pe scările unei trăiri amintite încet și tăcuți, urmărind doar drumul lor propriu. Nu comunicau între ei cu vorbe. Privirile lor căutau undeva la cărarea care doar ei știau unde duce. Am încercat să
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
-mi poate spune unde este o stație de tren care să mă ducă acolo unde mă așteptau ai mei. Nu m-a privit. Dar în mintea mea s-a născut gândul - du-te și caută. Si am mers pe drumul alb, împrejmuit de albul caselor și de albul copacilor până departe la o margine de unde se vedea numai o poiană mare si ea albă. Am întrebat din nou, unde-i stația trenului. Si omul fără să mă privească mi-a pus
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
Dar în mintea mea s-a născut gândul - du-te și caută. Si am mers pe drumul alb, împrejmuit de albul caselor și de albul copacilor până departe la o margine de unde se vedea numai o poiană mare si ea albă. Am întrebat din nou, unde-i stația trenului. Si omul fără să mă privească mi-a pus în minte - aici nu sunt stații și nici trenuri. M-am reîntors din nou în satul care-mi vorbea de țară, de unde credeam
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
în: Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un crâmpei de amintire .... Viorica Gusbeth O seară! Dar, nu una obșnuită. E seara de Ajun. Ajunul mosului, a sfântului Nicolae. Din cer începu să cadă, pe neașteptate, fulgi albi și pufoși. Stătea în pragul casei, deschisese larg ușa și privea dansul fulgilor de zăpadă în bătaia luminii de la becul din colțul casei. Nici nu a durat mult și curtea s-a umplut de zăpadă, iar golașii pomi, ce minune
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
e un adevărat cadou! Cine? Cine mi-a trimis acest cadou minunat? Zăpada asta pufoasă? Pufoasă! Zâmbi... ...Cadou? ...a dar este seara cadourilor, mâine este SfântulNicolae, zâmbind în continuare intră în casă. Se așeza în fotoliu privind absentă spre pereții albi. Dar gândul nu-i da pace, cadoul de afară, zăpada, amintirile, casa copilăriei. Dacă stai în fotoliu singură, la gura sobei ce-ți rămâne de făcut? Să visezi, nu-i așa? Se văzu copil. O seară aparte, noaptea când vine
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
de la părinți că în curând va avea un frățior sau o surioară, în ochișorii lui migdalați se citea teama. Dada Gheorghița grăbea pregătirile, cu mare atenție, așezând cu minuțiozitate toate cele de trebuință pe o masă acoperită cu un cearșaf alb imaculat: o păturică curată din bumbac, un prosop și cearșafuri albe pentru înfășarea copilului. Patul îl pregătise cu cearșafuri curate și o folie din plastic. Pe plită, lângă cazanul cu apă aburindă, într-o cratiță curată fierbea un cuțit de
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
surioară, în ochișorii lui migdalați se citea teama. Dada Gheorghița grăbea pregătirile, cu mare atenție, așezând cu minuțiozitate toate cele de trebuință pe o masă acoperită cu un cearșaf alb imaculat: o păturică curată din bumbac, un prosop și cearșafuri albe pentru înfășarea copilului. Patul îl pregătise cu cearșafuri curate și o folie din plastic. Pe plită, lângă cazanul cu apă aburindă, într-o cratiță curată fierbea un cuțit de metal. Acesta urma să fie folosit la tăierea cordonului ombilical, iar
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
ape ocrotit, De multe seminții ai fost poftit! Ne spune Herodot că în vechime Un împărat persan a dat de tine. Când grecii corăbieri au poposit, Orașe noi la mare ți-au zidit; Din liră ți-au cântat în temple albe, În amfiteatre purtai straie dalbe. Romanii și-au trimis al lor poet Să-i cânte Mării Negre un duet, Al Tristelor și Ponticelor rime, Melancolia dorului s-anime. Ai fost și vatră veche de credință, Ai tăi întâi creștini cu biruință
DOBROGEI LA ZI ANIVERSARĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384242_a_385571]
-
călduț acaparase pământul, dăruindu-i un verde crud grâului de toamnă. Se apropia Sărbătoarea Sfintelor Paști. Copiii primesc de sărbători hăinuțe noi, frumoase. Da, își amintește de acel Paști. Mama i-a făcut cadou o rochie nouă, pantofi și ciorapi albi, trei sferturi. Câți ani să fi avut? Poate zece. Ce veselă, fericită, era! A ieșit în curte cu hăinuțele noi, mama era plecată la cumpărături. O fetiță din vecini îi spuse: vino cu mine să-ți arăt și eu ce
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
din fața școlii. Ca și albinele ieșite din stup după o iarnă grea zumzăie de veselie. - Hei, fetelor! Nu uitați, diseară avem balul primăverii, strigă vesel un băiat. Să fiți frumoase, să nu veniți în uniforme la bal. Și fără panglicuța albă! Ele, elevele râd ca de o glumă bună. Știu ele că nu e permis să vii la dans altfel decât cu uniforma de liceană. O să-mi pun un guleraș brodat. Am unul foarte frumos! Eu o să încalț pantofii cu toc
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
pentru tine. Sunt singură, menajera mea e liberă de obicei sâmbăta și duminica, așa că eu sunt bucătăreasa. Voi face o mâncare ca la mamele noastre acasă! — O, atunci nu se poate refuza. Sosesc! Și sosi. Cu flori. Trandafiri roșii și albi. Îi spuse de cum deschise Delia ușa: — Să nu-mi faci o criză! Le-am adus special să-ți verific gradul de sensibilitate! Desigur, Delia tresări pentru câteva secunde, apoi zâmbi și-i întinse mâna caldă mirosind a scorțișoară. — Hai, intră
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384233_a_385562]
-
Rue Merle. Trăiau numai iubirea și atât. În rest, nimic nu mai conta ! - Miss Smith, aveți un plic ,a venit la prânz cu poșta ,o anunță recepționerul scrobit de la recepție. Desface plicul sub privirile întrebătoare ale lui Micki . Scoate biletul alb, măzgălit cu litere albastre de tipar ce vor să scoată în evidență conținutul înfiorător. Și dintr-o dată ,spaima le reintră în vene : DACĂ NU-ȚI IEI MÂINILE DE PE EL ,O SĂ MORI ÎN CHINURI GROAZNICE ! ” Se privesc îngroziți și urcă în
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
păzit?! Făcu un semn discret din cap și alaiul se-mprăștie în jurul falsei figuri politice, mânuind stetoscop, tensiometru, glucometru, cercetându-i pe rând fundul ochilor, limba, pulsul, reflexele, îi palpară abdomenul, ficatul (aici icni puțintel din pricina durerii surde)... Un halat alb, mai lat în umeri, se aplecă spre urechea căpeteniei și-i șopti ceva. Pupilele mărite ale Profesorului nu anunțau nimic bun. Lătră scurt niște ordine și apoi se pierdu într-un zâmbet unsuros în fața pacientului de rang înalt: -Vaaai, au
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
din experiența aceasta,sau poate nu! Pe aleea presărată cu petale de trandafir, cu un scurt voal de culoare roz cu o rochie de dantelă de culoarea trandafirului roz, la braț cu Anton îmbrăcat cu o haină ușoară din in alb, pășește Delia. În față, copila, Cristina, poartă o cutie în care doi porumbei așteaptă să-și ia zborul spre libertate, spre o viață departe de relele unei lumi de neînțeles. Grădina cu trandafiri a așteptat luna iunie să-și etaleze
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]
-
Acasă > Versuri > Visare > ȘI DACĂ PLÂNG Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Și dacă plâng Pe drumuri viscolite, Si fulgii albi Or să-mi inghete-n gene. Și buzele, de frig, învinețite, Or să mă doară Si-or să sângereze. Și dacă părul Spic în lan de aur, O sa il ningă Iarnă vieții mele, Si pasul feciorelnic, Ieri l-amiaza, În
SI DACA PLANG de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384259_a_385588]
-
am, numai tăceri ce dor, Se mai aud în trista cămăruță ... Tu nici nu bănuiești ce crunt mă cert Pentru că ți-am greșit adeseori Of cât aș vrea să te mai strâng la piept Și să-ți prefac durerea-n albe flori! Sau cât de greu îmi e când nu am cui Să-i povestesc ce viată blestemată Am azi și că povară dorului E încă rană necicatrizată ... Dar tu nu știi iar mie nu-mi rămane, Decât regretul că n-
ÎMI LIPSEȘTI MĂICUȚĂ de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384270_a_385599]
-
Petrov Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge dis-de-dimineață Cu har din lumea astrală, Iar din turțurii de gheață Pică aghiazmă ancestrală. Din cer, îngerii codalbi Și de geruri neînvinși, Ne botează cu fulgi albi Și dumnezeiesc de ninși. Botează cu puritate Și trimit cu-ngăduință, Picături de sănătate Peste-a lumii suferință. Ne trimit cu bucurie, Din cristelnița de aur, Stropi curați de apă vie, Din al cerului tezaur. imagine: internet Referință Bibliografică: Ninsoare
NINSOARE DE ÎNGERI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384308_a_385637]