119,673 matches
-
poezie, proză, publicistică și literatură populară - și cuprinzînd textele eminesciene din volumele I, IV, VI, VII, IX, X, XII și XIII. Materialul pus la dispoziția cercetătorului e deci reprezentativ și foarte bogat; absențele (volumele deocamdată nedisponibile pentru căutare) cuprinzînd mai ales note și variante; lipsesc de asemenea traducerile, teatrul, o parte din publicistică, fragmentariumul și - probabil pierderea cea mai semnificativă - corespondența. La căutarea unei forme lexicale, programul răspunde prin indicarea tuturor aparițiilor ei în textele disponibile, fiecare ocurență fiind reprodusă într-
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
în timpul repetițiilor, nicidecum pătruns de starea personajului sau a căutărilor celorlalți, ci stresat că întârzie la un ciubuc. Pe de altă parte, cei mai mulți joacă pe salariu, iar regizorii (și nu întotdeauna cei mai valoroși!) lucrează pe contracte substanțiale. Puși să aleagă între salarii și contract, paradoxal, 85% dintre actori au optat pentru retribuția lunară. Sigură și umilitor de mică. Nu e ciudat? Mă uit în repertoriile unor teatre. Câtă întâmplare! Cât amestec de mediocritate și aplecări comerciale, ce rar valoare! Care
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
ici, pe colo, prin părțile esențiale, Trei surori și pe Cehov însuși. Cei care nu marșează la maltratare sunt excluși. Astfel, din trei surori nu mai rămân decât două, protagoniste ale unui spectacol... de revistă! Regizorul Petre Bokor și-a ales actorii din distribuție, cu mici excepții, ca să servească cât mai bine tipologiilor piesei. Fără performanțe extraordinare, dar riguroși tehnic, actorii își conduc lăudabil traseele personajelor. Un comentariu pur rusesc este acela muzical, aparținând tot regizorului, comentariu ce suplinește uneori lipsa
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
a părut că mă proiectează în plin absurd. În loc să se sugereze transformarea într-un spectacol de revistă, asistăm minute în șir la un moment în toată regula, îndoielnic cu desăvârșire, de teatru de revistă. N-am înțeles de ce regizorul a ales piesa, dacă, finalmente, el cade prizonierul moralei ei, umbrindu-și propriul demers, propria demonstrație, nelăsându-mă să înghit bomboana amară și propunând o rezolvare atât de neteatrală și atât de inversă cu mesajul piesei. Mă întreb, nu știu, dacă soluția
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
unul dintre puținii români care, pe vremea lui Ceaușescu, a fost bursier în străinătate! Cinismul acestui ciocoi cu rădăcini staliniste nu mai e demult un secret pentru nimeni. în iresponsabilitatea sa, el promite vize și integrări - firește, doar pentru cei aleși pe sprânceană de domnia sa! Bun de gură cum e, dl. Roman se va apăra invocând nu știu ce hotărâre guvernamentală care nu mai iese (așa cum nu ies nici vizele și nici integrările!) Dar, pentru Dumnezeu, s-a dat deja o hotărâre de
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
noi, doi ochi bolnăvicioși de atîta absurd, este omul de afaceri mult visat al societății noastre în plină tranziție și care, și din martiriu, scoase parale, nu glumă... Partea proastă e că proaspătul candidat suit pe treptele succeselor financiare își alese un naș nefast. Să fii șeful unui serviciu secret, ca cei de la CIA sau Intelligence Service, și să-ți ridici ditamai casa pe banii și pe munca publică; să mai intri și în afacerea embargoului, orișicît, este prea de tot
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
ani. Începând cu anul 1926 îl regăsim în diplomație unde a funcționat peste 15 ani că atașat de presă, apoi consilier în cadrul legațiilor României de la Varșovia, Praga, Berna, Viena și în calitate de ministru plenipotențiar la Lisabona. În anul 1936 a fost ales membru deplin al Academiei Române iar la data de 30 decembrie 1937 a fost numit în funcția de subsecretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe în guvernul Goga. După dictatul de la Viena prin care ni s-a răpit o parte importantă
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
săraci, bolnavi - existau dinainte de '89, însă erau culeși de miliție de pe străzi, erau închiși în spitale sau în "Case de copii" devenite mereu mai mizere din toate punctele de vedere, ascunși de ochii noștri. "La revoluție", mulți dintre aceștia "au ales" șí ei "libertatea" și s-au refugiat "în stradă". Dar s-au adăugat alții, mereu mai numeroși. Proveniți de unde? "Casele de copii" (chiar rușinos și în noua limbă de lemn numite - ca să fie pe placul comunității europene către care se
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
făcut de multă vreme un nume în critica de film, dar și în publicistica politică, combătând în fraze clare și decise comunismul rezidual din România ultimului deceniu, a publicat recent o captivantă biografie a lui Jean Negulescu. Autoarea și-a ales bine personajul, un artist multilateral și atras de aventură de-a lungul întregii lui vieți (1900-1993), un român care, după o perioadă de boemă la Paris, a reușit să ajungă celebru ca regizor la Hollywood, un egoist generos, iubit cu
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
forțată nu s-a putut exprima (mizeria materială a cetățenilor, supliciul culturii, statutul vitreg al limbii române, emigrarea în masă, în special a tinerilor competitivi, dornici pe bună dreptate de o carieră pe măsura capacității lor intelectuale), Vitalie Ciobanu o alege pentru editorial pe aceea care i se pare că deține primul lor într-o ierarhie a răului: proiectul cu privire la federalizarea Republicii Moldova. Această nouă manevră rusească îi convine președintelui Lucinschi, fiindcă i-ar rezolva problema rămînerii lui în funcție: Proiectul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
calcula cît primește suveranul și familia regală de la B.N.R., era virulent cu matrapazlîcurile lui Mitiță Constantinescu, guvernator al B.N.R. (mai înainte Dorel Dumitrescu), colecta știri despre actele de scandaloasă corupție ale lui Malaxa, Auschnit și Blank, socotind cu cît se alege Malaxa (membru marcant al Camarilei) de pe urma contractelor cu C.F.R. și industria de armament. Pînă la urmă, ajungea să-l apere, chiar el necruțătorul, pe beneficiarul corupției Malaxa, pentru că, finalmente, cu acest preț exorbitant, se constituie, totuși, o industrie de armament
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
este suprimat în versiunea definitivă). Sufletul, pentru a se exprima, pretinde o limbă legată de instinct, spune Cioran, "non désincarnée par l'intellect" precizează el în prima versiune, în timp ce în carte el renunța la precizare: "non désincarnée". Importante sînt mai ales pasajele unde nu este vorba de simple suprimări ale unei pletore verbale, ci unde autorul (un "leneș", cum se caracterizează singur de atîtea ori) prelucrează textul, care apare superior în ordine expresiva datorită unui complex de factori. El începe de
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
a avea cald în case este să se plătească." În seninul și plinului, la prima citire, de bun simț anunț al dlui Băsescu ar mai trebui adăugat ceva: "Dacă e de unde". Fiindcă mulți locuitori ai blocurilor din București au de ales între a se hrăni și a se încălzi. Asta după toate ingineriile și metamorfozările pe care ministrul Industriilor, dl Berceanu, coleg de partid cu primarul Băsescu, le-a făcut pentru a sparge prețurile de monopol ale regiilor de care depinde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
mod - angajat și angajant - de a privi o realitate umană și socială din Franța actuală. Și Bertrand Tavernier - în Ça commence aujourd'hui (1999) - își propune să vorbească despre Franța actuală - cea a regiunilor defavorizate, bântuite de șomaj, și le alege pe cele din nord, odinioară prospere așezări miniere, acum locuri unde femei disperate își abandonează copiii. În ciuda limpidității poveștii cinematografice și a justeței tonului în interpretarea actorilor (Tavernier rămâne, incontestabil, un maestru, filmul său e plin de locuri comune și
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
partid istoric venerabil. În partidele noi, mai ușor trec de la unul la altul aviatorii decît stîlpii de partid. Aceștia din urmă, dacă sînt eliminați de partid de pe liste, înseamnă că nu se prăbușește partidul fără ei, așadar ei au de ales între a rămîne fideli partidului, fără scaun parlamentar sau a-și oferi serviciile altor partide. Drama stîlpilor de partid e de înțeles, în funcție de numărul de legislaturi. Un Gheorghe Dumitrașcu, de pildă, fost profesor mărunțel cu ambiții mari, naționalist cu vederi
Lista de transferări parlamentare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16744_a_18069]
-
împlinirea celor o sută de numere. Cartea conține o sută de autori, colaboratori de-a lungul timpului ai Apostrof-ului, prezenți de data aceasta într-o postură inedită: aceea epistolară. Cu alte cuvinte, redactorul-șef al revistei, Marta Petreu, a ales din noianul de scrisori primite de-a lungul celor opt ani de apariție o foarte mică parte, reprezentativă deopotrivă prin numele epistolierilor, dar mai ales prin conținutul lor, care se referă la problemele revistei și ale colaborărilor cu aceasta. În afară de
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
o foarte mică parte, reprezentativă deopotrivă prin numele epistolierilor, dar mai ales prin conținutul lor, care se referă la problemele revistei și ale colaborărilor cu aceasta. În afară de cei o sută de semnatari, al o sută unulea, Marta Petreu însăși, a ales pentru începutul acestei antologii o scrisoare de-a dreptul tulburătoare, adresată președintelui U.S. din 1990, Mircea Dinescu. Este scrisoarea unui "scriitor exilat în meseria de profesor de liceu": Cum spuneam, lucrez din 1980, ca profesor de liceu. Nu știu dacă
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
avea o individualitate ce nu se încadrează stasului meseriei este un fapt reprobabil, o impertinență pedepsită prin coaliția tacită a tuturor." (p. 10) Câți intelectuali români se vor fi recunoscând în aceste cuvinte, mai bine să nu ne gândim. A alege între supraviețuirea biologică și cea literară e, vorba lui Russo, o dilemă grea. Câteodată însă se mai întâmplă și minuni. Această scrisoare e în fond un act de concepere cu succes a unei reviste fără de care nu ne mai putem
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
al unei intelectuale românce - rămâne de reflectat. Scrisorile sunt interesante nu numai prin numele vehiculate - ar fi fost și asta suficient - cât mai ales prin tonalitatea lor. Trebuie spus că aici a contat foarte mult selecția Martei Petreu care a ales doar scrisorile "inocente", evitând injurii și acuzații care ar fi tulburat apele și așa nu prea limpezi ale intelectualității române. Conținutul în sine nu e spectaculos, scrisorile sunt de obicei scurte răspunsuri la invitații de colaborare, dar se conturează cu ajutorul
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
Și e, cred, cel mai frumos elogiu pe care pot să-l aduc traducerii: ea îți creează un context cultural, te menține într-o viață spirituală înaltă, în loc să te sterilizeze cum își închipuie unii, este productivă, este fertilă. V-ați ales întotdeauna autorii pe care i-ați tradus? Ați avut oferte pe care le-ați refuzat? Există întotdeauna o afinitate între autorul tradus și traducător ? Eu cred că trebuie să existe o afinitate; în cazuri limită afinitatea, dacă pot să zic
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
care sînt dificultățile traducerii din română în franceză? Mă gîndesc la Romanul adolescentului miop de Eliade... Aici e o chestiune foarte curioasă. Sînt niște dificultăți, dar în momentul în care ai intrat în text și mai ales dacă ți-ai ales textul convenabil (eu mi-am ales un text care îmi convenea sub raportul traducerii) nu sînt dificultăți mai mari decît ale traducerii din franceză în română. în chip paradoxal. La proba de foc a valorii traducerii am fost supusă pentru că
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
în franceză? Mă gîndesc la Romanul adolescentului miop de Eliade... Aici e o chestiune foarte curioasă. Sînt niște dificultăți, dar în momentul în care ai intrat în text și mai ales dacă ți-ai ales textul convenabil (eu mi-am ales un text care îmi convenea sub raportul traducerii) nu sînt dificultăți mai mari decît ale traducerii din franceză în română. în chip paradoxal. La proba de foc a valorii traducerii am fost supusă pentru că editorul francez, extraordinar de pretențios, de
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
ușor; am încercat să-mi explic: franceza are structuri mai fixe care te duc mai sigur. Odată fraza începută într-un anume fel și odată intrat într-un registru, ele te duc singure. în timp ce româna e mai fluctuantă, ai de ales între mai multe. Franceza e o limbă foarte structurată, foarte normată, prin excelență structurată și normată. Cred că de asta a ales-o și Cioran, ea te duce singură acolo unde trebuie, dacă bineînțeles o știi și o simți. Ultimele
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
fel și odată intrat într-un registru, ele te duc singure. în timp ce româna e mai fluctuantă, ai de ales între mai multe. Franceza e o limbă foarte structurată, foarte normată, prin excelență structurată și normată. Cred că de asta a ales-o și Cioran, ea te duce singură acolo unde trebuie, dacă bineînțeles o știi și o simți. Ultimele întrebări se referă cumva la ceea ce a prilejuit venirea dvs. aici: atelierele de traduceri. Sînteți fără îndoială o persoană ocupată: munca de
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
poartă o evidentă marcă made in... Liubița Raichici e autoarea unui volum alcătuit din 49 de fragmente de proză și poezie, toate străbătute de un profund sentiment religios. Ruptă între țara de suflet - România - și cea de limbă - Serbia, poeta alege să se caute pe sine construindu-și un univers de cuvinte, "o limbă necunoscută" în care să poată renaște "sîrbește", asemeni poporului a cărui dramă o simte cu fiecare fibră: "Acesta este ultimul neam de sârbi/ căruia Dumnezeu i-a
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]